-
Figueres jurnal catalan - capitolul 7
Greu cu geniile astea ! Pentru că nu fac parte din tagma lor, eu una am oareșicare probleme când e vorba să le descifrez mesajele. Recunosc, de cele mai multe ori mă lasă perplexă, fără cuvinte, într-un mod cât se poate de plăcut. Alteori, mă lasă la fel de uluită, dar și scoasă rău din țâțâni. Oricum ar fi ele, geniile astea se împart în trei categorii după părerea mea. O primă categorie ar fi: ce mi-ar plăcea și mie să fiu ca ei, dar de unde atâta talent ? În fața creațiilor lor rămân perplexă, mută de admirație și nu mă mai satur savurându-le capodoperele. O a doua categorie ar…
-
Girona jurnal catalan - capitolul 6
Hoinărind prin Catalunya, o altă o zi petrecută în afara Barcelonei. Agenția organizatoare de excursii autohtone care ne-a dus ziua precedentă la Montserrat ne-a momit cu o a doua escapadă. O incursiune spre nord, până aproape de granița franceză și două opriri, una la Girona iar cealaltă la Figueres. Am primit provocarea așa că iată-ne pornind la drum, tot cu autocarul, tot însoțiți de un ghid care ne-a ținut la povești. Din fericire pentru noi, spre deosebire de ziua precedentă, ploaia ne-a ignorat cu desăvârșire. Am ajuns în Girona după vreo oră și un pic. Am fost debarcați lângă un parc mărișor dar nu prea îmbietor, pe malul râului Onyar,…
-
Montserrat jurnal catalan - capitolul 5
Rosa d’abril, Morena de la serra, de Montserrat estel, il·lumineu la catalana terra, guieu-nos cap al Cel. Virolai, Jacint Verdaguer Iată-ne ajunse și la Santa Maria de Montserrat, inima pururea tânără, pătimașă, nemuritoare a Cataloniei. Ne-am dorit amândouă să vizităm acest loc: mama pentru că citise atâtea despre rolul important pe care l-a avut mănăstirea în păstrarea identității catalane; eu pentru că rămăsesem cu o dorință neîmplinită – nu apucasem să urc la mănăstire cu mulți-mulți ani în urmă, pe vremea primei mele vizite în Barcelona. Ne-am tot socotit cum ar fi mai bine să facem ca s-ajungem aici, s-o pornim la drum pe cont propriu sau să apelăm cu încredere…
-
Sagrada Familia jurnal catalan - capitolul 4
Creația lucrează neîncetat prin om. Dar omul nu crează, el descoperă. Cei care caută în legile Naturii sprijin pentru noua lor operă colaborează cu Creatorul. – Antoni Gaudi Am ajuns la Sagrada Familia într-o duminică, pe la prânz, în chiar a doua zi după aterizarea în Barcelona. Neștiind care-i treaba cu intrarea la Sagrada Familia și de frică să nu rămânem cu buzele umflate ( pățisem doar o așa tărășenie în Granada ) ne-am grăbit să arvunim biletele de intrare din timp, on-line, înainte de-a pleca de acasă. Cât mai devreme cu putință, să ne luăm de-o grijă. N-am avut probleme cu cumpărarea biletelor, doar că prima oră disponibilă am…
-
Barcelona și Zmeii lui Antoni Gaudi jurnal catalan - capitolul 3
N-aș vrea s-o lungesc prea mult ci doar să povestesc cum i-am descoperit mama și cu mine pe zmeii lui Antoni Gaudi în Barcelona, dar … A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti; de când făcea plopul pere și răchita micșunele; de când se băteau urșii în cozi; de când se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau, înfrățindu-se; de când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci și nouă de ocale de fier și s-arunca în slava cerului de ne aducea povești. De când se iscălea musca pe petere, mai mincinos cine nu crede. Au fost carevasăzică pe lumea asta tot…
-
Boqueria – Vols alguna cosa? Quieres algo? jurnal catalan - capitolul 2
