-
Croaziere pe Marea Ionică
După ce-au reușit să împrăștie tot conținutul charterului pe la hotelurile de reședință, reprezentanții tur-operatorilor, responsabili cu bunăstarea și bunădispoziția noastră pentru săptămâna ce urma, ne-au făcut și vizita obligatorie, pentru-a ne tenta cu oferta de excursii opționale. Să ne umplem și noi zilele cu ceva, în caz c-o să ne plictisim de-atâta plajă și bălăceală. Pe lista lor figurau așa: un tur al insulei Corfu, o excursie în Albania, o zi plină de distracții la un parc acvatic și două croaziere. O croazieră pe partea continentală a Greciei, în Sivota. Cealaltă până la alte două insulițe, aflate în sudul insulei Corfu, Paxos și Antipaxos pe numele lor. M-a pus necuratul și m-am…
-
Achilleion
M-am înscris în turul insulei Corfu organizat de o companie de turism, îndeosebi pentru că traseul propus ducea pe la Achilleion. Ar mai fi existat câteva posibilități s-ajung aici, ca de exemplu închirierea unei mașini sau folosirea transportul public local. Dar lenea a fost prea mare de data asta așa c-am înhățat ocazia oferită fără să stau mult pe gânduri. După ce-am văzut ce-aș fi avut de înfruntat dacă plecam singură la drum nu mi-a părut rău deloc. Un drum înfiorător de îngust și aglomerat, pe care se strecurau cu greu mașini, autocare, pietoni, toți claie peste grămadă. Uff, bine c-am scăpat … Palatul, cel de acum, mi-a plăcut dar…
-
Paleokastritsa
Excursia noastră de-o zi, de-a lungul și mai ales de-a latul insulei Corfu, ne-a adus și în Paleokastritsa. Aveam în plan să luăm masa de prânz la o tavernă de aici și după aceea să facem ture pe mare cu bărci mici, în căutare de grote albastre. Autocarul ne-a debarcat pe marginea unuia din multele golfuri garnisite cu taverne cu care se laudă stațiunea Paleokastritsa. Toată lumea s-a prezentat la mesele ce ne-așteptau, ghizii noștri aranjaseră deja șustele cu restaurantul cu pricina. Mai puțin eu. Când am văzut marea aceea incredibil de frumoasă, am uitat de foame, am uitat de sete și-am trecut la program de înnot. După ce-am scăpat…
-
Kanoni
La vreo cinci kilometri depărtare de orașul Corfu se află un sătuc cu nume belicos, Kanoni. Se spune c-a fost botezat așa, după tunurile amplasate aici de francezii ce-au stăpânit vremelnic insula. N-ar ieși în evidență, zic eu, față de celelalte sate din Corfu dacă n-ar adăposti într-unul din golfurile sale cele două insulițe ca două gămălii de ace ce-au ajuns să fie semnul iconic al insulei Corfu. Una din gămălii e pietruită toată și e legată de țărm printr-un cordon ombilical, tot de piatră. Cealaltă e de-un verde chiparos, iar gurile rele spun c-ar fi ba corabia răsturnată și pietrificată a lui Ulise, ba un Șoricel (pesemne un dinozaur-șoricel). Amândouă sunt…
-
Mon Repos
Pe lista obiectivelor turistice din Corfu, undeva mai pe la coadă e adevărat, se află și vila Mon Repos. Ghidurile spun despre ea că a fost ridicată de un guvernator englez al insulei pe vremea protectoratului și că a găzduit-o, pentru scurt timp, pe împărăteasa Sissi a Austriei. Suficient însă ca s-o facă să se îndrăgostească de Corfu. Mai spun ghidurile că după instaurarea monarhiei în Grecia vila a servit drept reședință de vară pentru casa regală și aici s-ar fi născut câțiva prinți și prințese, printre care și Filip duce de Edinburgh, consortul reginei Angliei. Te pomenești că și membri casei noastre regale au trecut pe-acolo, că doar erau…
