-
Phnom Penh Jurnal din Indochina - capitolul 13
Călătoria noastră prin Indochina a luat sfârșit în Phnom Penh, capitala și cel mai populat oraș al Cambodgiei. Am ajuns aici într-o seară, ca de obicei, mult prea târziu ca să mai am chef să colind pe străzi. Prima impresie pe care mi-am făcut-o despre oraș, de la fereastra camerei mele de hotel, a fost surprinzător de favorabilă. A doua zi părerile bune s-au confirmat cu vârf și îndesat, Phnom Penh mi s-a părut un oraș curat, aerisit și foarte modern. Păcat că bateriile mele personale erau deja complet descărcate așa că m-am mulțimit doar cu vizitele din programul oficial și nu am hălăduit pe străzi de capul meu. Ghidul…
-
Kampong Phluk Jurnal din Indochina - capitolul 12
În a doua dimineață petrecută în Siem Reap am fost poftiți într-o mică croazieră ce-avea să ne poarte pe apele lacului Tonlé Sap (Marele Lac) iar îmbarcarea pe vas am făcut-o la marginea unui sătuc ce se numea Kampong Phluk. Nu auzisem de locurile astea în viața mea așa că surpriza pe care mi-au oferit-o a fost cu atât mai mare. Tonlé Sap este un lac din nord-vestul Cambodgiei ce ține de sistemul fluvial al Mekong-ului. Este cel mai mare lac cu apă dulce din Asia de Sud-Est și unul dintre cele mai diverse și productive ecosisteme din lume motiv pentru care a fost desemnat de către UNESCO Rezervație a…
-
Angkor Jurnal din Indochina - capitolul 11
Am impresia că jumătate din grupul nostru călător prin Indochina a venit în excursia asta în principal pentru a vedea templele khmere de la Angkor. Nu de puține ori am auzit pe unul sau pe altul pomenindu-le sau exprimându-și nerăbdarea de-a ajunge odată acolo. Și iacătă, sosise în sfârșit momentul să li se împlinească dorința. Din Luang Prabang am luat un alt avion mititel până în orașul cambodgian Siem Reap, poarta de intrare modernă în bătrânul oraș Angkor. Am aterizat pe un aeroport nou și foarte modern, aflat la o oareșicare depărtare de oraș și construit din câte am înțeles de chinezi. Aeroportul vechi, poluant, aflat foarte aproape de temple,…
-
Luang Prabang Jurnal din Indochina - capitolul 10
Am stat în Republica Populară Democrată Laos o zi și un pic, aș putea spune că aproape nici nu am vizitat-o. Strivită între vecinele ei mai norocoase, fără ieșire la mare, țara asta este poate cea mai săracă și cea mai puțin cunoscută din Indochina. Dar mie mi-a plăcut, mi s-a părut că se încăpățânează oarecum să fie altfel decât restul lumii. Cuvântul încăpățânează s-ar putea să fie prea „tare” pentru Laos. Viața pare a se scurge aici într-o cadență cât se poate de lentă și pașnică, acordată cu ritmurile naturii, așa cum a făcut-o de mii de ani. Cine știe, dacă stăteam mai mult poate mi-aș fi schimbat părerea…
-
Ha Long
Am încheiat excursia prin Vietnam într-un mare stil, cu o croazieră de-o zi în Golful Ha Long, în traducere Golful Dragonului Coborâtor, un loc trecut pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Golful este cu totul deosebit pentru că este presărat cu aproximativ 1600 de insule de calcar, unele mai mari altele mititele, unele acoperite de o vegetație densă ca de junglă altele golașe, ce se ridică spectaculos din mare precum spinările unor dragoni. Multe dintre aceste cocoașe sunt goale pe dinăuntru, formând peșteri spectaculoase pline de stalactite și stalagmite. Golful Ha Long este de fapt o bucată mititică a Golfului Tonkin din Marea Chinei de Sud sau Marea de Est cum…
-
