Să mă prezint
Bună tuturor și bine-ați venit în locșorul meu din lumea virtuală. Sunt bucuroasă de oaspeți.
Sunt Ulițarnica, adică acea parte a sufletului Mihaelei responsabilă cu călătoriile și cu fotografiile. Mai există și alte părți, dar despre ele am să vă povestesc cu altă ocazie și numai dacă vor dori să intre și ele în spațiul virtual.
Așadar, cum a început totul? Greu să-mi aduc aminte. Am hoinărit de mică, alături de părinții mei, prin toată țara românească, că doar așa se putea pe atunci. Am strâns o grămadă de cutii pline cu vederi din toate locurile vizitate și o altă grămadă de amintiri frumoase. Iar dacă se întâmpla ca cineva din preajma mea să plece prin străinătățuri, avea sarcina să-mi aducă ilustrate de pe unde călătorise și să se întoarcă acasă cu tolba plină de povești. Și cu ceva ciocolată — dar partea aceasta o trecem sub tăcere.
Din poveștile acelea am aflat că lumea este mare și interesantă, uneori cu totul diferită de ceea ce vedeam în jurul meu, și că merita să fie descoperită și, mai ales, înțeleasă.
Când am ajuns și eu călătoare cu acte în regulă, m-am apucat să învăț câte ceva despre fotografie. Pozele cu care m-am întors acasă din primul concediu spuneau o cu totul altă poveste decât cea pe care tocmai o trăisem. Nu mai găseam în ele nimic din frumusețea locurilor și a oamenilor, din emoția trăită acolo, din culorile și parfumurile savurate. Nu pot spune nici în ziua de astăzi că sunt sută la sută mulțumită de fotografiile mele, dar mă străduiesc să devin din ce în ce mai bună.
Și uite așa, două dintre pasiunile Mihaelei s-au întâlnit, s-au împrietenit și au hotărât să povestească și altora, aici, pe blog, despre bucățelele de lume pe care le-am văzut împreună — fie ele la capătul unui drum lung, într-o carte deschisă sau chiar prin preajma casei.
Am început să povestesc prin iulie 2012 și am încercat să adun aici numai întâmplările care îndeplineau două condiții: să fie încă proaspete în amintire și să existe câteva fotografii făcute cu mâna mea care să le completeze.
Multe dintre povești nu s-au potrivit acestor reguli și au rămas pe dinafară. De acum înainte însă, voi avea mai multă grijă să nu le mai las să-mi scape.
Dacă vreți să mă însoțiți, vă aștept cu plăcere.
4 Comments
Rica Lepadatu
Draga Mihaela , la fel ca si tie calatoria in Japonia mi-a aparut pe fb neasteptat si am zis aici vreau sa ajung ! Acum imi dau seama ce castig imens pentru suflet si minte este aceasta calatorie și cum totul se aranjeaza si nimic nu este intamplator ….este prezenta ta care imbogatesti si mai mult totul ! Iti doresc tot binele din lume !
ancahm
Mulțumesc foarte mult pentru gândurile frumoase. Da, și eu cred că aflăm multe într-o călătorie, atât despre locurile pe care le vedem cât și despre noi înșine. Să dea Domnul să ajungem să ne împlinim cu toții cele mai bune gănduri.
Janeta Serban
De-ul din comentariul de mai sus este tot al meu…m-am incurcat, de emotie, in butoane! Tocmai ma pregatesc de excursia cu Dal Travel in China (primul jurnal) si cautam ceva informatii pe net. Descoperirea acestor scrieri despre calatorile tale pur si simplu m-au lasat cu gura cascata! Sunt impresionata si in acelasi timp recunoscatoare ca te-am descoperit! Nu vreau sa scriu prea mult de teama ca nu voi gasi cuvintele potrivite si suficiente pentru a-ti multumi atit pentru text cit si pentru poze! Sa-ti fie mereu bine si frumos, inca o data felicitari si multumiri!
Janet
AncaHM
Mulțumesc și eu pentru vizită. Imi pare bine dacă pot fi de folos cumva. Drum bun și distracție plăcută! Este o excursie foarte frumoasă, merită efortul. Sper să-ți placă cel puțin la fel de mult ca și mie. Toate cele bune.
Mihaela