-
Casa Parlante
Doar cu câteva ceasuri înainte de a-mi lua rămas bun și de-a mă îmbarca în mașina ce-avea să mă ducă la aeroport, orașul Corfu mi-a mai oferit o surpriză plăcută. Învârtindu-mă eu aiurea pe străzi cu nasul prin vitrine, iacătă că dau peste un afiș ce mă invita acasă la contele Spiros. În paranteză fie spus, din pricina sfântului patron al insulei, Spiridon, jumătate din populația masculină a insulei poartă numele de Spiros. Ce să mai fie și cu invitația asta? Ia să vedem, că tot nu mai aveam idee cu ce să-mi umplu timpul. Am bătut la ușă și-am intrat. Am fost întâmpinată de o fetișcană trasă la patru…
-
Corfu – în oraș
Ce tot amintesc aici de Corfu? Greșit! În clipita de istorie pe care o trăim noi astăzi, Corfu nu se mai numește Corfú (cu accent pe u), ci Kérkyra (cu accent pe e). Până și la aeroport, la plecarea din București, mi s-a atras atenția asupra noului nume, pe când căutam cursa ce trebuia să mă ducă pe insulă, din ce în ce mai alarmată că nu reușeam s-o dibuiesc. Dar numele acesta mitologic nu prea păcălește pe nimeni. Corfu cel de astăzi a rămas venețian până la ultima fereastră, până la ultima fațadă a palatelor de patricieni ce stau față în față cu marea, ce străjuiesc marea esplanadă ce se întinde între vechea…
-
Corfu – în fortărețe
Orașul Corfu – reședința mea de-o săptămână de vacanță – stă întins la soare ca un pisoi uriaș, într-un coș ale cărui toarte sunt două fortărețe. Acum coșul ăsta e cam vechi și are marginile zdrențuite, iar de toarte nu-ți mai vine să te atingi să nu rămâi cu ele în mâini. Dar în vremurile lui de glorie era ceva foarte, foarte special, o culme într-ale arhitecturii militate. Pisoiul ce-l stăpânea era de fapt un motan nespus de bătăios, ce se credea leu înaripat, neaparat roșcovan. Pentru că era venețian. Corfu a fost vreme de câteva sute de ani unul dintre cele mai fortificate orașe ale Europei. Cele două cetăți erau unite…
-
Corfu – în golful Garitsa
Sosise vremea concediilor în Franța. Cheful de muncă se risipise vizibil, toată lumea visa cu ochii deschiși, cu gândul departe, la bagajele pe care trebuiau să le împacheteze. Unul din bagajele astea eram și eu. Au revoir, până la mijlocul lui august când ne vom reîntâlni. C’est bien comme ça? Na, ce era să zic, că nu e bine? După ce mă cadorisisem cu atâtea excursii frumoase. Cu perspectiva altora la orizont? Și m-am întors acasă. Dar nu pentru mult timp. Am plecat și eu într-un concediu înjghebat la repezeală după ce-am studiat ofertele last minute ale agențiilor de turism. Îmi propusesem să stau degeaba o săptămână întreagă, să-mi trag sufletul…
-
Din categoria top 10
Vă plac clasamentele? Le luați în seamă atunci când alegeți o destinație de vacanță, o carte în librărie, un film la care să vă uitați ? Consultați vreodată multitudinea de „Top 10” , sau 20, 50, …100? Cele mai bune cărți pe care trebuie să le citești, cele mai bune filme pe care trebuie să le vezi într-o viață, cele mai spectaculoase destinații de vacanță unde musai trebuie să ajungi, că altfel degeaba trăiești pe lumea asta și dacă nu le bifezi ești un pămpălău. În ultimele zile facebook-ul m-a bombardat cu topuri de-astea și-a reușit să mă molipsească. Așa că am căutat pe internet un top 10 locuri în care…
