Amer
Jurnal indian - ziua a cincea - dimineața

Orășelul Amer (sau Amber) se află la vreo 10km nord de Jaipur și stă culcușit între dealuri abrupte dar nu prea înalte ce par a-l proteja din toate părțile. Am ajuns în preajma lui trecând prin defilee înguste dar i-am ghicit doar prezența pentru că ne-am oprit la intrare, pe malul unui lac în care se oglindea un impresionant castel ce părea desprins din povești.  Nici dealurile din jur nu m-au lăsat îndiferentă, pe coamele lor șerpuiau ziduri asemănătoare celui chinezesc iar deasupra castelului se zărea un fort impunător. Nu încăpea nici un dubiu, ajunsesem în bârlogul maharajahilor kachhwaha ce stăpâneau în Jaipur,  în locul în care se retrăgeau în caz de primejdie.

Prima oprire pe care am făcut-o a fost pe malul lacului Maota într-un punct de belvedere. Am zărit de aici mai bine Fortul Jaigarh cocoțat în vârful Dealului Vulturilor și îndeosebi Fortul Amer (sau Amber) aflat de cealaltă parte a lacului. Deși e vorba doar de un joc de cuvinte, chiar părea a fi de chihlimbar în lumina aceea a dimineții.

Fortul Jaigarh
Fortul Jaigarh sus pe deal și cel din Amer în vale, pe malul lacului Maota
Fortul Amer

După ce ne-am săturat de făcut fotografii am fost poftiți să ne suim pe elefanți. Urma să urcăm dealul și să intrăm în Fortul Amer cocoțați pe spinările lor. M-a înțepat puțin gândul că încurajez astfel exploatarea animalelor dar știu atât de puțin despre viața lor încât mi-e foarte greu să-mi fac propria opinie între atâtea păreri contradictorii. În momentul în care am aflat despre aventura asta m-a cuprins și o oareșicare îngrijorare cu privire la modul în care vom ajunge sus, pe elefanți, pe ceva scărițe oare ? Nici pomeneală, atât îmbarcarea cât și debarcarea s-au făcut simplu de tot, de pe niște platforme înalte cât ei. Am pornit așadar la drum, legănați bine de tot, de pe malul lacului până sus la Poarta Soarelui, de-a lungul unui drum ce șerpuia pe coasta dealului. Am descălecat într-o curte a palatului folosită odinioară pentru adunarea soldaților unde ne-am luat rămas bun de la elefanți. La sfârșitul vizitei am coborât cu jeepurile, că deh … toată lumea trebuie să trăiască.

Grădina de șofran a maharajahilor construită pe lac

Gata, am ajuns la capăt

Nu știu să spun multe lucruri despre Fortul Amer. A fost construit inițial de Raja Man Singh I, pe la sfârșitul secolului al 16-lea și a fost extins și renovat masiv sub domnia lui Jai Singh I (1621-1667). Amer a rămas capitala principatului până în anul 1727 când a fost părăsit de Sawai Jai Singh al 2-lea în favoarea orașului Jaipur.

Pe măsură ce străbați curțile și încăperile palatului constați vrând-nevrând cât de mult seamănă arhitectura lui cu cea a palatelor mogule. Am regăsit aici același Divan al audiențelor publice, Divan al audiențelor private, neaparat o sală a oglinzilor și băi bogat ornamentate. Deși hinduși zeloși de felul lor maharajahii își țineau femeile în aceeași zenana, porțiune izolată a palatului dedicată femeilor. Elementele decorative de pe pereți păreau însă a fi ușor diferite, mult mai colorate și mai împopoțonate.

Am să recidivez și-am să scurtez povestea lăsând fotografiile să spună câte ceva despre vizita noastră la palat.

O fotografie luată de pe spinarea elefantului ce tocmai intrase în prima curte. În spate se vede palatul maharajahului iar în vârful dealului Fortul Jaigarh
Curtea gărzilor militare privită de sus, din partea „publică” a palatului în care am ajuns urcând ceva trepte.
Iacătă-le
În palat am întâlnit mai peste tot cupluri ce-și făceau fotografii șmechere
Până să ajungem sus am dat peste un grup vesel ce tocmai ieșea din templul Sila Devi

În curtea ce găzduia Divanul audiențelor publice
Elefanți în curte … elefanți pe pereți
În aceeași curte se afla Poarta lui Ganesh – cel cu cap de elefant – ce ducea la reședința privată a maharajahului

În curtea aceasta interioară, privată, era mult mai frumos
Jai Mandir numit și Sala oglinzilor și Divanul audiențelor private
… mult mai bogat ornamentat

Sukh Niwas sau Sukh Mahal – sala plăcerilor

In cea de-a patra curte interioară, cea a zenanei. În pavilionul din mijlocul ei se întâlneau nevestele la o șuetă.
… În rest stăteau fiecare în apartamentul ei

Și cam atât. O parte bună din Fortul Amer pare a fi abandonată.

La întoarcere n-a mai fost la fel de palpitant. La început a trebuit să răzbim printr-un mare puhoi de lume și de mașini ce se călcau pe picioare și pe roți, până să ajungem la jeepul ce ne-a coborât până la autocarul nostru cel de toate zilele. După care ne-am întors în Jaipur să vedem de ce au mai fost în stare maharajahii.

Și-am încălecat pe-o howdah (șa de elefant)

Despre AncaHM Articolele 750
Sunt Ulițarnica, adică acea parte a sufletului Mihaelei responsabilă cu zburatul pe covoare fermecate prin cât mai multe cotloane ale Pământului. Dacă sunteți curioși să vedeți lumea prin alți ochi, poftiți de frunzăriți !

Fii primul care comentează

Ceva păreri ... observații ... dojeni ...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.