Și-acum a venit vremea mărturisirilor. Malta nu ocupa deloc un loc fruntaș pe lista mea de destinații de vacanță. Cavalerii Ioaniți au plecat demult, soare și plajă găseam într-o mulțime de alte locuri, poate mai frumoase decât acesta, iar căldura combinată cu umezeala din toiul verii, plus miile de turiști ce-și iau concediu acum, nu mă îmbiau deloc. Destinația a urcat însă vertiginos printre fruntașe deîndată ce-am aflat că există aici un parc de distracții care oferă amatorilor un program de înot cu delfinii.
Da, știu, sunt atâtea voci care condamnă aceste programe. Care sunt împotriva tuturor delfinariilor din lumea asta, care spun că e inuman să capturezi delfinii din mările lumii, să-i închizi și să-i dresezi pentru a distra oamenii. O mare parte a minții mele dă dreptate acestor argumente. Dar mi-am dorit atât de mult să văd un delfin mai de aproape. Să văd cum reacționează în preajma mea. Să-i ating pielicica, să-i dau un pupic pe bot. Dorința a fost mult mai mare decât argumentele contra, așa că nu am ezitat nici un moment. Ce altă ocazie aș mai putea avea?
Mi-am arvunit un loc la programul de înot cu delfinii de la Mediterraneo Park cu câteva zile înainte de plecare, de acasă, pe internet. Urma să fie prima mea experiență malteză, în chiar ziua următoare aterizării pe insulă. Pe lângă înotul propriu zis, prețul biletului includea intrăile la spectacolele cu delfini, cu papagali și cu leii de mare. Contra unei taxe suplimentare era asigurat și transportul dus-întors de la parc la hotel. Boierie curată.
Am ajuns la intrarea în parc cu puțin înainte de ora 11 dimineața, când urma să înceapă programul. Am fost pusă la curent repejor cu toate ofertele disponibile, cu orele la care aveau loc, mi s-a dat un pliant cu harta și orele spectacolelor și am fost expediată la punctul de întâlnire pentru un instructaj obligatoriu.
Așadar care erau condițiile de participare ? În primul rând, nu aveam voie să intrăm în bazin cu nici un fel de accesorii. Cerceii, bentițele de păr, brățările de la mâini sau picioare trebuiau îndepărtate, nu care cumva să cadă în apă iar delfinii să le înghită. Iar inelele, piercingurile sau alte chestii ascuțite ar fi putut să le zgărie pielea sensibilă. Nu era voie, din păcate, nici cu aparate foto în bazin. Urma să fim imortalizați de fotograful oficial al parcului. Cine dorea fotografii, plătea 17 euro pe un albumaș cu trei fotografii. Însoțitorii însă, dacă rămâneau pe margine, puteau imortaliza momentul. În al doilea rând, nu aveam voie să atingem delfinii pe față, pe ochi și nici să le astupăm orificiul prin care respirau. Apoi ni s-a înmânat un coș unde urma să ne lăsăm hainele și rucsacii și o vestă protectoare pe care trebuia să o purtăm pe timpul programului. După echipare am fost trimiși la duș pentru a ne uda serios din cap până în picioare, iar apoi poftiți la bazinul unde ne așteptau delfinii.
Și iacătă-i. Erau doi la număr și ne așteptau. Pe noi poate mai puțin desigur , pe dresoarele lor mai mult, poate și din pricina lăzilor pline cu pește din apropiere. Pinu și Cha pe numele lor de botez sunt doi băietani de patru ani născuți și crescuți aici, la Mediterraneo. Mamele lor provin din Marea Neagră și asigură spectacolele din delfinariu.
La intrarea în bazin am primit ochelari de înot, pentru a-i vedea pe delfini și pe sub apă. Am fost poftiți în mijlocul bazinului, la apă adâncă, am făcut un cerc și-am așteptat nerăbdători. Delfinii păreau că se distrează copios de broaștele astea neîndemânatice și chioare ce se bălăceau la suprafață. Treceau cu nonșalanță de la un broscoi la altul, intrau sub apă și ieșeau repejor unde nu te așteptai. Până să te dumirești pe unde au ușchit-o, erau la lada cu pește. Au venit pe la fiecare să-i scărpinăm pe spinare, ne-au studiat de pe fundul bazinului, ne-au și povestit câte ceva pe limba lor, dar ce folos, n-am înțeles o iotă.
Spre final, am fost chemați de o parte, rând pe rând, de către dresoarea ce intrase cu noi în bazin, pentru un program mai special cu Pinu și Cha. Ea ne spunea ce semn să facem iar delfinii veneau ascultători și făceau un giumbușluc. Cu această ocazie a avut loc și ședința foto. Și iacătă-mă, imortalizată. Spun adio sfioșeniei mele.
Mi-a plăcut experiența? Zâmbetul larg din fotografii spune că da. Și asta în ciuda faptului că interacțiunea mea cu delfinii nu a fost chiar adevărată. I-am atins, i-am mângâiat, au executat „comanda” pe care le-am dat-o. Dar fără prezența dresoarei în bazin lucrurile nu s-ar mai fi petrecut la fel. Pinu și Cha erau atenți la ea , nu la noi. Interacțiunea adevărată era doar între ei. Dar experiența și-a meritat banii. Nu pricep cum, dar ființele astea au ceva deosebit, îți readuc buna dispoziție indiferent cât de botos ai fi.
În afară de programul de înot cu delfinii, parcul Mediterraneo nu m-a impresionat. E mititel și nu prea ai ce face între reprezentații. Au un spațiu amenajat pentru a lua masa, dar nu m-a inspirat deloc. Pentru că ora de întoarcere la hotel era la 4 după amiază, am participat la toate spectacolele și am admirat șopârlele, cameleonii, țestoasele expuse în terariu.
Dar tot Pinu și Cha au fost cei mai tari.
Fii primul care comentează