-
Beograd
Belgradul m-a întâmpinat cu o căldură înfiorătoare (vreo 37 °C), o atmosferă apăsătoare ca de dinainte de furtună și cu un aer tern și pâclos, puțin plăcut atât ochilor mei cât și camerei foto a telefonului. După cinci minute de stat afară eram leoarcă de sudoare și nu mă gândeam la altceva decât să mă întorc cât mai repede la aerul condiționat din autocar. Dorința de-a colinda alandala prin oraș s-a spulberat la primul contact cu aerul fierbinte. Nici orașul nu părea a fi în toane bune, ai fi zis că tocmai se trezise după un chef zdravăn, părea mahmur și cu hainele în neorânduială. Pe scurt, n-am reușit să…
-
Unde merg? La Emen și Hotnița
În acest weekend am făcut-o lată, m-am înscris în două excursii organizate de Unde merg, și sâmbătă și duminică. Mai aveam puțin și dormeam în parcul Izvor, lângă punctul de întâlnire, dacă tot m-am întors sâmbătă în București după ora 11 noaptea și urma să pornesc iar la drum a doua zi pe la 6 dimineața. Sâmbătă fusesem în Bucegi, la cabana Mălăiești, la răcoare și aer curat de munte. Duminică am luat-o în direcția opusă, spre Bulgaria. În program erau trecute două obiective, necunoscute mie, aflate amândouă lângă Veliko-Tîrnovo, canionul de la Emen și cascada de la Hotnița. Teoretic, ambele obiective sunt situate în câmpia danubiană a Bulgariei, ce…
-
Madara, Oveci, Pădurea de Piatră – Escapade bulgărești de weekend
Am fost cam leneșă în ultimul timp și am tot amânat consemnarea escapadelor bulgărești pe care le-am făcut anul acesta în luna august. Dar acum, pentru că mă ajung din urmă alte experiențe ce trebuiesc musai povestite, am zis c-ar fi momentul să repar greșeala. Măcar două vorbe să zic și despre ele, să rămână o urmă de-a lor în analele Ulițarnicei. Așadar, în luna august, taman în toiul caniculei, am profitat de oferta prezentată de Oxigen Tour pentru a vizita câteva colțișoare de Bulgarie care îmi scăpaseră până acum. Escapadele au fost două la număr. Au avut loc, fiecare dintre ele, în câte o zi de sâmbătă și-au durat…
-
Plovdiv
Anul acesta Sânzienele ne-au prins în Bulgaria. Ne-am aventurat până departe în sud, în munții Rodopi, în locuri nevăzute până acum ( drept urmare ne-am și rătăcit puțin ), pentru a vizita prima capitală culturală europeană și bulgărească a tuturor timpurilor, orașul Plovdiv. Pentru că în ultimul timp am devenit un șofer de duminică am dedicat acestei expediții trei zile mari și late. Conform planurile stabilite de-acasă aveam de parcurs vreo 800 km dus-întors și de vizitat un oraș, o cetate și o mănăstire. Până la Kazanlâk totul a funcționat perfect, străbăteam drumuri cunoscute. De-acolo însă, în loc s-o iau după indicatorul spre Burgas am luat-o după cel de Sofia.…
-
Cap Caliacra
Nici o escapadă pe litoralul bulgăresc fără un scurt popas pe pintenul acela atât de pitoresc ce intră curajos în mare, Cap Caliacra, chiar dacă sunt nevoită să ies din drum și să fac un ocol de vreo 20 de kilometri pentru a-l vedea. Îmi place să salut marea de aici, de la înălțimea falezelor stâncoase, să simt briza plăcută a mării pe piele. Îmi place plimbarea printre ruine de veche cetate traco-bizantino-turco-bulgărească, care mă duce cale de vreun kilometru și ceva până în balconul deschis spre răsărit, de unde doar păsările cerului pot pleca mai departe. Îmi place să salut rândunelele și să mă străduiesc să le înțeleg poveștile…