Hanoi Jurnal din Indochina - capitolul 9
Am stat doar o zi în Hanoi, capitala și al doilea cel mai mare oraș al Vietnamului dar mi-a fost de ajuns. Aglomerat peste poate, gălăgios, poluat, haotic m-a obosit îngrozitor. Ajunsă acasă am scormonit prin cutia cu comori a copilăriei mele (ce acum stă mazilită în garaj) și-am căutat prin grămada de vederi adunate cu trudă, tainul cu care s-a întors tata dintr-o delegație din Vietnam. Avem pretenția în acele vremuri ca orice membru al familiei care pleca pe undeva (în țară sau străinătate) să-mi aducă obligatoriu în dar câteva ilustrate. Delegația tatei a avut loc demult de tot , prin 1977, pe vremea când în Arad mai exista…
-
Hue Jurnal din Indochina - capitolul 8
În Hue a trebuit musai să învăț nițică istorie deoarece orașul a fost timp de un secol și jumătate capitala Vietnamului, din 1802 până în 1945. În epoca lui imperială orașul a fost presărat cu palate, morminte și temple din pricina cărora a fost înscris în zilele noastre pe lista Patrimoniul Mondial UNESCO. Hue este situat tot în Vietnamul Central, cam pe la jumătatea distanței dintre punctul cel mai de nord și punctul cel mai de sud al țării, nu departe de infama paralelă 17 ce a despărțit efemer țara în două în secolul trecut. Prin Hue trece un râu ce se numește Parfum. Există două variante care ar explica…
-
Da Nang Jurnal din Indochina - capitolul 7
Lui Da Nang, celui mai mare oraș din Vietnamul Central și port la Marea Chinei de Sud, nu i-am dat o prea mare importanță. Am trecut doar cu autocarul prin el în drumul nostru de la Hoi An la Hue iar punctele de interes la care am oprit s-au aflat toate în afara orașului. În acea zi nici vremea n-a ținut cu noi a fost mohorâtă și oarecum plicticoasă și, în plus, a deținut recordul absolut în ceea ce privește opririle pe la magazinele ce vindeau tot soiul de produse: obiecte din piatră sau marmură, ceaiuri, cafele, leacuri din medicina tradițională și câte și mai câte. În Vietnam mi-au ajuns…
-
My Son Jurnal din Indochina - capitolul 6
Între secolele al 4-lea și al 13-lea al erei noastre în Vietnamul Central nu erau stăpâni vietnamezii ci o populație de navigatori ce era înrudită mai degrabă cu malaezienii și polinezienii. Ei au dezvoltat la acea vreme, de-a lungul coastei, o cultură unică cu origini spirituale în hinduismul indian ce a dispărut acum cu desăvârșire. Erau mai degrabă neguțători și s-au unit la un moment dat într-o confederație de sătulețe sau un regat cât de cât unitar, specialiștii nu se pot pune de acord, ce se numea Champa. Meritul lor principal a fost că timp de mai multe secole au menținut un sistem de rețele comerciale în această parte de…
-
Hoi An Jurnal din Indochina - capitolul 5
Orășelul Hoi An este unul dintre cele mai pitorești locuri pe care le-am vizitat în Vietnam. Se află situat într-o provincie din Vietnamul Central și după standardele locului nu este un oraș prea mare. Cea mai pitorească secțiune a lui este Orașul Vechi, o mostră bine conservată de port comercial din Asia de Sud-Est, așa cum arătau ele începând din secolul al 15-lea și până prin secolul al 19-lea. Din pricina clădirilor vechi și a planului orașului rămas neschimbat de sute de ani, Hoi An a fost înscris pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Am ajuns în Hoi An într-o seară, după un zbor de un ceas și ceva din Saigon.…
-
Prin Delta Mekongului Jurnal din Indochina - capitolul 4
