Am ajuns în Praga în seara de 30 noiembrie, la ora de vârf. Pentru că cehii n-aveau nici o treabă cu Sfântul Andrei, cel sărbătorit de noi cu o zi liberă, acum se-nghesuiau cu toții pe străzile orașului, în drum de la serviciu spre casă. Cozile lungi de mașini se-ntindeau peste tot, zici că eram în București. Șoferul nostru bombănea într-una, tare-ar fi vrut să scape de noi mai repede. A încercat câteva manevre pe străduțe ocolitoare, dar tot peste înghesuială a dat. Pe când stăteam noi la stopul de pe Podul Legiunii numai ce-l vedem că se liniștește dintr-o dată  și ne zice: „Iat-o, Praga mea. Acolo vedeți cele…

Grozavă idee! M-aș săruta pe mine însumi că mi-a venit în minte. Da, mă voi muta în Malá Strana, printre vecini pașnici, cumsecade, undeva pe vreo stradă retrasă. Pentru starea mea sufletească, atât de înălțătoare, de acum, am nevoie de un cadru poetic. Ce fericire! O casă tihnită, o mică odaie cu vedere spre îngânduratul Petřín și spre grădinița prietenoasă a casei… casa trebuie să aibă grădină – muncă și pace. Simt cum îmi crește inima. Mă mut imediat. Sfântul Gheorghe bate la ușă. Dacă nu mă înșel, în Petřín sunt și privighetori. De citeam înainte de plecare povestirile din Malá Strana ale lui Jan Neruda sigur mă mutam și…

Într-una din diminețile pragheze am pornit-o spre Josefov, vechiul cartier evreiesc al orașului. Mă gândeam să vizitez sinagoga cu nume ciudat, Sinagoga Veche-Nouă și cimitirul din apropiere. Dar îmi trebuia bilet de intrare. Doamna ce-avea grijă de sinagogă m-a îndrumat către un magazin, aflat peste drum, de unde puteam achiziționa așa ceva. În Praga se practică un obicei mai aparte cu biletele de intrare la obiectivele turistice: combinații de două, trei … toate punctele de interes, sau bilet separat pentru fiecare obiectiv în parte. Dacă iei o combinație ieși mai ieftin. Dacă ții să vizitezi doar un punct de pe lista lor, poți s-o faci, dar plătești ceva mai mult decât…

Am plecat la Praga – mai corect Praha, dacă e să folosesc denumirea cehească a orașului – de dragul târgului de Crăciun. După ce m-amețisem și-nveselisem cu punciurile vieneze acu ceva timp, mi-am zis în sinea mea că n-am să las an fără să vizitez un târg. Cât mai nemțesc, dacă se poate. Și iac-au trecut doi ani de-atunci iar eu am stat și-am hibernat în bârlog. Anul acesta am lăsat lenea de-o parte și-am luat-o spre vest, profitând de minivacanța de 1 Decembrie (lungită și lățită până după Sfântul Nicolae). Am ales Praha. Avion direct, zbor nu prea lung, gaură în buzunar rezonabilă. Spre surprinderea mea o grămadă de alți…