-
Vianden
Călătorului îi șade bine cu drumul, zice-o vorbă înțeleaptă. Pentru că ziua era lungă și mai avea mult până să-și ia pijamaua m-am hotărât să părăsesc Cornișa Luxemburgului și să mă aventurez spre alte zări. Neaparat luxemburgheze, acest weekend era dedicat 100% țărișoarei ăsteia mici. Cine știe dacă voi mai veni vreodată pe-aici. După o ala-bala portocala între Esch-sur-Sûre, Vianden, Echternach și Beaufort, toate la fel de necunoscute dar îmbietoare și lăudate pe site-urile ce descriau atracțiile zonei, m-am hotărât. Mă duc în Vianden, la castel. Off, dac-ași fi știut câte castele voi mai vizita! Câte tapiserii voi mai vedea, câtă mobilă veche și bucătării din alte vremuri, câte încăperi…
-
Luxembourg
Oare unde nimerisem? Într-un burg sau într-un bourg ? Dac-ar fi fost să mă iau doar după clădirile din jur, după liniștea din oraș aș fi zis că sunt într-un orășel nemțesc. Dac-ar fi fost să mă iau însă după vitrinele magazinelor sau după ce găseam prin farfurie, mai c-aș fi zis că m-am întors în Paris. Ghici ghicitoarea mea. Oare unde m-a găsit ziua de sâmbătă, 28 mai ? Pe când oamenii cu scaun la cap se odihneau încă după o săptămână de muncă, sau cel mult își savurau cafeluța de dimineața, eu coboram din tren în gara din Luxemburg, sau Luxembourg sau mai nou Lëtzebuerg după cum sună numele țărișorei ăsteia pe…