Mekong-ul, principalul fluviu al Indochinei, este mai ciudățel de felul lui. Izvorăște în podișul Tibetului și o ia la vale spre sud până se varsă în Marea Chinei de Sud printr-o deltă imensă. În drumul său trece prin majoritatea țărilor din peninsulă Myanmar, Laos, Thailanda, Cambodgia și sudul Vietnamului. Spre deosebire de alte mari fluvii ale lumii, cum ar fi Yangtse, Mississippi, Amazon, Nil sau Gange, ce curg doar prin una sau două țări, Mekong-ul este mai degrabă un râu al granițelor. În afară de notabila civilizație a khmerilor cambodgieni nici o altă mare civilizație nu s-a coagulat pe malurile lui. De vină pentru această anomalie sunt variațiile sezoniere extreme…
-
Tunelele de la Cu Chi Jurnal din Indochina - capitolul 3
Pe drumul de întoarcere din Tay Ninh la Saigon ne-am oprit în Cu Chi pentru a ne juca puțin de-a războiul. Orășelul acesta se află la vreo 20km nord-vest de Saigon, nu departe de granița cu Cambodgia și este în zilele noastre o atracția turistică majoră. Aici pot fi inspectate îndeaproape tunelurile săpate în pământ în timpul războiului din Vietnam și folosite în lupta de gherilă pe care a dus-o Viet-Cong-ul împotriva americanilor și a forțelor armate din Vietnamul de Sud. După terminarea războiului și după reunificare guvernul Vietnamului a conservat complexul de tuneluri de aici, lungi de vreo 121 km și le-a trasformat într-un parc memorial de război. Accesul…
-
Tay Ninh Jurnal din Indochina - capitolul 2
Cea de-a doua zi petrecută în Vietnam am ocupat-o făcând o excursie scurtă la nord de Saigon. Primul obiectiv al zilei se afla într-un orășel numit Tay Ninh unde ne-am dus pentru a afla câte ceva despre o religie ciudată de care eu una n-am mai auzit până în acel moment. Orașului Tay Ninh i s-a dus renumele peste mări și țări datorită faptului că aici se află „vaticanul” unei religii pe nume Cao Dai, o credință sincretică născută în Vietnam care include învățăturile și practicile marilor religii ale lumii. Singurul obiectiv pe care l-am vizitat a fost Marele Templu Divin, cunoscut și sub denumirea de Catedrala Cao Dai sau…
-
Ho Chi Minh sau Saigon Jurnal din Indochina - capitolul 1
Am început excursia prin Indochina în orașul Ho Chi Minh, cunoscut în partea noastră de lume mai degrabă sub numele de Saigon. Orașul acesta este un monstruleț în care se înghesuie aproximativ 10 milioane de locuitori și cam tot atâtea motorete. Se află în sudul Vietnamului, în apropierea Deltei Mekongului și la o aruncătură de băț de Cambodgia. Este cel mai mare oraș vietnamez, poate cel mai cosmopolit, cel mai vibrant și are pretenția de a fi capitala economică și comercială a țării. Noi am aterizat în Saigon într-o dimineață, după foarte multe ore de zbor (vreo 4+7) și o escală la Doha. Din păcate la fel au făcut și…
-
Indochina Jurnal din Indochina - cuvânt înainte
În acest an debutul într-ale călătoriilor l-am avut în februarie, cu o excursie în Indochina ce mi-a ocupat aproape întreaga lună. Mai exact, am fost în Vietnam, Laos și Cambodgia, adică în fostele colonii și protectorate ale Franței ce-au primit de la colonizatori denumirea aceasta generică. Indochina li s-a părut francezilor o struțo-cămilă, un tărâm de tranziție aflat atât geografic cât și cultural la mijlocul drumului între cele două mari civilizații asiatice, cea a Chinei și a Indiei. În zilele noastre numele de Indochina desemnează mai degrabă întreaga peninsulă din sud-estul Asiei și celor trei țări deja amintite li se adaugă altele: Myanmar, Thailanda, Malaezia Singapore. Sunt și ele pe…
