Mi-am arvunit excursia în Gozo din avion, în timpul zborului de la București spre Malta. Pornisem de-acasă chitită să străbat drumurile malteze de capul meu, cu autobusul local, cu ce s-o nimeri, după propria inspirație. Și iacătă, nici n-am pus piciorul pe insulă și m-am lăsat ademenită de oferta turoperatorului. Ziua de marți, penultima înainte de întoarcerea acasă, era dedicată suratei mai mici a Maltei, insula Gozo. Călătorul doritor de experiențe gozitane poate ajunge aici doar cu feribotul, de fapt o pereche ce fac ture regulate, unul dus celălalt întors, la fiecare 45 de minute. Am înțeles că există în plan construcția unui pod care să lege Malta de Gozo , via Comino, dar…

Maltezilor le plac mult sărbătorile. În fiecare weekend e organizată câte o festa într-una din localitățile insulei. Agitația e mare, mai ales dacă se sărbătorește un sfânt patron. Se obișnuiește să se organizeze o procesiune ce străbate străduțele satului, în care este plimbat un car alegoric cu statuia sfântului în cauză iar la sfârșit se lasă musai cu un foc de artificii. Am auzit că maltezii sunt mari piromani, iar artificiile spectaculoase. Nu m-am încumetat să mă duc la o festa, din pricina orei înaintate (se termina undeva după miezul nopții) a căldurii insuportabile și a mulțimii de lume ce se strânge de obicei la un astfel de spectacol. Dar cei ce-au fost,…

Chiar de la prima plimbare pe străduțele înguste din Mellieha mi-au sărit în ochi plăcuțele ce poartă numele de botez ale caselor malteze. Mai toate au câte o una, frumos ornamentată, din ceramică sau sticlă, prinsă alături de numărul casei, lângă poarta de intrare și căsuța poștală. Iar numele înscris pe ele depinde doar de dorința și imaginația proprietarului. Așadar cum își botează maltezii casele? Multe nume par o combinație a prenumelor soților propritari. Altele sunt închinate unor sfinți.  Iar altele te invită la visare sau îți sugerează frumusețile din spatele porților. Am mai aflat câteva lucruri legate de acest obicei ciudat. Numele caselor fac parte din adresa poștală, alături de…

Plimbarea prin Birgu a fost una din cele mai plăcute experiențe trăite în Malta. Rivalizează, în amintirea mea, cu plăcerea înotului alături de Pinu și Cha. N-ar fi multe de povestit. Birgu este unul din cele Trei Orașe care și-au împărțit Marele Port din Valletta cu mult timp înainte de întemeierea capitalei malteze pe muntele Sciberras. Surorile lui sunt Senglea și Cospicua. Or fi fost ele orașe diferite pe vremuri, astăzi par a fi doar niște cartiere ale Vallettei. Aici e locul unde s-au instalat întâi cavalerii ioaniți după ce au primit permisiunea regelui Spaniei de a se stabili în Malta, așa că palatele și fortărețele celor Trei Orașe sunt mai vechi…

Despre Mosta nu am prea multe de spus. Vizita noastră a durat cel mult o jumătate de oră și s-a rezumat doar la o privire aruncată Domului din Mosta, sau Rotunda de Mosta cum i se mai spune. Povestea lui am ascultat-o în autocar, în timpul cât a durat drumul de la Mdina spre Mosta. Autocarul a oprit chiar în fața bisericii iar ghidul ne-a dat un sfert de oră pentru vizită, că se făcuse târziu iar ziua de muncă se apropia de sfârșit. Așadar de ce ar trebui călătorul să treacă prin Mosta? De ce ar trebui să viziteze biserica cu hramul Adormirii Maicii Domnului ? Pentru că se…

Următoarea oprire, orașul Mdina, capitala Maltei de dinaintea venirii cavalerilor ioaniți. Cocoțată în vârful unui deal, cetatea nu are nimic de-a face cu marea. E retrasă spre centrul insulei, lucru care n-a fost pe placul cavalerilor, ce deveniseră mai degrabă marinari și îndeosebi corsari după retragerea de pe pământul sfânt. Din acest motiv au preferat să pună stăpânire pe marele port și să se instaleze în Birgu. Au lăsat Mdina aristocrației malteze băștinașe. Mdina este un oraș arab, după cum îi arată și numele. Străduțele sunt înguste, pietruite, flancate de pereții înalți ai caselor. Ici, colo zărești o fereastră ce dă spre stradă, de obicei aflată la etaj.  Dincolo de pereți…

Cartierul general maltez l-am avut în Mellieha, o mică localitate în nord-vestul insulei, care se laudă cu cea mai mare plajă cu nisip din Malta. Așa o fi, eu una n-am apucat să o inspectez îndeaproape, am admirat-o doar din goana mașinii sau de la înălțimea liniștitoare a orașului. Până la plajă era ceva drum de străbătut, iar panta dealului ,la vreo 45 de grade, nu era deloc îmbietoare. Noroc că sunt curse regulate de autobus. Plaja e amenajată, sunt umbreluțe și șezlonguri (4 euro bucata pe zi). Sunt și locuri în care poți ronțăi câte ceva. Seara, după asusul soarelui, când îndrăzneam și eu să fac o plimbare fără frica de-a…