-
MNAC – Christoph Niemann – pe muțește
Un cadou simpatic și neașteptat de la soartă, de 8 Martie. +30
-
Göbekli Tepe – în fotografii
Fermierul mediu a muncit mai mult decât un vânător-culegător mediu, și a primit în schimb o dietă mai rea. Revoluția agricolă a fost cea mai mare fraudă din istorie. Harari, Yuval Noe. Sapiens: O scurtă istorie a omenirii Am auzit pentru prima oară de Göbekli Tepe în cartea Sapiens a lui Yuval Harari. Povestea el acolo de un deal din estul Anatoliei unde s-ar găsit cel mai vechi templu ridicat vreodată de om – sau mai bine zis cel mai vechi ce s-a descoperit până în acest moment. E vorba de câteva sanctuare circulare formate din structuri megalitice, pietroaie imense așezate în formă de T ce par a sta la…
-
SofistiCat
Se întâmpla duminica trecută, pe la prânz, când am ajuns și eu, în sfârșit, la o expoziție de animăluțe. Nu știu cum se face dar de obicei aflu de ele doar după ce se s-au terminat, și mor de ciudă că nu le-am prins. De data asta am fost pe fază. Vorba vine, m-a anunțat Magda, m-a luat pe sus și m-a dus la Romexpo, pavilionul F (de la feline, bineînțeles), la SofistiCat. Așadar am nimerit la o expoziție de pisici. Și ce mai pisici ! Aristocrate toate, cu acte doveditoare că provin din strămoși faimoși, unele mari cât niște tigrișori, unele bondoace de la cap până în vârful cozii,…
-
Coquette
Intr-o întunecată și înfrigurată seară de februarie am făcut oareșicum cunoștință cu un personaj ce-a trăit într-un univers care, deși în timp se intersectează cu-al meu, aparține unei lumi cu totul și cu totul paralele. Pe scurt, personajul cu pricina, pe numele lui Augusto Boal, a trăit în îndepărtata și însorita Brazilie și a fost un cunoscut director de teatru, scriitor și politician, de care nu auzisem vreodată. Cum de s-a potrivit totuși ca cele două lumi paralele să se intersecteze? Locul și momentul în care s-au întrepătruns universurile a fost teatrul Coquette și participarea mea la spectacolul „Încă o șansă”. Nu, nu a fost o ciocnire devastatoare în care s-au distrus planete, s-au prăbușit civilizații. A fost…
-
O mie și una de nopți ?
Nu, n-am să vă povestesc precum Șeherezada povești complicate cu gust de dulceață de trandafir și miros greu de iasomie, n-am să pomenesc de lămpi fermecate, covoare zburătoare, djini și sultani năzuroși, de peșteri pline cu aur, argint și nestemate mari precum oul de porumbel. Nu, nu va fi vorba de peștera lui Ali Baba și a celor patruzeci de hoți, ci de Sala Acvariu a Muzeului Țăranului Român unde-am intrat fără să rostesc vreun Sesam deschide-te. Ce treabă are muzeul nostru neaoș românesc cu poveștile persane? Mai nimic. Doar că a găzduit zilele astea câțiva artizani veniți tocmai din Iran, patria Șeherezadei. Lucrușoarele pe care le-am văzut acolo nu erau…
-
Ceramică de Cucuteni
La palatul Șuțu a sosit, tocmai din Iași, o colecție cu vase de ceramică de Cucuteni. E găzduită într-o încăpere de la parterul muzeului iar intrarea este liberă. Organizatorii își propun astfel să ușureze accesul tuturor la valorile preistoriei europene, să trezească interesul tinerilor mai ales pentru civilizația ce-a trăit în aceleași locuri ca noi, în urmă cu 6000 de ani. Cine știe, poate se găsesc printre ei voluntari care să dorească să ajute la săpăturile arheologice. În România, se știe doar, nu sunt bani pentru lucruri atât de neînsemnate, așa că orice mână de ajutor este binevenită. De mult doream să văd aceste minunății, dar n-am apucat nici până…
-
În Casa Fluturilor
În spatele muzeului Antipa, la umbra copacilor bătrâni, la răcoare, s-a așezat în această primăvară, temporar din păcate, Casa Fluturilor. Vine tocmai din Ținutul Secuiesc unde Societatea de Geografie Vulticulus a avut ideea inspirată de a crește și pe la noi, fluturi exotici. Casa fluturilor ce poate fi vizitată în București este un mic pavilion închis , plin cu plante, în care zboară liberi zeci de fluturi tropicali. Unii mari cât palma alții mai mititei , colorați și zburdalnici își vedeau de treburile lor fără să se sinchisească prea mult de vizitatori. Marea lor majoritate se înfruptau din feliile de portocale și banane întise peste tot prin expoziție. Alții moțăiau pe frunzele sau tulpinile…
-
The Human Body
Dacă săptămâna trecută i-am întâlnit pe războinicii de lut ai împăratului Qin, astăzi am fost la muzeul Antipa să-i văd pe chinezii plastinați de la expoziția The Human Body. La început, când mi-au spus colegele mele cât sunt de dornice să vadă expoziția, am stâmbat din nas. Nu am fost și nu sunt deloc prietenă cu biologia. Nu mă pricep deloc la știința asta, sunt doar un admirator profan al ființelor vii. Mă gândeam că tot n-am să pricep nimic și am să văd ceva ciudățenii în borcane cu formol. Dar după ce mi-au mai povestit ele despre ce e vorba și m-am mai documentat pe internet , m-am răzgândit.…
-
Comorile Chinei
Astăzi am ajuns, în sfârșit, pe la Muzeul de Istorie a României să văd expoziția Comorile Chinei. Nu e mare, ocupă doar holul de la intrarea muzeului, dar e foarte frumoasă. Sunt aduse obiecte de toate soiurile și de pe toată durata îndelungatei istorii a Chinei. Biletul costă 25 de lei pentru un adult și 15 lei pentru un pensionar. Am avut voie să fac fotografii așa că pot să vă arăt câteva lucruri ce mi-au plăcut mie. La capitolul obiecte de bronz. Câteva perne Câțiva străini Ceva jad Câteva vase de ceramică Și bineînțeles faimoșii războinici ai primului împărat Qin Shi Huang Cum nici o fotografie nu poate înlocui…
