-
Cappadocia pentru a doua oară Turcia de sud-est - capitolul 10
Despre Cappadocia numai de bine, chiar și la a doua vizită. Am mai fost pe aici acum vreo 10 ani împreună cu mama, într-o excursie organizată pe cont propriu ce-a durat patru zile. Am mai povestit despre ea. Atunci am stat în Göreme, am făcut două tururi apelând la o firmă locală de turism și-am zburat cu balonul. Acuma am stat două zile și am urmat propunerile DAL și ale ghizilor noștri. Sincer, mi-a plăcut mai mult prima excursie poate și din cauză c-am stat mai mult timp și am făcut doar ce ne-a trăznit prin cap. Într-un fel cele două excursii s-au completat dar, dacă prima nu exista, rămâneam…
-
Tarsus Turcia de sud-est - capitolul 9
Despre Tarsus nu am prea multe de povestit. Ca și în cazul Antiohiei, povestea lui e mai interesantă decât clipa pe care am petrecut-o noi în el. Astăzi, Tarsus e un orășel de provincie frumușel dar plin de blocuri neapetisante. Am nimerit în el în timpul unei Zile a Copilului ce se sărbătorește în Turcia în 23 aprilie. Sincer, am căscat ochii să văd dacă nu cumva apar pe străzi copii îmbrăcați în costume populare, ca în prima mea vizită în Turcia, la Istanbul. Dar n-a fost să fie, i-am văzut doar mergând încolonați spre cine știe ce serbare, îmbrăcați în tricouri, toate la fel. Plimbarea noastră a fost scurtă.…
-
Adana Turcia de sud-est - capitolul 8
După Antakya am părăsit granița siriană a Turciei și ne-am îndreptat spre nord. Destinația finală era Cappadocia dar pentru că trebuiau parcurși aproximativ 500 de kilometri iar jumătate din zi era deja trecută, călătoria noastră a fost spartă în două. Drumul ne-a purtat prin Porțile Siriei peste Munții Taurus și pe lângă orașul port İskenderun, numit așa după Alexandru Macedon. Orașul are pretenția de-a fi moștenitorul Alexandriei ad Issum, orașul ctitorit de Alexandru după prima sa mare victorie împotriva persanilor, ce-a avut loc pe aici prin apropiere. Spre seară am ajuns în Adana, capitala Ciliciei, unde urma să ne cazăm pentru o noapte. Înainte de culcare însă am reușit să…
-
Antakya Turcia de sud-est - capitolul 7
Datorită legăturilor sale legendare cu antichitatea, cu creștinismul timpuriu și cruciadele, Antiohia a rămas până în ziua de azi irezistibilă pentru publicul european. Nu poate fi ignorată, nu ajunge doar să citești despre ea, trebuie să o vezi cu ochii tăi. Andrea De Giorgi, Asa Eger – Antiohia Țin minte și-acum nostalgia din vocea tatălui meu când depăna, demult de tot, povești despre experiențele lui siriene. În vremurile din acea epocă de tristă amintire, în care călătoriile în străinătate erau un răsfăț pe care și-l permiteau puțini, părinții mei au avut norocul să mai însoțească din când în când delegații ce încercau să vândă produse românești prin diferite colțuri ale…
-
Gaziantep Turcia de sud-est - capitolul 6
După ce-am părăsit Halfeti ne-am continuat drumul spre vest, către Gaziantep. La un moment dat am trecut Eufratul ieșind teoretic din vechea Mesopotamie. Tot drumul ne-am desfătat privind pe geamul autocarului spre livezi imense de fistic ce se întindeau până la linia orizontului așa c-am înțeles de ce Gaziantep este considerat capitala turcă a fisticului și a baclavalei. Cele câteva ceasuri de lumină ce ne rămăseseră din zi le-am petrecut într-un scurt tur pietonal, cazare și timp liber prin bazar, spre bucuria unor doamne care de ceva timp tot insistau pe lângă ghizi spunând că le lipsește această componentă turistică din program. Oricum nu am avut timp mult la dispoziție…
