-
Tunis Jurnal tunisian - capitolul 11
În capitala țării, Tunis, am stat doar vreo două ore, aș putea liniștit spune că nici n-am vizitat-o. Mai mult timp l-am petrecut dându-i ocol, în autocar. La sosirea în țară ne-a așteptat cu un ambuteiaj de zile mari pentru că am nimerit taman la sfâșitul programului de muncă și lumea se retrăgea de la serviciu spre casă. Prima impresie n-a fost tocmai favorabilă mai ales că nu vedeam mare lucru pe geam din cauza întunericului ce se lăsase deja. În ziua în care am vizitat Cartagina i-am mai dat un ocol iar atunci m-a impresionat în mod plăcut centura de autostrăzi și poduri ce ne-au permis un acces foarte…
-
Sidi Bou Said Jurnal tunisian - capitolul 10
Sidi Bou Said este un orășel cât se poate de fermecător aflat foarte aproape de Tunis. Mai că nici nu-ți dai seama când treci dintr-unul în altul. Numele i s-ar trage de la un sfânt musulman pe nume Abu Said Ibn Khalaf (sidi e un fel de apelativ, gen excelența sa) care a trăit în secolul al 12-lea și care a fost înmormântat aici. Începând cu perioada interbelică orașul, care era colorat inițial doar în alb, a hotărât să se ia după moda introdusă de baronul Rodolphe d’Erlanger, ce și-a construit un palat alb dar cu uși și ferestre colorate în albastru. De atunci e obligatoriu ca toate casele să…
-
Cartagina Jurnal tunisian - capitolul 9
Tristă mi s-a părut vizita în străvechea Cartagina. Doar renumele-i nemuritor a mai rămas, partea materială a fost rasă de pe fața pământului, rând pe rând, de nenumărați cuceritori … romani, vandali, arabi, spanioli, turci, francezi. Mult popor a luptat să stăpânească acest colț de pământ de unde se putea controla atât de ușor traficul prin Mediterana. Vârful colinei Byrsa, ocupat cândva de templul unui zeu cartaginez și apoi de un for roman, este acum dominat de o catedrală franceză construită la sfârșitul secolului al 19-lea și închinată lui Ludovic cel Sfânt, regele francez cruciat ce-a murit la Tunis în 1270. Cu greu am mai găsit urme ale vechii Cartagine…
-
Hammamet Jurnal tunisian - capitolul 8
Nu cred c-aș greși prea tare dacă aș spune că Hammamet este capitala turistică a Tunisiei. Plajele din jur sunt foarte apreciate iar hoteluri sunt cu nemiluita, atât în vechiul Hammamet cât și în suburbia ce-a apărut puțin mai la sud, pe nume Yasmine Hammamet. La data vizitei noastre era cam pustiu din păcate, pe motive de iarnă și de pandemie, dar în vremuri bune sunt convinsă că viermuiesc pe-aici mii de turiști. Numele-i vine de la hamam așa că vrând-nevrând te duce cu gândul la lucruri plăcute. Am stat două nopți în Hammamet, răsfăț curat în concediul ăsta, într-un hotel din acela mare și gras din Yasmine Hammamet. N-am…
-
Sousse Jurnal tunisian - capitolul 7
Sousse – prin medină În Sousse am petrecut o jumătate de zi doar. Merita oare să rămânem mai mult? Habar n-am, eu una m-am declarat mulțumită cu ce-am căpătat. Timpul pe care l-am avut la dispoziție l-am petrecut doar în medină, vizitând un muzeu și apoi făcând ceva shopping. Cu prilejul acestei vizite am aflat și care sunt cele cinci ingrediente pe care trebuie musai să le posede o medină adevărată, și anume: 1.ziduri înconjurătoare care s-o apere de dușmani; 2.case de locuit pentru rezidenții săi; 3.o moschee; 4.un kasbah, adică o cetate în care să stea cârmuitorul și armata sa; 5.neaparat un souk, adică un mall al timpurilor de…
-
Monastir – orașul lui Habib Bourguiba Jurnal tunisian - capitolul 6