Glumiți? Dacă vrem ceva din Mercat de la Boqueria ? Vrem, cum să nu vrem. Câte un strop din toate trăznăile prezente prin vitrine, dacă se poate… Bine că n-am avut suficient timp la dispoziție, că altfel biata noastră sănătate ar fi fost serios amenințată. Ne-ar fi luat cel puțin o lună de zile pentru a testa toate bunătățile de-acolo. Mărturisesc, eu una nu mă prea împac cu piețele. Mama în schimb … Cum a trecut pragul lui Mercat de la Boqueria, s-a transformat ca prin minune într-o cu totul altă persoană. Uitate au fost oboseala, tălpile ce ardeau de atâta umblat pe jos, insistența cu care cerea până atunci o…
-
Barcelona – Barri Gòtic jurnal catalan - capitolul 1
De când a fost jefuită ziua în amiaza mare în București de către niște conaționali, mama mea a căpătat o mică fobie. Nu se mai lasă convinsă nicidecum să se plimbe pe străduțe înguste, sau pustii, sau care sunt „păzite” de niște personaje cu figuri ce nu-i sunt pe plac. Fobia asta nu se manifestă doar la București ci stă înșurubată în mintea mamei, oriunde s-ar afla. Drept urmare ne-a urmat și la Barcelona, manifestându-se cât se poate de activ în Barri Gòtic, îndeosebi după apusul soarelui. Din pricina fobiei ăsteia, Barri Gòtic va rămâne de-a pururea în mintea mea împărțit în două părți diferite, cu granițe nu foarte bine delimitate.…
-
Barcelona jurnal catalan - cuvânt înainte
Anul acesta Rusaliile ne-au prins la Barcelona, pe mama și pe mine. Am plănuit excursia încă din iarnă când, ca un făcut, orașul ne ieșea mereu în cale, ba pe la știri (mamei), ba pe FB (mie) momindu-ne să-i descoperim frumusețile. Adevărul e că am fi preferat s-ajungem pe-acolo abia după ce se termina Sagrada Familia, să vedem minunea în toată splendoarea ei. Dar cu toate amânările astea … ne-am cam pierdut răbdarea așa că am zis, gata, acum e momentul. Expediția noastră a durat o săptămână întreagă, să ne-ajungă, să descoperim orașul pe-ndelete, fără să ne dăm sufletul alergând de la un obiectiv la altul. Doream s-ajungem îndeosebi pe…
-
Alhambra jurnal andaluz - capitolul 7
Miercuri, 14 0ctombrie, ora cinci și un pic dimineața. Hotelul era pustiu, pe străzi nici țipenie, doar noi bâjbâiam prin noaptea cea neagră, căutând drumul spre Alhambra. După pățania de ieri, când biletele la palatele Nasrizilor s-au terminat taman când ne-a venit și nouă rândul să le cumpărăm, vroiam să facem totul ca la carte, așa cum ne învățase o doamnă binevoitoare de la librăria Alhambrei de jos din oraș. Ne-a spus că pentru o reușită sigură trebuia să ajungem la casa de bilete la ora 6. Drept să spun, n-am luat-o prea în serios. Ce călător cu scaun la cap se trezește așa devreme în timpul vacanței? Ce să…
-
Granada jurnal andaluz - capitolul 6
Marți 13 octombrie. Mai aveam la dispoziție două zile de colindat prin Al-Andalus, după care trebuia să ne întoarcem acasă. Planul nostru era să îngrămădim marți o vizită în Granada iar miercuri, în ultima zi, să dăm o fugă până în Gibraltar, să respirăm nițel aer britanic și să ne luptăm cu macacii. Planul de-acasă … n-a fost să se împlinească întrutotul. Am ratat Gibraltarul, în schimb am avut porție dublă de Granada. Și asta din pricina palatului Nasrizilor din Alhambra. Citisem încă dinainte de plecarea în Spania că Alhambra nu se lăsa cucerită cu una, cu două. Am fost prevenite și de către ghidul ce ne-a preluat de la…
-
Cordoba jurnal andaluz - capitolul 5