-
Halfeti Turcia de sud-est - capitolul 5
Următoarea zi, a patra petrecută în Turcia de sud-est, urma să fie ocupată cu drumul de la Adîyaman la Gaziantep și, la insistențele unor voci feminine, de un popas serios în bazarul de acolo. Din fericire Ibrahim, îndemnat pesemne de vremea bună de afară, ne-a propus o opțională. O oprire la Halfeti, o plimbare cu barca pe Eufrat și un prânz la marginea lacului cu pește proaspăt în meniu. 99% din grup a fost de acord cu propunerea, așa că ne-am dus. Halfeti este un mic district agricol așezat pe malul de est al Eufratului unde oamenii se ocupă în special cu creșterea arborilor de fistic și cu pescuitul. Pe…
-
Muntele Nemrut Turcia de sud-est - capitolul 4
Călătoria noastră spre nord, din Șanlîurfa în Adîyaman a avut un singur scop, cocoțatea pe muntele Nemrut. Deși era prevăzută pentru a doua zi în programul oficial, ghizii noștri au considerat ca ar fi mai bine s-o facem spre seară din mai multe motive. 1.Seara era nițel mai cald decât dimineața, un avantaj în această perioadă a anului 2.Un apus de soare pe muntele Nemrut este o experiență de neratat 3.În cazul în care ratam ascensiunea puteam repeta încercarea a doua zi. Pentru primul și al treilea argument nu am avut nici o obiecție. La al doilea însă aveam mari îndoieli. În ziua cu pricina a stat să plouă mai…
-
Șanlîurfa Turcia de sud-est - capitolul 3
Odată cu vizita la Göbekli Tepe s-a încheiat și prima zi de excursie în Turcia de sud-est. Autocarul ne-a dus până în Șanlîurfa unde urma să dormin cea de-a doua noapte. Hotelul nostru se găsea undeva în centrul vechi al orașului, vis-a-vis de un parc mare în spatele căruia se ridica colina pe care fusese construită cetatea. De centrali ce eram n-am putut fi debarcați exact în fața ușii hotelului (nu încăpea autocarul) ci am făcut o scurtă plimbare până acolo, ceea ce nu m-a deranjat deloc. N-a trebuit să târâim bagajele după noi, ele au călătorit cu un microbus. Șanlîurfa e un oraș mare, se laudă c-ar avea 2…
-
Göbekli Tepe Turcia de sud-est - capitolul 2
Din Mardin până la situl arheologic de la Göbekli Tepe am făcut cam trei ceasuri cu autocarul. Am fost debarcați în dreptul unor clădiri moderne circulare, un soi de muzeu și un magazin de suveniruri. Apoi am fost îmbarcați în microbuse care ne-au dus până în buza sitului arheologic. În zilele noastre locul săpăturilor e protejat de o copertină, iar vizitatorul nu mai poate coborâ printre ruine ci trebuie să le privească de la o oarecare înălțime, de pe o platformă ce înconjoară excavațiile. Înainte de-a fi zgârmată de arheologi Göbekli Tepe era o movilă de vreo 15m înățime ce stătea cocoțată pe un vârf de deal aflat la nord…
-
Mardin Turcia de sud-est - capitolul 1
De n-am fi avut o escală de vreo cinci ceasuri în aeroportul cel nou din Istanbul ar fi fost mult mai bine, apucam și eu să fac ceva productiv în prima zi de excursie. Dar așa, am învățat pe de rost toate formalitățile din Meeting Point of the World. Colac peste pupăză, pentru că zburam spre Mardin și pentru că în acel aeroport nu se fac controale vamale, a trebuit să ne ridicăm valizele în Istanbul și apoi să le predăm la loc, la ghișeele pentru zboruri interne. Am plecat dimineața din București și-am ajuns în Mardin taman spre seară deși n-am zburat mai mult de trei ore. Până ne-a…