-
Balcic, micul paradis al României Mari – Lucian Boia
Am să încep prin a mărturisi că titlul acestei povestioare nu e al meu ci e împrumutat de la o carte pe care am citit-o nu de mult și care mi-a plăcut ( ca de altfel mai toate cărțile domnului Lucian Boia pe care le-am citit ). Balcic : micul paradis al României Mari de Lucian Boia A primit din partea mea ⭐⭐⭐⭐★ pentru că e o foarte documentată, lămuritoare și în același timp simpatică retrospectivă a celor 25 de ani cât Balcicul a fost românesc. Am aflat din ea cum de-a pus mâna România pe Cadrilater imediat după cel de-al doilea război balcanic, pe vremea când nutrea ambiția de-a deveni o…
-
Loveci, Devetașca & Krușuna – Cu Oxigen prin Bulgaria
Sâmbăta ce tocmai a trecut am făcut o excursie cu Oxigen prin Bulgaria. De data aceasta am renunțat de bunăvoie și nesilită de nimeni la mașina personală și la independență și m-am înscris într-un tur de-o zi organizat de mai sus pomenita echipă, în regiunea Loveci. Am vrut să experimentez și o altfel de ieșire în lume. Startul excursiei s-a dat la ora șase dimineața iar finish-ul s-a produs în jurul orei zece seara. La început m-am speriat când am văzut ce de lume s-a înscris în excursie ( am plecat din București cu 3 autocare pline ) dar, din fericire, nu ne-am călcat pe picioare pentru că organizatorii au…
-
Croaziere pe Marea Ionică
După ce-au reușit să împrăștie tot conținutul charterului pe la hotelurile de reședință, reprezentanții tur-operatorilor, responsabili cu bunăstarea și bunădispoziția noastră pentru săptămâna ce urma, ne-au făcut și vizita obligatorie, pentru-a ne tenta cu oferta de excursii opționale. Să ne umplem și noi zilele cu ceva, în caz c-o să ne plictisim de-atâta plajă și bălăceală. Pe lista lor figurau așa: un tur al insulei Corfu, o excursie în Albania, o zi plină de distracții la un parc acvatic și două croaziere. O croazieră pe partea continentală a Greciei, în Sivota. Cealaltă până la alte două insulițe, aflate în sudul insulei Corfu, Paxos și Antipaxos pe numele lor. M-a pus necuratul și m-am…
-
Achilleion
M-am înscris în turul insulei Corfu organizat de o companie de turism, îndeosebi pentru că traseul propus ducea pe la Achilleion. Ar mai fi existat câteva posibilități s-ajung aici, ca de exemplu închirierea unei mașini sau folosirea transportul public local. Dar lenea a fost prea mare de data asta așa c-am înhățat ocazia oferită fără să stau mult pe gânduri. După ce-am văzut ce-aș fi avut de înfruntat dacă plecam singură la drum nu mi-a părut rău deloc. Un drum înfiorător de îngust și aglomerat, pe care se strecurau cu greu mașini, autocare, pietoni, toți claie peste grămadă. Uff, bine c-am scăpat … Palatul, cel de acum, mi-a plăcut dar…
-
Paleokastritsa
Excursia noastră de-o zi, de-a lungul și mai ales de-a latul insulei Corfu, ne-a adus și în Paleokastritsa. Aveam în plan să luăm masa de prânz la o tavernă de aici și după aceea să facem ture pe mare cu bărci mici, în căutare de grote albastre. Autocarul ne-a debarcat pe marginea unuia din multele golfuri garnisite cu taverne cu care se laudă stațiunea Paleokastritsa. Toată lumea s-a prezentat la mesele ce ne-așteptau, ghizii noștri aranjaseră deja șustele cu restaurantul cu pricina. Mai puțin eu. Când am văzut marea aceea incredibil de frumoasă, am uitat de foame, am uitat de sete și-am trecut la program de înnot. După ce-am scăpat…