Luni, 12 octombrie. Zi de sărbătoare în Spania, și zi liberă, aniversarea debarcării lui Cristofor Columb pe plajele din Dominica. Poate ar fi trebuit să sărbătorim momentul altfel. Să mergem de exemplu în Huelva și Palos de la Frontera, pe malurile Atlanticului, să vedem locurile de unde și-a luat avânt pentru a descoperi Americile. Să căutăm Muelle de Las Carabelas, golful caravelelor, din estuarul rîului Tinto unde-am fi putut vedea replicile lui Niña, Pinta și Santa Maria. Mare a fost tentația. Dar și dorințele noastre erau mari și se îndreptau într-o cu totul altă direcție – spre marea moschee omeiadă din Cordoba. Iată-ne pornite din nou la drum. De la Benalmadena până…
-
Las Alpujarras jurnal andaluz - capitolul 4
Duminică 11 0ctombrie. Un ciclon afurisit, născut zilele trecute tocmai în mijlocul Atlanticului, vroia musai să ne strice ziua. Se-vârtea nepăsător deasupra Angliei, Franței, Portugaliei și a trei sferturi de Spanie măturând cu vânturi și ploi torențiale totul în calea lui. Emisiunile meteo de la televizor, aplicațiile de pe telefoane, o privire aruncată pe geam, toate ne confirmau trista realitate. Astăzi vom avea parte de ploaie, ploaie și iarăși ploaie. Conform planurilor noastre ar fi trebuit să ajungem în Cordoba, dar zău că n-aveam nici un chef să ne murăm pe străzi. Trebuia făcut ceva pentru a salva ziua, trebuia schimbat neaparat planul de bătaie. Și pentru că sursele mai sus amintite ne…
-
Sevilla jurnal andaluz - capitolul 3
Sevilla ne-a întâmpinat cu zumzetul și agitația unui mare oraș. Am ajuns vineri spre seară, lumea se pregătea de weekend, așa că ne așteptam la o mare aglomerație. Cât timp am rămas pe bulevardele principale, a fost cum a fost, după aceea am dat de belea. Am intrat în oraș pe Avenida de la Paz , un ditamai bulevardul cu multe benzi de circulație și-am tot cotit-o spre stânga, unde ne spunea harta c-ar fi centrul Sevillei. Pe măsură ce ne apropiam de țintă drumul se tot îngusta până ce-a ajuns la dimensiunea unei amărâte de străduțe de lățimea unei mașini. Abia de mai încăpea și-un pieton pe marginea lui. Ne-am…
-
Serranía de Ronda jurnal andaluz - capitolul 2
Vineri 9 octombrie, dis de dimineață. Mai bine zis ora șapte. Ne treziserăm de ceva timp (după ora Romaniei, bineînțeles) iar acum așteptam în holul hotelului să vină careva să ne dea în primire mașina arvunită în ziua precedentă. Afară era beznă. La ora asta, în București, soarele era deja la muncă. În Malaga, își trăgea plapuma peste cap și mai moțăia o oră și jumătate. Dacă ar fi fost să ia în seamă geografia, Spania trebuia sa adopte fusul orar al Angliei. Patriotismul european însă a avut câștig de cauză și spaniolii au ales să se trezească odată cu ceilalți cetățeni din vechea UE. Dacă stau să mă gândesc,…
-
Malaga jurnal andaluz - capitolul 1
Joi 8 octombrie la prânz, aeroportul din Malaga, sectorul ridicării bagajelor. Mă uitam la banda care tocmai se oprise, lungă, neagră, golașă. Valiza mea, ia-o de unde nu-i. Văd în jurul meu alte gâturi lungite și ochi holbați la mica gaură din perete de unde ne așteptam să răsară bunurile noastre călătoare. Nimic. Nu se întâmpla nimic. Tocmai când gâtlejurile noastre se înfundau neputincioase între umeri, iar spiritele se tulburau neliniștite, iacătă că sosește o doamnă cu o listă în mână, ce părea că știe ceva. S-a dovedit a fi însoțitoarea grupului nostru amețit, ce aterizase în Spania cu speranta unui sejur călduros pe Costa del Sol a Andaluziei. Fără prea…
-
Candelaria jurnal din Tenerife - capitolul 7
