-
Punakha
Până la urmă am să declar Punakha cel mai frumos loc în care am fost în Bhutan. Orășelul, e mic și liniștit, am avut noroc de vreme bună, copacii de jacaranda erau înfloriți, dzongul a fost minunat … ce să-ți mai dorești. Doar timp mai mult ca să te bucuri pe îndelete. Orașul a fost capitală a statului până în anul 1955 și e așezat la confluența a două râuri, Mo Chhu și Po Chhu. Nici aici nu am stat mai mult de o zi, o după-amiază și o bucată dintr-o dimineață. De văzut am văzut un dzong, un pod de fier suspendat și un templu mititel. Să le iau…
-
Pasul Dochula și Druk Wangyal Khang Zhang Chorten
Din Thimphu am plecat către Punakha, un orășel aflat mai la est și așezat într-o altă vale. Ca să ajungem acolo am trecut munții printr-un pas pe nume Dochu La (la=pas). Aș putea spune că atâta timp cât am stat în Bhutan ne-am învârtit pe la altitudini apropiate de-a Vârfului Moldoveanu de la noi: Paro e la 2200m înălțime, Thimphu la 2334. Abia la Punakha am ajuns aproximativ la Predeal, la 1200m. În pasul Dochula am atins altitudinea maximă, 3100m. Nu m-au necăjit prea tare altitudinile astea doar când trebuia să urc pantele per pedes era dezastru 🙂 . Drumul de la Thimphu la Punakha e lung de vreo 80km…
-
Thimphu
În aceeași primă zi petrecută în Bhutan, după ce ne-am lămurit cu Paro am plecat la drum către capitala țării, Thimphu. Am avut de parcurs un drum de vreo 50km care a durat aproximativ o oră, de-a lungul văilor râurilor Paro Chhu și apoi Thimphu Chhu (chhu = râu). Aceasta este în general viteza de crozieră în Bhutan, șoselele sunt bune dar relativ înguste și îngrozitor de șerpuitoare, n-ai cum să prinzi viteză. De la fereastra minibusului am putut admira temple cocoțate pe pantele dealurilor, pâlcuri de steaguri de rugăciune ce fâlfâiau vesele în vânt, case și gospădării tradiționale. Undeva pe drum ne-am fi putut opri să vedem un pod…
-
Paro
Spre regretul meu am petrecut doar trei zile în Bhutan fiecare dintre ele concentrându-se pe câte un orășel aflat în partea de vest a țării. Se prea poate ca toate celelelte orășele pe care n-am apucat să le vizităm să semene bucățică ruptă unele cu altele, dar tot am rămas c-un of. Prima și prima oară am făcut cunoștință cu Paro, poarta de intrare pe cale aeriană a călătorilor în țară. Aeroportul din Paro Aflându-se la o distanță convenabilă față de capitala țării, Thimphu – cam 50 km, ceea ce în Bhutan se traduce într-o oră de mers cu mașina – Paro găzduiește singurul aeroport internațional al țării. Se spune…
-
Bhutan
Bhutan e o țară ca nicicare alta, este desprinsă parcă dintr-o basm cu demoni, spiriduși și lama zburători. Mi-a fost clar c-am aterizat într-o cu totul altă poveste decât cea nepaleză din momentul în care am ieșit din norii prin și peste care am plutit tot zborul de la Kathmandu la Paro. M-am pomenit deodată deasupra unei văi adânci, de-un verde-albăstrui intens pe fundul căreia erau desenate ordonat și colorat parcele de pământ cultivat. Aerul era curat ca lacrima de vedeai până hăt departe în creierul munților acoperiți cu zăpadă. Prin micuțul și imaculatul aeroport din Paro am trecut ca prin propria curte, pe jos și fără prea multe fandoseli…
-
Himalaya de la înălțime
Cred că marea majoritatea celor care ajung în Nepal sunt cei doritori de excursii montane. Masivul Himalaya, cel mai înalt lanț muntos din lume, se află în cea mai mare parte în granițele Nepalului. Opt dintre cele paisprezece vârfuri mai înalte de opt mii de metri, inclusiv Everestul, sunt situate în această țară, fie în totalitate, fie împărțite cu China sau India. Sincer, mi-ar fi plăcut să fac un trekking mititel, măcar la poalele unuia din uriașii himalayeni dar excursiei noastre i-a lipsit cu totul această componentă sportivă. Pentru a nu rata ocazia de-a vedea Everestul puțintel mai de-aproape m-am străduit ca măcar să-l zăresc din zbor. Ocaziile n-ar fi…
