Fatehpur Sikri
Jurnal indian - ziua a patra mai pe seară

A durat cam o oră de drum plictisitor cu autocarul pentru a ajunge din Agra la Fatehpur Sikri. Destinația zilei se afla mult mai departe, în Jaipur dar am făcut un scurt popas aici, într-un soi de oraș fantomă trecut în patrimoniul UNESCO, pentru a vizita cea mai mare extravaganță a împăratului Akbar.

În momentul în care tatăl său, Humayun, își rupea gâtul căzând pe scările bibliotecii sau al observatorului astronomic, fiul și moștenitorul său, Abu’l-Fath Jalal-ud-din Muhammad (1542-1605) avea doar 13 ani. La început n-a condus după capul lui ci de sub regența unui general de-al tatălui său care l-a ajutat să extindă și să consolideze stăpânirea mogulă în subcontinentul indian. Pe la 20 de ani a scăpat însă de sub tutelă și, în cei 50 de ani de domnie, și-a clădit renumele sub care va fi cunoscut în istorie, Akbar adică cel Mare.

Trebuie să fi fost o personalitate interesantă acest Akbar. Se povestește despre el că nu a învățat niciodată să scrie și să citească, nu pentru că nu l-ar fi dus capul ci pentru că suferea cel mai probabil de un soi de dislexie. Se mai spune că obișnuia să părăsească uneori apartamentele regale și să cutreiere prin orașe, amestecându-se cu oamenii de prin bazare fără a se lăsa recunoscut, încercând astfel să „citească” pe viu starea supușilor săi. Poate că acest obicei l-a făcut atât de tolerant și i-au stârnit o insațiabilă curiozitate pentru chestiunile spirituale și religioase.

Pe când se apropia de vârsta de 30 de ani împăratul a început să fie preocupat de problema succesiunii. Deși nu ducea lipsă de soții acestea nu-i dăduseră încă nici un moștenitor. Nu cu mult timp în urmă Akbar făcuse un pelerinaj la altarul unui sfânt sufi, Muin-ud-din-Chishti, în semn de mulțumire pentru succesul campaniei sale din Gujarat. S-a gândit așadar să caute mijlocirea unui membru în viață al comunității Chishti, mai în măsură să-i transmită păsul lui Allah și așa l-a găsit pe șeicul Salim Chishti în Sikri, un satuc aflat nu departe de Agra. Omul acesta sfânt i-a prorocit că va avea trei fii. Nu mult după acest eveniment Mariam-uz-Zamani, prințesa rajput și soția favorită a împăratului i-a născut un fiu. L-au numit Salim, în cinstea șeicului sufi, dar istoria îl va reține sub numele de Jahangir, al patrulea împărat mogul. Akbar a revărsat pe capul șeicului onoruri nenumărate dar nu s-a mulțumit cu atât ci s-a hotărât să clădească o nouă capitală în Sikri, pe care a numit-o Fatehpur Sikri – Orașul Victoriei. Orașul a fost construit foarte repede, între 1571 și 1573 și a servit drept capitală a imperiului mogul până în anul 1585, după care a cam fost abandonat, fiind folosit doar ca loc de popas în timpul vizitelor temporare ale împăraților. Se presupune că a fost părăsit pentru că în Sikri nu se găseau suficiente resurse de apă pentru a aproviziona un oraș întreg, atâtea clădiri administrative, rezidențiale și religioase ce deserveau curtea, armata și slujitorii regelui.

Palatul lui Akbar

Am făcut și noi un scurt popas în Fatehpur Sikri pentru a vedea ce-a mai rămas din capitala lui Akbar. Prima vizită am făcut-o în zona rezidențială a palatelor, după care am mers și la moschee.

Construite toate din gresie roșie palatele acestea par cam triste și părăsite în zilele noastre. Cea mai frumoasă și interesantă clădire mi s-a părut Diwan-I-Khaas, sala audiențelor private. În mijlocul ei se ridică o coloană sub formă de lotus ce a servit odinioară drept suport pentru tronul lui Akbar. Se povestește că împăratul prezida de aici întâtnirile cu sfetnicii săi sau, îndeletnicire favorită, participa la dezbateri între învățații unor religii sau curente religioase diferite. În cele patru colțuri ale clădirii se aflau alți stâlpi încununați cu câte o platformă ce era legată de stâlpul din centru printr-o potecă. Acolo stăteau savanții respectivi și-i explicau împăratului doctrinele religiilor lor. Deziluzionat de islamul ortodox și sperând probabil să stabiliască o unitate religioasă în imperiul său, Akbar a promulgat până la urmă Din-i Ilahi, un crez monoteist sincretic inspirat în principal din islam și hinduism dar având și elemente zoroastriene și creștine. N-a prea avut succes în promovarea lui.