-
Delos
Să fi fost prin clasa a treia sau a patra când am primit de la școală, drept premiu, cartea lui Alexandru Mitru – Legendele Olimpului. Țin minte c-am devorat-o pe nemestecate. Am fost vrăjită de-a dreptul de poveștile acelea și tare-aș mai fi vrut s-ajung să văd cu ochii mei locurile pe unde s-au perindat eroii antici. Ce destinație îndepărtată păreau pe-atunci insulele Greciei ! Și iacătă-mă, peste ani și ani la doi pași de insula Letonei, de Delos. Nu se putea să nu-i fac o vizită, să mă plimb și eu de-a lungul celebrei alei cu lei. Am profitat de croazierele zilnice ce pleacă din Mikonos până în Delos,…
-
Mykonos – La plimbare cu Petros
Povestea spune că demult (de fapt în 1954) un pelican rănit și istovit a aterizat, în regim de urgență, pe insula Mykonos din arhipelagul Cicladelor. Norocul lui a fost că l-a găsit un pescar inimos, dispus să-l oblojească și să-l hrănească pe timpul convalescenței. Încet, încet pelicanul nostru și-a revenit, dar, surpriză, n-a mai vrut să plece în țările calde să-și caute stolul și să ducă în continuare o viață normală de pelican. Nu, el s-a hotărât că e mai bine în Mykonos printre oameni, așa că s-a stabilit definitiv aici, a primit numele de Petros, a devenit mascota insulei și a trăit fericit până la adânci bătrânețe. Când în cele din urmă…
-
Santorini – Pe buza vulcanului
Dintre cele peste 200 de insule ce alcătuiesc arhipelagul Cicladelor din Marea Egee cea mai impresionantă, mai sălbatică, mai frumoasă și mai primejdioasă este Santorini, un mic arhipelag ea însăși. Thira, cea mai mare dintre insule, arată ca o potcoavă neterminată, Therasia, Aspronisi, Nea Kameni și Palaia Kameni par bucăți rupte din ea și aruncate alandala, ca și cum Hefaistos, supărat că nu le-a meșteșugit cum trebuie, le-ar fi azvârlit nemulțumit în mijlocul mării. De parcă există zei pe lumea asta … Nu, există doar Vulcani, care erup din când în când și șlefuiesc fața pământului nu după bunul lor plac ci după reguli științifice. Așa s-a întâmplat acum 3600…
-
Symi
Cam la două ore de mers cu feribotul din Rodos, foarte aproape de coasta Turciei, se află una din cele mai pitorești insule din Dodecanez, Symi. Dacă ajungeți pe aproape ar fi păcat să nu o vizitați. Punctele de interes ale insulei sunt orașul cu același nume şi mânăstirea Panormitis. Noi le-am vizitat pe amândouă, alegând o excursie organizată de o agenție locală din Rodos. Vizita ne-a ocupat aproape întreaga zi. Orășelul Symi e diferit de celelalte așezări ale insulelor grecești. E așezat într-un amfiteatru natural iar casele lui nu sunt albe ci vopsite în frumoase culori pastelate. Privesc toate spre mare cu geamurile bine puse în evidență, ochi atenți…
-
Rodos – Sfânta Vineri și Cavaleri Ioaniți
Excursia în Rodos am făcut-o mai demult, înainte de-a mă hotărâ să-mi scriu memoriile călătoare 🙂 dar, cu toate că amintirile ce mi-au rămas sunt cam sărăcăcioase, tot vreau s-o pomenesc aici. Așadar … am ajuns în Rodos în toamna anului 2006, în septembrie, pe la sfârșitul sezonului. Am apelat cu încredere la serviciile unei firme de turism ( am uitat din păcate care din ele ) ce mi-a asigurat un zbor charter până acolo și cazare pentru o săptămână. Am ales un hotel chiar în capitală, în orașul Rodos, nu de alta dar nu prea îmi place să stau la soare și-am dorit să stau în oraș în caz…