Chiar dacă Sousse era punctul terminus al acelei zile, am oprit un ceas și în Monastir, aflat la vreo 20km mai la sud, tot pe malul Mării Mediterane ca și Sousse. Pentru că orașul era oricum în drumul nostru (Tozeur-Kairouan-Monastir-Sousse) Anas ne-a propus să-l cucerim în acea seară și nu a doua zi, cum era trecut în programul excursiei. Pentru ceea ce aveam de vizitat a fost timp suficient. Autocarul ne-a abandonat într-o piață aflată în spatele Ribatului din Monastir. Impresionantă cetatea asta. Am înțeles că este cel mai bătrân ribat construit de arabi pe vremea cuceririi Maghrebului. Actuala clădire a fost începută în anul 796 e.n. de un guvernator…
-
Kairouan – orașul sfânt al Tunisiei Jurnal tunisian - capitolul 5
Drumul din Tozeur până în Kairouan a durat cam multicel, aproape cinci ore. A trebui să plecăm dimineața, cu noaptea în cap, deoarece era musai să ajungem până la ora două în Kairouan pentru a nu pierde vizita la marea moschee, cel mai important obiectiv de vizitat din oraș. Șoferul nostru Karim s-a descurcat foarte bine și n-am avut emoții, pe la prânz eram deja prezenți la porțile Bazinelor Aglabizilor. Odată plecați din Tozeur am lăsat în spate lumea berberă și ne-am scufundat în istoria arabă a Tunisiei. Kairouan a fost pe vremuri prima capitală omeiadă a întregului Maghreb, Ținutul de Vest. Orașul a fost întemeiat de Uqba ibn Nafi,…
-
Tozeur și oazele lui de munte Jurnal tunisian - capitolul 4
Punctul terminus al următoarei zile petrecute în Tunisia a fost orașul Tozeur, aflat undeva în vestul țării nu departe de granița cu Algeria. Până s-ajundem acolo am avut de străbătut un loc de-a dreptul ciudat pe nume … Chott el Djerid Dacă te uiți pe o harta fizică a lumii Chot el Djerid apare colorat cu albastru de parcă ar fi un imens lac la marginea Saharei. Când ajungi pe malurile lui vezi că nu-i chiar așa. Deși pe timp de iarnă ar fi trebuit să semene întrucâtva cu un lac, la ora la care am ajuns noi în preajma lui am zărit doar o crustă alb-gălbuie de sare amestecată…
-
Prin Ksour, în căutarea berberilor Jurnal tunisian - capitolul 3
Duritatea vieții din deșert precede moliciunea vieții sedentare. Mutarea într-un oraș e țelul la care aspiră orice beduin. După ce a realizat în viață ceea ce și-a propus el va fi pregătit pentru a ceda obiceiurilor luxoase ale vieții sedentare. Va intra într-o viață liniștită și se va supune jugului orașului. – Ibn Khaldun (1332-1406), Muqaddimah De n-am fi avut parte de zilele petrecute în sudul tării, în zonele berbere, excursia noastră în Tunisia ar fi fost ciungă. Marea și plajele ei au fost uitate după ce-am pătruns tot mai adânc în deșertul cel nemilos. În acele locuri ar trebui să judecăm lucrurile după altă măsură, nu cea cu care…
-
Insula Djerba Jurnal tunisian- capitolul 2
Prima zi plină tunisiană am încheiat-o pe insula Djerba, aflată în sudul țării, într-un golf mediteraneean numit Gabes, nu departe de granița cu Libia. Am ajuns acolo chiar la apusul soarelui parcurgând cordonul ombilical ce-o leagă de continent, El Kantara, o șosea construită peste un vechi drum roman. Urma să petrecem pe insulă trei nopți mari și late, răsfăț de care n-am mai avut parte în timpul acestui concediu. Se cunoaște încă de pe timpul lui Homer faptul că insula Djerba e numai bună pentru o relaxare perfectă. In Odiseea se povestește că aici trăiau lotofagii, mâncătorii de lotus ce l-au poftit și pe Ulise la masă, de s-a relaxat…
-
El Djem – în căutare de gladiatori Jurnal tunisian - capitolul 1