O altă clădire interesantă a fost Panch Mahal, palatul celor cinci etaje, aflat nu departe de zenana partea rezervată femeilor și care era folosit pentru divertisment și relaxarea împăratului.  Ultima clădire pe care am vizitat-o a fost Jodha Bai Mahal, palatul construit pentru regina lui preferată, Mariam-uz-Zamani, unul dintre cele mai mari din complex. Karni ne-a atras atenția asupra unei minuscule grădini aflate chiar în mijlocul curții pavate cu pietre în care, spunea el, ar fi crescut odinioară o plantă numită tulsi, un busuioc sacru folosit mult de hinduși în ritualurile lor, îndeosebi ca ofrande aduse lui Vishnu sau lui Krishna. Ori de câte ori veți vedea astfel de îngrădituri în palate musulmane să știti că au fost făcute pentru prințese hinduse, ne zicea el.

O curte mare de tot la intrare în care se zărește Diwan-I-Am, divanul audiențelor publice.
Diwan-I-Khaas, divanul audiențelor private

Trezoreria

Diwan-I-Am, sala audiențelor publice
Panch Mahal, Palatul celor cinci etaje

Jodha Bai Mahal

Moscheea de vineri

Dacă în zona palatelor n-am întâlnit prea multă lume n-aș putea spune același lucru în cazul moscheii. La intrare, în zona în care a trebuit să ne abandonăm pantofii, era lume buluc dar înghesuiala a dispărut imediat ce-am intrat în curtea ei imensă. Jama Masjid, moscheea de vineri din Sikri, a fost la momentul construirii sale cea mai mare moschee din imperiu. Akbar a ridicat-o în onoarea șeicului Salim Chishti, cu gândul de-a servi atât drept moschee congregațională pentru noua sa capitală cât și drept khanqah pentru descendenții șeicului, un soi de școală a curentului sufi propovăduit de el.

Cea mai impresionantă clădire a complexului este Buland Darwaza,  o imensitate de poartă aflată în partea de sud, construită pentru a comemora victoriile împăratului în Gujarat. Spre surprinderea mea am avut voie să pășim în clădirea ce adăpostește mormântul șeicului Salim Chishti. Este singura clădire de un alb-imaculat, construită în întregime din marmură. Mormântul propriu-zis este bogat ornamentat și este înconjurat de două rânduri de „paravane”, pereți de marmură traforați în modele complicate. Există obiceiul ca cei ce vin să adreseze rugăminți șeicului să lege câte un firișor de sfoară colorată de dantelariile paravanului interior.  Fiecare fir reprezintă o dorință sau o rugăciune și se crede că legarea lor crește probabilitatea ca dorința să fie îndeplinită. Multe femei vizitează mormântul și leagă un fir în speranța de a fi binecuvântate cu un copil.

Karni ne spunea că Fatehpur Sikri e renumit și datorită unor dulciuri ce se prepară aici. Astea să fie oare?

Cam atât am avut de povestit despre Fatehpur Sikri, extravaganța costisitoare dar efemeră a împăratului Akbar. După ce ne-am recuperat papucii din sacul în care îi aruncasem înainte de intrarea la moschee, ce fusese păzit cu strășnicie în balamucul acela de un ajutor de-al lui Karni, ne-am îmbarcat în autocar și duși am fost … spre Jaipur.

Despre AncaHM Articolele 727
Sunt Ulițarnica, adică acea parte a sufletului Mihaelei responsabilă cu zburatul pe covoare fermecate prin cât mai multe cotloane ale Pământului. Dacă sunteți curioși să vedeți lumea prin alți ochi, poftiți de frunzăriți !

Fii primul care comentează

Ceva păreri ... observații ... dojeni ...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.