🇪🇸 Spania

SPANIA – Reino de España

Pe unde am umblat

Spaniolilor nu le pasă în mod deosebit de ceea ce cred alte popoare despre ei; de altfel, nu sunt interesaţi nici de propria lor ţară. Vechile proverbe patriotice de felul „Fumul patriei mele străluceşte mai puternic decât focurile altor ţări” sau „Dacă Dumnezeu n‑ar fi fost Dumnezeu, atunci ar fi fost regele Spaniei” au fost de mult abandonate.

Ei îşi cunosc culorile drapelului naţional, deoarece roşul simbolizează sângele şi galbenul – nisipul, iar pe spanioli îi emoţionează tradiţia coridei. Ei îşi respectă monumentele, arhitectura şi operele de artă care există pentru a fi privite şi savurate de cei pe care‑i interesează aşa ceva, dar nu s‑ar simţi jigniţi dacă n‑aţi şti că Dalí şi Picasso au fost spanioli.

Când naţionalismul este capabil să ofere satisfacţii, spaniolii pot fi naţionalişti, aşa cum au fost, ba chiar cu fanatism, la Jocurile Olimpice ţinute în Barcelona lor. Până atunci îi duruse exact în cot de sporturi, dar cu ocazia aceea s‑au edificat că ovaţiile primite din partea familiei şi prietenilor pentru că alergi şi sari pot fi destul de plăcute; însă când Olimpiada s‑a mutat la Atlanta, ca să nu mai amintesc de Sydney, ei şi‑au pierdut complet orice urmă de interes. Distanţele erau prea mari pentru a merita să se implice. Pe spanioli nu‑i stimulează competitivitatea.

Se ştie că mândria faţă de victoriile echipei lor naţionale de fotbal cunoaşte apogeul în timpul meciurilor din Cupa Mondială, dar dacă Spania este eliminată repede, spaniolii vor deveni fără remuşcări suporterii oricărei ţări cu vreun jucător tehnic şi talentat. De obicei un sud‑american. Dacă un film spaniol a fost nominalizat la Oscar, ei vor rămâne cu ochii lipiţi de ecranele televizoarelor pentru a privi ceremonia decernării premiilor, nu atât fiindcă ar dori ca reprezentantul Spaniei să câştige, ci pentru că este un pretext minunat de a sta treji toată noaptea. În Spania, zilele sunt pentru sieste, iar nopţile pentru fieste.
…
Oricine ar încerca să-i înțeleagă pe spanioli ar trebui să știe în primul rând că ei nu consideră absolut nimic important… cu excepția distracției totale. Dacă ceva nu este distractiv, nu merită osteneala de a fi luat în seamă. Capabilă să găsească energie nelimitată pentru a satisface această căutare a plăcerilor, uriașa lor sete de amuzament face ca orice formă neașteptată de divertisment să treacă în capul listei de priorități. Iar asta înseamnă că spaniolii își schimbă întruna ideile. Planificarea nu joacă absolut niciun rol în viața lor.

Singurul lucru previzibil la spanioli este imprevizibilitatea lor. Când le vizitați țara, nu puteți acționa potrivit vechiului dicton „În Spania, fă așa cum fac spaniolii“, deoarece nimeni nu știe ce vor face ei în clipa următoare.

Individualismo – „individualismul“, care se află la baza caracterului spaniolilor – duce la șovăială când vine vorba de sacrificarea unei părți cât de mici din interesul propriu în vederea binelui colectiv. De aceea spaniolii nu suferă niciodată de culpabilitate și sunt indiferenți la critici, deși le vor atrage atenția altora, în mod deschis și fără a se scuza, asupra defectelor pe care le au. Spaniolii nu sunt ambițioși, invidioși sau ușor impresionabili și probabil că vor ridica din umeri la orice întrebări personale, sugerând că răspunsul nu este important, de exemplu:

Î: Ce partid politic susțineți?
R: O ridicare din umeri.

Î: De câte ori ați fost căsătorit?
 R: O ridicare din umeri.

 Î: Doriți o bere sau o cafea?
 R: O ridicare din umeri.

Atitudinea aceasta poate deveni uneori iritantă, de pildă când întrebați un impiegat la ce oră pleacă primul tren spre Madrid. Desigur, timpul este în mod fundamental irelevant pentru spanioli, întrucât sugerează restricționarea libertății, care, la rândul ei, sugerează în mod clar diminuarea distracției.Cuvântul esențial pe care trebuie să-l rețineți din vocabularul lor este mañana (însoțit de obicei de o ridicare din umeri), care înseamnă „mâine“ sau „cândva în cursul zilei de mâine“, sau „poimâine“, sau „răspoimâine“ sau „săptămâna viitoare“, „săptămâna de după săptămâna viitoare“, „luna viitoare“, „poate luna viitoare“, „anul viitor“, „posibil anul viitor“, „mai bine să gândim întermenii anului 2013“, „mai târziu“, „cândva“, „niciodată“, „absolut niciodată“.

Drew Launay – Ghidul xenofobului – Spaniolii. Nemira