-
Turcia, de-a lungul frontierei siriene Turcia de sud-est - cuvânt înainte
Cu ceva timp în urmă, mai exact în aprilie 2019 am primit un soi de invitație de la un domn profesor turc. Nu mi-a fost adresată mie direct, ci tuturor celor care participau, aici în vecini, la Biblioteca Națională a României, la o conferință ce-avea ca temă șantierul arheologic de la Göbekli Tepe din estul Turciei, unde a fost descoperit cel mai vechi (deocamdată) templu construit de om pe acest pământ. Ne îndemna atunci domnul profesor să venim să vedem pe viu ceea ce ne arăta el în prezentare și să vizităm și Muzeul de arheologie din Șanlîurfa, acolo unde-au fost duse mai toate obiectele transportabile descoperite la Göbekli Tepe.…
-
Istanbul Airport – în drum spre Caucaz
În sfârșit sosise vremea primei vacanțe mai lunguțe a anului, noroc cu cele două zile libere de Paște + ziua de 1 Mai care mi-au permis să fac economie la mult prea puținele zile de concediu. Destinația ? Cele trei țări ale Caucazului de Sud (după cum e politically correct a se denumi mai nou vechea dar ruseasca Transcaucazie) – Azerbaidjan, Armenia și Georgia. Când îmi făusem planul de bătaie, pe la începutul anului, socotind si drămuind zilele de concediu, nici prin cap nu mi-a trecut să trec Caucazul pe listă. Speranțele mele se îndreptau către o excursie în Inelul de Aur al Moscovei, destinație ce zăcea de ani buni…
-
Göbekli Tepe – în fotografii
Fermierul mediu a muncit mai mult decât un vânător-culegător mediu, și a primit în schimb o dietă mai rea. Revoluția agricolă a fost cea mai mare fraudă din istorie. Harari, Yuval Noe. Sapiens: O scurtă istorie a omenirii Am auzit pentru prima oară de Göbekli Tepe în cartea Sapiens a lui Yuval Harari. Povestea el acolo de un deal din estul Anatoliei unde s-ar găsit cel mai vechi templu ridicat vreodată de om – sau mai bine zis cel mai vechi ce s-a descoperit până în acest moment. E vorba de câteva sanctuare circulare formate din structuri megalitice, pietroaie imense așezate în formă de T ce par a sta la…
-
Ahmet Efendi Evi
Am ajuns la Istanbul dimineața, după o oră de zbor doar. Drumul de la aeroport până în piața Sultanahmet nu ne-a ridicat nici un obstacol în cale. Am nimerit linia de metrou cea bună, am urcat în tramvaiul care ne-a dus tocmai în inima orașului. Am coborât lângă vechiul Hipodrom bizantin și-am zărit imediat cupolele Sfintei Sofia și ale Moscheii Albastre. Conform hărții ce-o aveam în buzunar eram la doi pași de hotelul nostru, pe numele lui Ahmet Efendi Evi, nu mi se părea mare brânză să-l găsim. Dar un djin afurisit și-a râs în barbă și-a hotărât să ne încurce pașii. Ne-a învârtit de-am amețit pe străduțele întortocheate din…
-
Dervișii rotitori
Ce simte îndrăgostitul nu simte orișicine. Iubirea-i astrolabul misterelor divine. Iubirea dacă vine de-aici sau din cea lume, spre-aceasta, pân-la urmă, menită-i să ne-ndrume. Deși despre iubire-am spus tot ce se cuvine, când o simții, de cele ce-am spus mi-a fost rușine. Deși numai cuvântul aduce limpezire, mai limpede-i Iubirea cuprinsâ de-amuțire. Când pana se grăbește să scrie fără frică, de-ajunge la Iubire, pe sine se despică. În fața Ei, rațiunea-i ca-n smârcuri o mârțoagă, Iubirea-i doar în stare iubirea s-o-nțeteagă. Vezi, soarele e însuși a soarelui dovadă. Să nu-și întoarcă fața cel care vrea s-o vadă. Și umbra dac-ajunge alt martor să devină, doar Soarele e cel ce-i dă…
