Din vremea turcilor selgiucizi
Jurnal iranian II - Capitolul 4

Mă văd nevoită acum să fac un alt salt de câteva sute de ani prin istoria persană, trecând ca și gâsca prin apă prin perioada califatelor omeiad și abasid și oprindu-mă în secolul al XII-lea. Oprirea va fi scurtă de tot, doar pentru a aminti un mausoleu-fostă moschee ce-a fost construit în orașul Hamedan în acea perioadă.

Clădirea în cauză poartă numele de Domul Alavian. Nu e mare deloc, e un cub sofisticat și a fost construită de o familie domnitoare obscură ce-a stăpânit Hamedanul în perioada în care în Persia erau șefi turcii selgiucizi. Pe vremuri moscheea era încoronată de o cupolă verde care s-a prăbușit la un moment dat. Au dispărut și minaretele care o flancau. Ulterior a fost transformată într-un mausoleu de familie prin adăugarea unei cripte la subsol.

Clădirea aceasta rupe însă gura târgului datorită stucaturii bogate de pe pereți și a modului în care au fost amplasate cărămizile în timpul construcției. Mi-a amintit nițel de mormântul regilor samanizi din Buhara.

Mai mult decât atât nu am ce spune. Nu am reușit să aflu nici o informație despre familia Alavian ce-a comandat o astfel de splendoare.

Mihrabul fostei moschei

Și cu asta basta și cu popasul în epoca selgiucă a Persiei.

Despre AncaHM Articolele 615
Sunt Ulițarnica, adică acea parte a sufletului Mihaelei responsabilă cu zburatul pe covoare fermecate prin cât mai multe cotloane ale Pământului. Dacă sunteți curioși să vedeți lumea prin alți ochi, poftiți de frunzăriți !

Fii primul care comentează

Ceva păreri ... observații ... dojeni ...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.