-
Kanoni
La vreo cinci kilometri depărtare de orașul Corfu se află un sătuc cu nume belicos, Kanoni. Se spune c-a fost botezat așa, după tunurile amplasate aici de francezii ce-au stăpânit vremelnic insula. N-ar ieși în evidență, zic eu, față de celelalte sate din Corfu dacă n-ar adăposti într-unul din golfurile sale cele două insulițe ca două gămălii de ace ce-au ajuns să fie semnul iconic al insulei Corfu. Una din gămălii e pietruită toată și e legată de țărm printr-un cordon ombilical, tot de piatră. Cealaltă e de-un verde chiparos, iar gurile rele spun c-ar fi ba corabia răsturnată și pietrificată a lui Ulise, ba un Șoricel (pesemne un dinozaur-șoricel). Amândouă sunt…
-
Mon Repos
Pe lista obiectivelor turistice din Corfu, undeva mai pe la coadă e adevărat, se află și vila Mon Repos. Ghidurile spun despre ea că a fost ridicată de un guvernator englez al insulei pe vremea protectoratului și că a găzduit-o, pentru scurt timp, pe împărăteasa Sissi a Austriei. Suficient însă ca s-o facă să se îndrăgostească de Corfu. Mai spun ghidurile că după instaurarea monarhiei în Grecia vila a servit drept reședință de vară pentru casa regală și aici s-ar fi născut câțiva prinți și prințese, printre care și Filip duce de Edinburgh, consortul reginei Angliei. Te pomenești că și membri casei noastre regale au trecut pe-acolo, că doar erau…
-
Casa Parlante
Doar cu câteva ceasuri înainte de a-mi lua rămas bun și de-a mă îmbarca în mașina ce-avea să mă ducă la aeroport, orașul Corfu mi-a mai oferit o surpriză plăcută. Învârtindu-mă eu aiurea pe străzi cu nasul prin vitrine, iacătă că dau peste un afiș ce mă invita acasă la contele Spiros. În paranteză fie spus, din pricina sfântului patron al insulei, Spiridon, jumătate din populația masculină a insulei poartă numele de Spiros. Ce să mai fie și cu invitația asta? Ia să vedem, că tot nu mai aveam idee cu ce să-mi umplu timpul. Am bătut la ușă și-am intrat. Am fost întâmpinată de o fetișcană trasă la patru…
-
Corfu – în oraș
Ce tot amintesc aici de Corfu? Greșit! În clipita de istorie pe care o trăim noi astăzi, Corfu nu se mai numește Corfú (cu accent pe u), ci Kérkyra (cu accent pe e). Până și la aeroport, la plecarea din București, mi s-a atras atenția asupra noului nume, pe când căutam cursa ce trebuia să mă ducă pe insulă, din ce în ce mai alarmată că nu reușeam s-o dibuiesc. Dar numele acesta mitologic nu prea păcălește pe nimeni. Corfu cel de astăzi a rămas venețian până la ultima fereastră, până la ultima fațadă a palatelor de patricieni ce stau față în față cu marea, ce străjuiesc marea esplanadă ce se întinde între vechea…
-
Corfu – în fortărețe
Orașul Corfu – reședința mea de-o săptămână de vacanță – stă întins la soare ca un pisoi uriaș, într-un coș ale cărui toarte sunt două fortărețe. Acum coșul ăsta e cam vechi și are marginile zdrențuite, iar de toarte nu-ți mai vine să te atingi să nu rămâi cu ele în mâini. Dar în vremurile lui de glorie era ceva foarte, foarte special, o culme într-ale arhitecturii militate. Pisoiul ce-l stăpânea era de fapt un motan nespus de bătăios, ce se credea leu înaripat, neaparat roșcovan. Pentru că era venețian. Corfu a fost vreme de câteva sute de ani unul dintre cele mai fortificate orașe ale Europei. Cele două cetăți erau unite…
-
