Matin Abad Eco-Camp
jurnal iranian - capitolul 5

Dimineața ne-am trezit în vârf de munte, seara ne-am culcat în deșert. După ce-am părăsit Abyaneh pe la prânz am coborât iar la nivelul podișului central iranian pentru a ne îndrepta spre un punct aflat nu prea departe, dar situat de cealaltă parte a autostrăzii nord-sud ( Tehran-Isfahan ), prietena noastră cea de toate zilele ce ne-a permis să călătorim mulți kilometri în timpi rezonabili. Destinația zilei, Matin Abad Eco-Camp. 

Matin Abad este de fapt o fermă organică aflată la ceva depărtare de orice așezare omenească, care s-a hotărât la un moment dat să se transforme și într-o destinație turistică. E așezată la marginea deșertului, la aproximativ 60 km sud de orașul Kashan, având la vest munții Karkas și la est deșertul Dasht-e Kavir. La capitolul distrat turiștii oferă următoarele: plimbări călare pe cămile / biciclete / cai / pe picioarele propri, safari în Jeep-uri, privit stelele cu ochiul liber sau prin telescop. Am o vagă impresie că aici, departe de ochi vigilenți, mai pot și iranienii să facă scurte escapade în care să încalce niște reguli, de exemplu cea cu prohibiția la alcool.

Când am citit programul excursiei și am văzut că e rost de privit cerul noaptea în deșert n-am bucurat foarte tare. Mă și vedeam comparând cerul deșertului cu topul meu personal de cele mai frumoase ceruri văzute în viață ( ca cel din curtea bunicii de exemplu, sau cel de deasupra unor plaje de la Marea Neagră ). Mă și vedeam pozând Calea Lactee. Am studiat de zor înainte de-a pleca de acasă, încotro trebuie să mă uit ca s-o găsesc pe cerul nopții, mi-am descărcat aplicații pe telefon care să mă ajute să identific constelații, am studiat ce setări trebuie să fac la aparatul foto … Dar vai, socoteala de-acasă …

Prima mea dezamăgire legată de Matin Abad Eco-Camp a fost că deșertul promis nu arăta deloc așa cum mi-l imaginasem eu. N-avea dune unduioase de nisip care să de întindă ca un ocean cât vezi cu ochii. Erau câteva dune împrăștiate ici și colo dar, în general, în fața ochilor vedeam doar un câmp mare plin de scaieți 🙂 . A doua dezamăgire, dar aici Matin Abad n-are nici o vină săracul, a fost c-am nimerit acolo cu o zi înainte de luna plină. Ce stele să mai vezi când dumneaiei strălucea ca o mămăligă mare pe cer ? Adio tentativă de pozat Calea Lactee.

Matin Abad eco-camp e construit ca un caravanserai rupt în două, adică nu e o incintă închisă complet ci are doar două laturi. Pe o a treia latură e montat un șir de corturi iar a patra se deschide spre grădina de zarzavat. Călătorul poate alege unde vrea să doarmă, într-o cameră a caravanseraiului, în cort sau într-o căsuță tradițională pe nume Koomeh ( erau câteva în spatele corturilor ). Noi ne-am boierit și-am dormit în odăile caravanseraiului.

N-am făcut mare lucru cât am stat în Matin-Abad. Am făcut o scurtă inspecție la ferma de struți și la cea de cămile și-apoi am făcut o scurtă escapadă în deșert. Am fost transportați într-un soi de remorcă până la cea mai apropiată dună de nisip iar acolo a făcut fiecare ce l-a tăiat capul. Unii dintre noi am urcat pe dună pentru a admira apusul de soare. Alții și-au zis că nu merită efortul și-au privit același apus de soare de la baza ei.

Și cam atât. Seara am petrecut-o la cafeneua de pe acoperiș, iar a doua zi am plecat mai departe. Dacă stau să mă gândesc acum retrospectiv, mi-au plăcut două lucruri în Matin Abad: să umblu desculță prin nisipul acela fin și călduț și să hrănesc cămilele cu scaieți.

La poarta caravanseraiului Matin Abad
… în curtea caravanseraiului

Matin Abad Eco-Camp

Cine dorește la cort …
Matin Abad Eco-Camp
La ferma de struți erau doar două exemplare ce ne priveau curioase de după gard.
Matin Abad Eco-Camp
Cămile erau mai multe. Au venit câteva să ne zică bun venit.
Matin Abad Eco-Camp
Ulițarnica și noile ei prietene. Mulțumesc Ana-Maria pentru fotografie.
Matin Abad Eco-Camp
Cum arăta deșertul la Matin Abad. Urma s-ajungem la duna aceea de nisip din depărtare.
Matin Abad Eco-Camp
Cam greu cu urcatul dunei

Matin Abad Eco-Camp

Matin Abad Eco-Camp
S-a ascuns soarele în spatele munților Karkas
Matin Abad Eco-Camp
Și cu asta, basta fotografiile
Despre AncaHM Articolele 562
Sunt Ulițarnica, adică acea parte a sufletului Mihaelei responsabilă cu zburatul pe covoare fermecate prin cât mai multe cotloane ale Pământului. Dacă sunteți curioși să vedeți lumea prin alți ochi, poftiți de frunzăriți !

Fii primul care comentează

Ceva păreri ... observații ... dojeni ...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.