-
Göreme – Pe urmele eremiților
Câți dintre noi, trăitori într-o lume secularizată, mai pot înțelege tăria sufletească a primilor creștini, puterea ce-i ajuta să găseacă în ei înșiși curajul de a înfrunta martiriul? Câți dintre noi ar alege , senini și cu inima împăcată, urmând exemplul lui Isus, suferința și moartea ca formă supremă de iubire pentru Dumnezeu, având în noi încredințarea că viața cea adevărată nu este cea de aici și de acum? Intrebări mult prea serioase pentru un blog de călătorii, am să le las fără răspuns. Am început povestea așa, pentru că vrând, nevrând sămânța pentru ceea ce am văzut și învățat în Göreme aceasta este – martiriul. Să vă spun de…
-
Capadocia
Forme de relief colorate şi năstruşnice, drumuri cu miros de mirodenii şi netezimi de mătase, covoare ţesute cu migală, sfinţi părinţi şi mari cuceritori, creştini şi musulmani, o combinaţie ciudată dintre „O mie şi una de nopţi” şi povestirile cu Nastratin Hogea , tot acest talmeş balmeş se învârtea în capul meu când auzeam de Capadocia. Așa că, pentru a face un pic de ordine în harababura asta, m-am hotărât să mă duc la faţa locului să văd cu ochii mei ce e adevărat şi ce e poveste. Realitatea de pe teren nu m-a dezamăgit deloc chiar dacă nu mă pot lăuda că am văzut tot ce se putea vedea…
-
Capadocia – Baloniada
Patru și jumătate dimineața, zi de concediu, departe de casă. Toate soneriile disponibile au început să țârâie. Nu că ar fi fost nevoie, eram treze deja. Ne aștepta marea aventura a zilei și aveam emoții. Oare vremea o fi favorabilă? Nu cumva s-a gândit să ne încurce planurile? Ia să vedem. Din camera noastră ajungeai ușor afară, în curtea casei. Am răsuflat ușurată. Cerul e albastru, nu se vede nici un nor, vânt prea mare nu e. Vom putea zbura cu balonul! Dar ia te uită? Cine a profitat de ușa deschisă și s-a instalat la căldurică în fotoliu? Domnul Șeitan una din gazdele noastre. Păi sigur, după o noapte…
-
Prin moscheile Stambulului
Noroc cu Mustafa Kemal Ataturk, părintele patriei. Dacă nu abolea el Califatul, dacă nu desființa legea islamică și nu declara Turcia stat laic, poate nu ne era permis nouă, necredincioșilor, să pășim în minunatele moschei ale Stambulului. Dar așa, trebuie respectate doar câteva reguli ale locului și, fără vreo taxă de intrare, putem vizita liniștiți orice moschee dorim. Regulile ar fi cam acestea: 1. Nu e permisă intrarea în timpul celor cinci slujbe ale zilei, doar dacă ești musulman și vrei să te rogi. Orarul slujbelor este afișat la intrare. 2. Trebuie să te descalți la intrare. Primești o punguță de plastic în care-ți poți lua pantofii cu tine sau…
-
Căutând papucul Sultanului
Nu cred că era puțin lucru să ajungi față în față cu Sultanul și să-i săruți vârful papucului. Nu era la îndemâna oricărui muritor de rând să intre în palatul Topkapi, să se arate Padișahului, urmașului Profetului, umbra lui Allah pe pământ. Poate ajungeai în fața Divanului și, dacă plecai de acolo cu capul pe umeri, puteai povesti și altora minunățiile văzute. Cu atât mai mult nu puteai pătrunde în Harem, apartamentele private ale Sultanului unde doar soțiile, beizadelele, eunucii și cadânele aveau acces. Aceste lucruri se întâmplau desigur în vremurile de glorie ale Imperiului Otoman, când toată creștinătatea tremura la gândul armatelor turcești. Acum nu trebuie decât să stai…
