-
Nasul – suvenirul meu armenesc jurnal caucazian - epilog armenesc
O negociere între Dumnezeu și armean. Zice Dumnezeu: Măi armene,… dar ție ce fel de nas ți-ar plăcea să ai ? Zice armeanul: E pe gratis? Dumnezeu: Da, e gratis. Armeanul: Atunci dă-mi-l pe cel mai mare! Și-mplinitu-i-s-a voia 🙂 . Armenii au de-atunci nasuri care să le-acopere un sfert din față. M-am întors acasă din Armenia cu un nas, pe post de suvenir. Nu e din carne și oase ( Doamne ferește ) ci din lemn. L-am pescuit de pe taraba unui meșter din piața Vernissage din Yerevan. Simpatică piața asta cu suveniruri. E amenajată într-un parc unde, de-a lungul aleii principale, sunt înșirate tarabe pline cu tot soiul…
-
Sevanavank jurnal caucazian - capitolul 13
27 aprilie a fost ultima zi petrecută în Armenia. N-am făcut mare lucru. Dacă e să mă uit în urmă, retrospectiv, în afară de popasul la Sevanavank, pot spune că mai toată ziua ne-am luat la întrecere cu un grup de polonezi cu care am împărțit hotelul în Yerevan. Cine a ajuns mai repede la micul dejun? Noi. Cine a ajuns mai repede la Sevanavank ? Asta nu mai țin minte. Țin minte doar că i-am întâlnit acolo, strânși grămadă lângă biserică și intonând un imn religios. Câteva ceasuri mai târziu ne-am aliniat în urma lor la controlul pașapoartelor de la ieșirea din țară. Iar apoi s-au încolonat ei în…
-
Bisericile din Ecimiadzin jurnal caucazian - capitolul 12
Încă de la Revoluția cognitivă, Sapiens a trăit într-o realitate duală. Pe de o parte, realitatea obiectivă a râurilor, a copacilor și a leilor; iar pe de altă parte, realitatea imaginară a zeilor, națiunilor și corporațiilor. Odată cu trecerea timpului, realitatea imaginată a devenit din ce în ce mai puternică, astfel încât azi supraviețuirea râurilor, a copacilor și a leilor depinde de grațiile entităților imaginate cum ar fi Statele Unite și Google. Yuval Noah Harari – Sapiens: O scurtă istorie a omenirii Catedrala armenilor din Ecimiadzin intră ușor în categoria realităților imaginate ce sunt mai puternice decât realitatea strict materială a unor pietre clădite peste alte pietre. Dac-ar fi să…
-
Yerevan jurnal caucazian - capitolul 11
Iată-ne ajunși și-n faza în care urma să savurăm pe îndelete orașul Yerevan. Până acum îl zărisem doar din goana autocarului, seara la sosire și dimineața, în drum spre Garni și mănăstirea Geghard. Primele impresii nu-i erau deloc favorabile. Orașul părea un imens șantier de construcții. Unele drumuri acum se nășteau, la fel și clădirile moderne ce încercau să spargă monotonia blocurilor din perioada comunistă ce arătau la fel de urât acolo ca și acasă. Abia după ce-am început să-l străbat la pas, e drept, mai mult prin centru, m-am mai împăcat nițel cu Yerevanul. Teoretic, Yerevan are 2800 de ani și se laudă c-ar fi cel mai vechi oraș…
-
Templul din Garni jurnal caucazian - capitolul 10
Am oprit în Garni pentru a vizita „singurul templu greco-roman din Armenia, din Caucaz, din fosta URSS, care a rămas în picioare„. Puțin exagerată reclama având în vedere că templul a fost de fapt refăcut în a doua jumătate a secolului 20 din pietrele răspândite care încotro de cutremure ( în special ). Totuși, e de apreciat faptul că a putut fi reconstruit în proporție de 80 % din materialele din care fusese construit inițial. Pietrele au putut fi recuperate, povestea templului mai greu. Părerile specialiștilor sunt împărțite. Unii cred că pe exact același amplasament ar fi existat un alt templu, mult mai vechi și ne-elenistic. Alții cred că templul…
-
Geghardavank – Mănăstirea Suliței jurnal caucazian - capitolul 9
25 aprilie, a doua zi petrecută în Armenia. Ca pentru a compensa cumva corvoada zilei precedente, cei doi ghizi ai noștri ne-au anunțat că în acea zi vom avea un program foarte ușor. Urma să mergem doar vreo 60 de kilometri spre est de Yerevan până se înfunda drumul în canionul văii Azat. Ne aștepta acolo o mănăstire cu totul specială, înscrisă și ea pe listele UNESCO, Geghardavank pe numele ei ( în paranteză fie spus, vank înseamnă mănăstire pe armenește ). La întoarcere urma să mai facem o oprire la templul păgân din Garni. Tot programul ăsta ne ocupa doar o jumătate de zi, în cealaltă jumătate aveam program…
-
Mănăstirea Haghpat jurnal caucazian - capitolul 8
24 aprilie. Am plecat dimineața din Tbilisi și după un ceas jumate ( dacă îmi aduc bine aminte ) am ajuns la granița cu Armenia. Trecerea frontierei am făcut-o ușor de tot. De data asta Florin, ghidul român ce ne-a însoțit de-a lungul întregii excursii caucaziene, s-a șmecherit și a negociat ca autocarul nostru + bagajele să fie duse până la intrarea în cealaltă țară. Am scăpat așadar și de târâirea valizelor după noi dintr-o vamă în alta, le-am manevrat doar cât am stat la coadă la ghișeul de control pașapoarte pe partea armenească. Până să ne pescuiască noul autocar și noul ghid, până să ne regrupăm cu toții, am…
