RUSIA – Российская Федерация
| În cifre | aproximative |
|---|---|
| Suprafață | 7183 % din suprafața României |
| Populație | 729 % din populația României |
| Capitala | Moscova |
| Limbi oficiale | rusa |
| PIB pe cap de locuitor | 96 % din cel al românului |
| Deviza |
Pe unde am umblat
Rusia ocupă un teritoriu imens ce e dens populat de partea Uralilor pe care se află Moscova și nu e populat mai deloc de cealaltă parte – care dealtfel e formată din două treimi din întreaga țară și cuprinde Siberia.
Rusia e un stat multinațional în care rușii sunt majoritari. Străinilor le trebuie ceva timp până să înțeleagă că prin cuvântul „ruși” se face referire doar la o parte a locuitorilor Feredației Ruse. Dacă te referi la populația Rusiei cu numele de „ruși” zgândărești serios sensibilitatea celorlalte naționalități – ucrainieni, bașchiri, calmuci, karelieni – sute de alte populații, multe dintre ele trăind în republici autonome conduse de guverne proprii. Neînțelegerea se adâncește atunci când trebuie să deosebești un etnic rus de un cetățean rus de o altă naționalitate a cărui țară natală e Rusia.
Noile timbre poștale abordează numele „Rossiya” în loc de „Russia”. Dacă această modă va ține atunci, dacă ești un etnic rus vei aparține Russiei. Dacă te-ai născut în Rusia dar provii dintr-una din sutele de alte naționalități atunci vei aparține Rossiyei, dar vei fii un cetățean al Russiei. Acest fapt va face în mod cert viața mai ușoară tuturor minorităților, măcar pentru că nu vor mai trebui să dea explicații străinilor spunându-le că ei sunt ruși nativi, dar nu sunt etnici ruși, etc. Sunt voci care susțin însă că modul ăsta de prezentare a lucrurilor e chiar mai încâlcit decât cel de dinainte.
„Ești mizeră și bogată, ești atotputernică și slabă, Mamă Rusie!” se lameta poetul Nekrasov în secolul al 19-lea. Caracterul fiecărui popor e plin de contradicții dar rușii parcă îi întrec pe toți. Spre deosebire de apusenii cei naivi, rușii sunt convinși că viața e ca o zebră: o dungă albă e inevitabil urmată de o dungă neagră. Orice pahar are o parte plină și una goală. Drept urmare, ori de câte ori treburile merg bine este absolut sigur că nu va fi de-a pururea la fel și că va apărea ceva care să strice treaba. Și invers, dacă te afli pe fundul unei gropi știi cu siguranță că mai devreme sau mai târziu vei ieși din ea.
Filosofia asta duce la o concluzie importantă. Nu merită deloc să te chinui să te târăști afară din groapă, dacă tot îți e dat să stai doar puțin timp în ea. Trebuie doar să stai liniștit și s-aștepți ca vântul să bată dintr-o altă direcție pentru ca lucrurile să revină la normal. De soartă pur și simplu nu poți scăpa.
Rușii sunt patrioți dar patriotismul lor e nițel mai special. Ceea ce e „al meu” sau ” al nostru” e personal, e asociat casei și locului în care te-ai născut iar structurile guvernamentale sunt „ceilalți”, eternul adversar ce trebuie evitat și temut. Guvernul, prin definiție, nu poate fi ceva bun. Nimeni nu se așteaptă să fie bun. De-a lungul timpului au existat multe zile întunecate dar, de fiecare dată a răsărit soarele pe strada rușilor. Nu-i așa? Oricum, fie soare fie ploaie, rușii nu sunt înclinați să-și părăsească țara pentru locuri mai bogate. Cum se spune: ” Acolo, peste țări și mări poate fii foarte bine, dar e bunăstarea altora. Acasă putem avea supărări, dar sunt ale noastre.”
Acesta e felul de-a fi al rușilor, ciudat și naiv, enigmatic și schematic. Uneori stai să te întrebi cum de pot supraviețui într-un astfel de amestec de bucurie și durere.
Vladimir Zhelvis. Ghidul xenofobului – rușii.