-
Velha Goa & Panaji Jurnal indian - ziua a zecea
În ultima zi petrecută in India am fost într-o excursie opțională de o jumătate de zi în Velha Goa și în Nova Goa, două orașe nu prea mari, fosta și actuala capitală a statului Goa. Scopul nostru era să mai vedem vreo două monumente UNESCO și să facem nițel shopping cu ultimii bănuți indieni din portofel pentru că în noaptea ce urma ne luam zborul spre casă. Am început cu monumentele, nu prea multe, aflate toate în Goa cea veche. Puțină istorie Goa a fost colonie portugheză timp de vreo 450 de ani, din 1510 când a fost cucerită de Afonso de Albuquerque și până în 1961 când armata indiană i-a…
-
Goa – Varca Beach Jurnal indian - ziua a noua
Era deja miezul nopții când am aterizat pe un aeroport aflat undeva în statul Goa, pe coasta de sud-vest a Indiei într-o regiune numită Konkan. Eram cam năucă la acea oră și-mi mai amintesc doar speranța de-a mai fura o oră de somn în autocar, cât dura transferul până la hotelul ce ne fusese arvunit. Ne-am cazat în Zuri Whitesands Hotel pe la ora 1 sau 2 noaptea. Mi-au ieșit peri albi până am găsit camera pentru că hotelul era imens, întins alandala pe orizontală și nu ordonat pe verticală, un labirint de „străduțe” îmbârligate ce șerpuiau prin grădini cu piscine. Camera mea era undeva în fund de tot și…
-
Ellora Jurnal indian - ziua a opta
Șederea noastră în India se apropia cu pași repezi de sfârșit iar în acea zi Hermes ( jurisdicția lui s-o întinde până aici? ), zeul păstorilor, cartoforilor, mincinoșilor, hoților, negustorilor, oratorilor dar și al călătorilor, ne-a trimis la Ellora, râzându-și probabil în barbă, să dăm extemporal din ce-am învățat noi din complicata Indie și ale sale numeroase credințe. În Ellora ne așteptau câteva peșteri asemănătoare oarecum cu cele de la Ajanta pentru că sunt săpate în piatră, în bazaltul unor dealuri numite Charanandri aflate nu departe de Aurangabad și sunt incluse în patrimoniului mondial UNESCO. Spre deosebire însă de cele din Ajanta acestea sunt mai târzii, datând din perioada 600-1000…
-
Ajanta Jurnal indian - ziua a șaptea
Din Mumbai am zburat în Aurangabad, orașul întemeiat în anul 1610 de împăratul mogul Aurangzeb, pe vremea când încerca să-și extindă stăpânirea cât mai departe spre sudul Indiei. Am aterizat dimineața devreme dar n-a fost timp de pierdut pentru că destinația acelei zile se afla la aproximativ 100km depărtare iar pe drumurile indiene știi când pleci dar nu știi și când ajungi. Au trecut mai bine de două ceasuri de zdruncinături până să oprim la peșterile din Ajanta, monument trecut în patrimoniul UNESCO și printre puține rămășițe budiste ce se mai găsesc în India. De ce-o fi dispărut oare budismul din India, locul ce i-a dat viață? Se bănuiește că…
-
Mumbai Jurnal indian - ziua a șasea
Am ajuns în Mumbai, fostul Bombay, într-o dimineață după un zbor de un ceas din Jaipur. Eu una am rămas cu impresia că orașul acesta a fost inclus în itinerariul nostru doar pentru că era un soi de escală obligatorie înainte de a vizita peșterile de la Ajanta și Ellora. Dar dacă tot am ajuns până aici i-a fost rezervat și lui o zi de vizite. Ne-am apropiat de oraș trecând marea pe Bandra–Worli Sea Link (cunoscut oficial sub numele de Rajiv Gandhi Sea Link) un pod lung de 5,6 km lungime și lat de 8 benzi de circulație, care leagă Bandra din suburbiile de vest ale Mumbaiului cu Worli…