Am aterizat în Tunisia într-o după-amiază de sfârșit de decembrie (pe 28, mai precis). Spre bucuria mea, vremea mohorâtă și frigul rămăseseră în București iar aici ne-a întâmpinat o vreme primăvăratică, însorită și cu temperaturi ce se învârteau în jur de 18 grade în timpul zilei. Nici nu ne-am dezmeticit bine după zborul de acasă (via Istanbul) c-am și fost îmbarcați în autocar cu destinația Sousse, pentru o noapte de odihnă. În dimineața următoare am fost iar zoriți spre autocar pentru a ne începe periplul tunisian. Aș putea spune că mi-am deschis cu adevărat ochii cârpiți de somn abia după ce-am ajuns la El Djem, o mică și insignifiantă localitate…
-
Tunisia Jurnal tunisian - cuvânt înainte
Din pricina unor zile de concediu ce trebuiau musai consumate în 2021 și în ciuda lehamitei ce mă cuprinde ori de câte ori mi-e dat să plec de acasă pe timp de iarnă, acest An Nou m-a prins iarăși pe coclauri, mai exact în Tunisia. N-aș putea spune că țărișoara asta a fost una dintre destinațiile mult râvnite, de mult timp așteptate și îndelung visate. A fost, mai degrabă, un punctuleț trecut mai în coada to do list-ului de călător pasionat, dar numai bun de „bifat” în timpurile acestea atât de potrivnice călătoriilor. Am plecat așadar la drum la îndemnul lui DAL Travel, ce ne promitea un Revelion tunisian pe…
-
Hurghada Jurnal egiptean - capitolul 15
Am așteptat cu oareșicare nerăbdare să ajung în Hurghada deoarece îmi aduceam aminte cu încântare experiența avută la Sharm-el-Sheikh de-acu o sută de ani. Mi-am cărat echipamentul de snorkeling de-acasă cu speranța c-am să mă pot scălda iar la nesfârșit printre pești colorați și printre corali. Socoteala de-acasă însă nu s-a prea potrivit cu cea din târg. Hotelul nostru avea cinci stele plus dar era cam obosit. Era enorm, am înțeles c-avea peste 1000 de camere dar din pricina pandemiei era plin doar pe jumătate (așa cere legea egipteană). Era plin de români, în proporție de 90%. Dădeai în el peste tot felul de probleme sâcâitoare, în camera mea de…
-
Luxor – Templul Karnak Jurnal egiptean - capitolul 14
Templul Karnak deținea un rol central în planul lui Hatshepsut de a crea un drum pe care puteau fi purtate, într-o solemnă procesiune anuală, statuile zeilor ce erau așezate pe niște tronuri puse în bărci sacre. Această ”Adunare a Tronurilor” sau ”Ta-ipet-sut” a ajuns să fie pronunțat în grecește ”Teba”, de unde numele orașului, așa cum îl cunoaștem noi. Drumul pe care se făceau aceste procesiuni lega Karnak de un nou altar din Luxor, locul de desfășurare al festivalului anual Opet, conceput pentru a revigora atât zeii, cât și regii. Paralel cu altarul din Luxor, pe malul de vest al Nilului, a fost ridicat un templu similar la Medinet Habu.…
-
Luxor – Malul de Vest și Valea Regilor Jurnal egiptean - capitolul 13
Osiris este ieri și Ra este mâine, Ieri îmi aparține iar pe mâine îl știu deja. *** La fel ca și Ra, trăiesc după moarte, zi după zi, Așa cum toate zilele lui Ra renasc, în fiecare zi, Tot așa eu, din moarte renăscând, Toate divinitățile din Cer se bucură văzându-mă trăind … *** Veșnicia, cea fără de margini, mi-a fost dăruită, Averea mea este Tăria nemărginită Din pacea nesfârșită a singurătății. Într-adevăr, sunt moștenitor al Eternității! *** din Cartea egipteană a morților Dimineața celei de-a doua zile în Luxor am petrecut-o pe malul de vest al Nilului printre morminte de faraoni și temple funerare. Am „bifat” foarte puține lucruri…
-
Luxor – Cu balonul pe malul de vest al Nilului Jurnal egiptean - capitolul 12