Corfu – în golful Garitsa
Sosise vremea concediilor în Franța. Cheful de muncă se risipise vizibil, toată lumea visa cu ochii deschiși, cu gândul departe, la bagajele pe care trebuiau să le împacheteze. Unul din bagajele astea eram și eu. Au revoir, până la mijlocul lui august când ne vom reîntâlni. C’est bien comme ça? Na, ce era să zic, că nu e bine? După ce mă cadorisisem cu atâtea excursii frumoase. Cu perspectiva altora la orizont? Și m-am întors acasă. Dar nu pentru mult timp. Am plecat și eu într-un concediu înjghebat la repezeală după ce-am studiat ofertele last minute ale agențiilor de turism. Îmi propusesem să stau degeaba o săptămână întreagă, să-mi trag sufletul…
-
Din categoria top 10
Vă plac clasamentele? Le luați în seamă atunci când alegeți o destinație de vacanță, o carte în librărie, un film la care să vă uitați ? Consultați vreodată multitudinea de „Top 10” , sau 20, 50, …100? Cele mai bune cărți pe care trebuie să le citești, cele mai bune filme pe care trebuie să le vezi într-o viață, cele mai spectaculoase destinații de vacanță unde musai trebuie să ajungi, că altfel degeaba trăiești pe lumea asta și dacă nu le bifezi ești un pămpălău. În ultimele zile facebook-ul m-a bombardat cu topuri de-astea și-a reușit să mă molipsească. Așa că am căutat pe internet un top 10 locuri în care…
-
Tyulenovo
In acest sfârșit de săptămână am descoperit colțișorul de Bulgarie ce poartă numele de Tyulenovo. Am ajuns vineri seara și nu am avut probleme să găsesc hotelul Venera unde aveam o rezervare. Satul are cam 40 de locuitori și două străzi. Una principală, care coincide cu hai să-i zicem drumul județean, ce șerpuiește de-a lungul coastei din Shabla până la Cap Kaliakra și o uliță perpendiculară pe prima ce conduce călătorul spre mare și spre hoteluri. Slabe șanse să dai greș. Problemele au apărut însă la destinație. Hotelurile sunt de fapt precum pensiunile mai mărișoare de pe la noi, afaceri de familie. Familia la care am nimerit eu nu știa…
-
Valea regilor și a trandafirilor
Mergând spre sud către Turcia, după ce treci Munții Balcani și până să ajungi la un alt șir de munți, Sredna Gora, dai de o vale mănoasă unde , dacă ai timp să zăbovești, găsești două lucruri mai speciale: culturi de trandafiri și morminte ale tracilor. Lumea o știe drept Valea Trandafirilor, doar mai nou i s-a dat și numele de Valea Regilor – ce, doar egiptenii să se laude cu mormintele lor? Oficial valea se întinde între orășelele Kazanlâc și Karlovo, practic e mult mai lungă. Am vizitat-o în două rânduri, dar prima oară a fost cam pe fugă , acum doi ani. Să vă povestesc câte ceva despre…
-
Christos Vozkrese! Voistina Vozkrese!
Prima amintire. Pickup-ul din copilărie și discurile de vinil ce umpleau întreaga casă cu muzica minunată cântată de corurile bulgărești – vecerniile lui Rachmaninov, bucăți din liturghia lui Ceaikovski. A doua amintire. Un cadou neașteptat, într-o biserică din Varna, la o cununie unde-am nimerit din întâmplare. Un cor bărbătesc, doar cîteva voci, cânta deosebit de frumos. Anul acesta de Paște am plecat în căutarea unui astfel de cor, care să ne cânte slujba într-o limbă slavă, aproape ca pe vremea strămoșilor noștri. Și cum îmi intrase în cap că oriunde m-aș duce prin Bulgaria, la oricare biserică aș nimeri, voi găsi ceva special, n-am stat să analizez prea bine situația…
