Era deja miezul nopții când am aterizat pe un aeroport aflat undeva în statul Goa, pe coasta de sud-vest a Indiei într-o regiune numită Konkan. Eram cam năucă la acea oră și-mi mai amintesc doar speranța de-a mai fura o oră de somn în autocar, cât dura transferul până la hotelul ce ne fusese arvunit.
Ne-am cazat în Zuri Whitesands Hotel pe la ora 1 sau 2 noaptea. Mi-au ieșit peri albi până am găsit camera pentru că hotelul era imens, întins alandala pe orizontală și nu ordonat pe verticală, un labirint de „străduțe” îmbârligate ce șerpuiau prin grădini cu piscine. Camera mea era undeva în fund de tot și mă gândeam că voi avea probleme să identific recepția a doua zi dimineața. Dar în acel moment nu doream altceva decât să dorm.
Abia a doua zi dimineața mi-am dat seama pe ce lume mă aflam. Din balconașul camerei mele se zărea o piscină mititică, rezervată „cartierului” nostru și o grădină imensă presărată cu floricele din loc în loc. După micul dejun m-am dus s-o cercetez de aproape. În spatele ei, după un soi de deal se ghicea Marea Arabiei. La data vizitei noastre hotelul nu prea era populat, probabil nu începuse sezonul. Abia de aveam vreo doi vecini pe o rază de 10 camere, fapt ce m-a liniștit oarecum pentru că ușa camerei mele nu se închidea pe dinafară. M-am plâns eu la recepție dar degeaba, probabil nici până în ziua de azi nu e reparată.
Pentru că am ajuns atât de târziu la hotel ghidul nostru a hotărât să amâne escapada plănuită pentru acea zi în orașul Old Goa și să ne dea timp de odihnă. O zi întreagă de leneveală, fără nici un obiectiv de vizitat.
Hotelul nostru se afla undeva în partea de sud a statului în dreptul unei plaje numită Varca Beach, lângă o localitate aflată în apropiere numită tot Varca. Mi-a fost lene să mă aventurez până în sat dar a doua zi am apucat să fac câteva fotografii din autocar. Varca părea a fi de pe o altă planetă decât restul Indiei. Avea căsuțe frumușele și colorate, o mare biserică catolică rămasă de pe vremea portughezilor și oameni extrem de relaxați. În cele două zile petrecute în Goa nu a sărit nimeni în capul nostru să ne vândă ceva și nici să ne ceară ceva. Am aflat ulterior că statul Goa este cel mai mic stat al Indiei ca suprafață și al patrulea cel mai mic ca populație dar are cel mai mare PIB pe cap de locuitor dintre toate statele indiene, cam de două ori și jumătate mai mare decât PIB-ul pe cap de locuitor al țării în ansamblu. Surprinzător poate pentru o fostă colonie portugheză.
În acea zi nu am făcut altceva decât să dorm și să mă plimb pe săturate pe malul mării. Accesul pe plajă din hotel se făcea la capătul unei singure alei. Acolo ne aștepta un paznic cu un caiet în care trebuia să semnăm și la plecare și la sosire. Avea sarcina, bietul de el, să nu dispară vreun turist pe imensitatea aceea de plajă. Trecut de acest hop puteai să te refugiezi pe șezlonguri îngrămădite sub câțiva copăcei sau la o terasă cu de toate pentru toți. Eu una am preferat s-o iau la picior pe malul apei și să caut imagini frumoase de adus cu mine acasă pe post de suveniruri fotografice. M-am plimbat așa în prima dimineață și apoi în cele două seri petrecute aici, la apus când nu era înfiorător de cald. Plaja e imensă, poți face kilometri de plimbare de-a lungul ei. Marea era foarte caldă dar cam agitată și era arborat steagul roșu dar puteai intra până la un punct în ea fără să-ți fie frică. De-a lungul plajei am mai întâlnit pe ici pe colo tot soiul de mici terase unde puteai mânca ceva. Bărcile pescărești erau însemnate cu cruci, semn că aparțin unei comunități creștine. Pe turiștii străini îi numărai pe degete în rest majoritatea erau indieni. Spre marea mea surprindere și bucurie în același timp absolut nimeni nu m-a inoportunat în timpul plimbărilor, ca să-mi vândă ceva sau să-mi ceară ceva.
Și cam atât, mai mult nu am a spune despre Varca Beach.
Fii primul care comentează