De când cu excursia în Cappadocia am constatat că-mi place să zbor cu balonul. Îmi place plutirea aceea lină, nici prea aproape dar nici prea departe de pământ, numai bună să remarci doar frumusețile lumii ăsteia. Îmi place liniștea desăvârșită, întreruptă doar de pufăielile buteliei cu gaz și de eventualele comentarii ale colegilor de zbor. Bucuria mea când am auzit că e rost de un zbor cu balonul în Luxor. M-am înscris imediat pe listă. Zborul a durat aproximativ 45 de minute, s-a desfășurat pe malul de vest al Nilului și ne-a purtat de la nord la sud, din dreptul Văii Regilor până undeva în deșert după o mănăstire coptă.…
-
Templul de la Luxor Jurnal egiptean - capitolul 11
Basoreliefurile ce decorează colonada monumentală a lui Amenhotep sunt cheia ce ne ajută să descifrăm adevărata semnificație a templului. Ele povestesc despre cea mai importantă sărbătoare ce se desfășura la Luxor, Festivalul anual Opet. În fiecare an, imaginile de cult ale lui Amun-Ra, Mut și Khonsu (și poate și ale regelui) erau luate din altarele lor de la Ipetsut (templul Karnak) și purtate în bărci sacre spre Luxor într-o mare procesiune ce avea loc fie pe uscat, fie pe râu. În timp ce statuile defilau pe străzi pe umerii preoților, populația se înghesuia să vadă aceste obiecte sacre și să primească binecuvântarea lor. Festivalul Opet era un prilej de mare…
-
Templul din Edfu Jurnal egiptean - capitolul 10
În ziua de 23 august 237 î.Hr., Ptolemeu și Berenike au condus ceremonia de întemeiere a templului, efectuând vechiul ritual al Întinderii Sforii pentru a se asigura că a fost construit ”așa cum a fost rânduit de strămoși”. Mai mult, noul templu a fost aliniat cu mișcarea soarelui, la fel ca și primul templu construit aici în timpul Vechiul Regat. Razele soarelui scot în evidență rând pe rând diferite zone de pe suprafața zidurilor, ce sunt descrise ca ”frumos inscripționate de meșteri de frunte, toate decorațiunile fiind realizate conform modelelor antice”. Imaginile delicate au fost însoțite de un stil nou de hieroglife ”cu rădăcini ferm ancorate în Textele Piramidelor, cel…
-
Templul de la Kom Ombo Jurnal egiptean - capitolul 9
Spre seară am ajuns la Templul din Kom Ombo, construit pe un promontoriu de pe malul Nilului. La data călătoriei noastre seara în Egipt nu se lăsa la ore târzii, cred că era în jur de ora șase după amiaza. Frumusețea luminii de la apus de soare a fost însă stricată de un fum negru tăciune ce ieșea dintr-un coș de fabrică. Vaporul nostru a acostat chiar pe cheiurile din fața templului așa că n-am pierdut multă vreme până să-i facem o vizită. Templul din Kom Ombo este unul neobișnuit pentru că de fapt acolo sunt două temple gemene, construite în oglindă de-a lungul unei axe principale. A fost ridicat…
-
Pe Nil în jos Jurnal egiptean - capitolul 8
Egiptul este un dar al Nilului. – Herodot Urmându-și cursul prin deșertul nesfârșit, apele strălucitoare și albastre ale Nilului, străjuite de maluri verzi luxuriante, formează o „oază liniară”, o fâșie de viață, vizibilă efectiv din spațiu … Aceste două puternice râuri ( Nilul Alb și Nilul Albastru ) se unesc la Khartoum pentru a crea Nilul însuși, care curge cale de 6.741 kilometri spre nord, din inima Africii până la Marea Mediterană. Fiind cel mai lung râu din lume, își merită cu prisosință numeroasele superlative căpătate de-a lungul timpului, pentru că fără Nil nu ar exista Egipt. – Joann Fletcher Povestea Egiptului După turul de forță din Cairo, un zbor…