În anul 1496, când Alonso de Lugo cucerea insula Tenerife pentru coroana spaniolă după lupte crâncene duse cu populația baștinașă, statuia Fecioarei din Candelaria stătea deja de un veac în grota Achbinico (sau a lui San Blas) în regatul guanche din regiunea Guimar. Potrivit legendei, fusese aruncată de valurile mării pe plajă, unde a fost găsită de doi păstori de-ai locului care la acea vreme nu aveau habar de creștinism sau de cultul Fecioarei Maria. Povestea mai spune că statuia a făcut miracole încă de la început. Unul dintre păstori a vrut să o spargă cu o piatră dar brațul i-a amorțit pe loc. Celălalt păstor a vrut să o despice cu un cuțit,…
-
Garachico jurnal din Tenerife - capitolul 6
Pitit între Oceanul Atlantic și vulcanul Teide ce pufăie necontenit prin numeroasele sale nări, orășelul Garachico din nordul insulei Tenerife supraviețuiește și el cum poate, cu sabia lui Damocles atârnată deasupra capului. Aici timpul pare că s-a oprit în loc prin anul 1700. Străzile înguste podite cu piatră, casele mititele înghesuite una în alta, liniștea netulburată de zgomotul motoarelor, micile piațete pline de verdeață – grădini publice unde se-adună vecinii la o șuetă, sunetul clopotelor din turlele bisericilor și mănăstirilor te-ajută să-ți imaginezi cum se trăia în urmă cu trei, patru secole. Garachico a apărut pe hartă pe vremea când conchistadorii spanioli doreau să scoată profit de pe urma „investiției” făcute. Și nu doar…
-
Icod de los Vinos jurnal din Tenerife - capitolul 5
Doña Maria tresări. Ațipise puțin doborâtă de căldura zilei și de oboseala unei nopți nedormite, dar acum ceasul din turla bisericii San Marcos o readuse la realitate. Seara începuse să se instaleze cu mirosurile ei de iasomie, înseamnă ca ațipise mai mult de o jumătate de ceas. Se așezase în locul ei preferat, micul balconaș maur de unde putea spiona fără grijă Plaza de la Pila. Iși îngăduia acest răsfăț în aproape fiecare după amiază când, sorbind pe îndelete ciocolata aromată și ronțăind câteva prăjiturele, citea jurnalul orașului, adică privea în liniște ce se mai întâmpla prin piață. Bună născocire obloanele acestea arăbești, aflase o grămadă de lucruri doar stând liniștită…
-
Pico del Teide jurnal din Tenerife - capitolul 4
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la călătoriile mele, la evadările mele din cotidian, din rutina zilnică atât de liniștitoare câteodată, de-a dreptul plictisitoare altă dată, când îmi amintesc de bombardamentul noutăților la care sunt supusă ori de câte ori plec departe de casă, de dilatarea timpului ce-mi lasă impresia că am trăit într-o zi cât alții în șapte, de bucuria experienței trăite pe viu care-mi confirmă că da, merita să străbat atâta drum să văd lucrurile, locurile acestea despre care mi s-a povestit, despre care am citit, la care am visat, parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie! Și bucuria mi-e cu atât mai mare cu cât…
-
Loro Parque jurnal din Tenerife - capitolul 3
Prin 1972 unui neamț întreprinzător , Wolfgang Kiessling pe numele lui și iubitor de papagali pesemne, i-a venit ideea de a înființa un sanctuar pentru aceste păsări atât de haioase și inteligente. Zis și făcut. A cumpărat un hectar și-un pic în Puerto de la Cruz din Tenerife, a adunat cam 150 de papagali și a deschis Loro Parque – tradus pe românește Parcul Papagalilor – o grădină zoologică specializată. În timp s-a dovedit că afacerea este foarte profitabilă, a crescut mai abitir decât Fat Frumos din poveste, iar astăzi parcul se întinde pe 13 hectare și găzduiește peste 4000 de papagali din 350 de specii precum și multe alte…
