Am ajuns în Dali nu mult după prânz, în orașul capitală a Prefecturii Autonome Dali Bai care face parte din provincia Yunnan. Aici marea majoritate a populației este de etnie Bai, o altă minoritate recunoscută oficial în China. Orașul este așezat într-o poziție foarte frumoasă, întinzându-se de-a roata lacului Erhai, la poalele unui lanț muntos numit Cangshan cu înălțimi ce ating peste 3500m. Orașul modern, cel cu autostrăzi și blocuri înalte este construit ceva mai departe de vechile orășele ce s-au dezvoltat în trecut pe malul lacului iar noi l-am văzut numai din depărtare, concentrându-ne doar pe partea lui istorică și pitorească.
Templul Chongsheng
Prima dată am oprit la Templul Chongsheng, un templu budist ce e de fapt un mare complex de clădiri întinse pe-o pantă a muntelui. Este atât de mare încât Lisa a apelat la serviciile unui titicar care ne-a urcat până la templul situat la cea mai mare înălțime. După ce l-am admirat am coborât dealul pe jos trecând rând pe rând prin mai multe temple dedicate diferitelor avataruri ale lui Buddha, forme de manifestare ale divinității conform doctrinelor budismului mahayana practicat în China. Din câte am înțeles eu din poveștile ghizilor noștri, în zilele noastre religia cunoaște un puternic reviriment în China. Iar dintre cei ce se declară credincioși 80% sunt budiști.
Templul este foarte vechi. Primele lui avataruri datează din vremea a două regate independente ale populației bai, Regatul Nanzhao și Regatului Dali, din secolele al IX-lea și al X-lea e.n., stăpâne atunci pe această parte de Yunnan. Templul acela nu a supraviețuit din păcate, fiind distrus într-un incendiu în timpul dinastiei Qing. Clădirile pe care le admiram noi erau noi-nouțe, ca scoase din cutie, pentru că au fost reconstruite în anul 2005.
Singurele clădiri supraviețuitoare din vremurile de început ale Templului Chongsheng sunt Cele Trei Pagode, un ansamblu ce-a dus faima orașului peste tot în lume. Pagoda principală, cunoscută sub numele de Pagoda Qianxun a fost ridicată în perioada 823-840 d.Hr. de un rege al Regatului Nanzhao având ca model, se presupune, Pagoda Gâștei Sălbatice din Chang’an, oraș ce era pe atunci capitala imperială a dinastiei Tang. Este înaltă de aproximativ 70m, e de formă pătrată și are 16 etaje. Până la etajul al optulea corpul pagodei este gol. În timpul unor lucrări de restaurare efectuate în 1978 s-a găsit în ea un tezaur format din nenumărate sculpturi din aur, argint, lemn sau cristal și documente budiste străvechi. Celelalte două pagode au fost construite aproximativ o sută de ani mai târziu, de-o parte și de alta a pagodei principale. Sunt mai mititele, de 42m înălțime, sunt pline pe dinăuntru, octogonale și mult mai bogat ornamentate. Am ajuns și noi în preajma lor, putându-le admira pentru prima oară de pe marginea unui mic lac în care-și oglindeau frumusețea.
Vechiul oraș Dali
După ce-am terminat vizita la Cele Trei Pagode am mers în Vechiul oraș Dali, pentru a ne găsi hotelul ce urma să ne găzduiască timp de o noapte. Dar înainte de-a primi liber de la ghizii noștri am fost poftiți să facem alături de ei un mic tur pietonal, ca nu carecumva să ne rătăcim mai apoi când urma să bântuin singuri prin oraș.
Vechiul Dali a fost pentru multă vreme capitala Regatului Nanzhao și mai apoi al Regatului Dali fiind în același timp un important centru comercial pe Drumul Ceaiului și al Cailor. Aici se adunau rute ce legau Tibetul, China, Birmania și Asia de Sud-Est. În prezent ceea ce-a rămas din vechiul oraș ocupă un patrat cu latura de aproximativ 1,5 km. Este foarte pitoresc și cu greu te poți rătăci prin el deoarece străzile se intersectează în linii perpendiculare una pe alta. Este plin de magazinașe și de resuaurante, raiul turistului, ce să mai zic. M-am învârtit prin el și împreună cu grupul și mai târziu seara de una singură. A doua zi dimineața, am luat-o de la capăt cu colindatul profitând de străzile libere acum și nu pline-ochi ca în seara precedentă.
Singurul lucru „serios” pe care l-am făcut în Vechiul Dali a fost o vizită la un templu confucianist. Cel mai tare și mai tare mi-au plăcut aici tabletele cu daruri, cereri sau mulțumiri sau probabil și una și alta, închinate lui Confucius și atârnate prin toți pomii și sufocând panourile ce le erau destinate. E un bun semn că nici confucianismul nu a murit în China.
Templul Tianjing
A doua zi dimineața ni s-a propus o vizită la un alt templu budist aflat undeva pe celălalt mal al lacului Erhai. Pentru a ajunge acolo a trebuit să luăm un vaporaș. Lacul Erhai, al cărui caracter chinezesc se citește ca și cuvântul ureche, seamănă întrucâtva cu omonimul său. E mai mult lung decât lat, 40km vs numai 7-8 km și e curbat sub forma unei urechi. Este cel de-a doilea lac alpin ca mărime din China, este situat pe la 1972m deasupra nivelului mării și străjuiește fața vechiul Dali, spatele orașului fiind proptit în munte.
Vremea a fost însorită și caldă, apele lacului liniștite așa c-a fost foarte plăcută mini-croaziera de pe lac. La capătul ei ne-a așteptat un mic templu budist închinat lui Guanyin. A trebuit să facem nițel sport până să ajundem la el, dar a meritat. În spatele templului propriu-zis era și o pagodă în vârful căreia am putut urca, nu pe jos ci cu liftul camuflat în interiorul ei. Priveliștea ce ni s-a desfășurat în fața ochilor din vârful ei a fost încântătoare.
Xi Zhou Gu Zhen
Ultimul nostru obiectiv din Dali a fost o vizită într-un orășel ce părea mai mult o suburbie, în Xizhou. Am venit până aici în ideea era de-a vedea un loc cu case specifice minorității Bai. N-am făcut prea multe lucruri în Xizhou. Am luat prânzul, ne-am plimbat puțin prin sat și am vizitat o casă veche aparținând unor oameni bogați. Conacul a rămas în proprietatea aceleiași familii de ceva timp, deținători și a unor ateliere unde se fabricau diverse obiecte și bijuterii din argint. Aici s-a desfășurat și partea comercială a turului, cine a poftit a putut cumpăra diverse lucrușoare.
Cam atât despre Dali și împrejurimile lui. După-amiază am plecat mai departe, către Lijiang, un oraș aflat ceva mai la nord, la vreo 150km depărtare.
Fii primul care comentează