Începând cu anul 1992, pe domeniul castelului Chaumont-sur-Loire se desfășoară în fiecare an un Festival Internațional al Grădinilor. An de an se adună aici nume răsunătoare într-ale arhitecturii peisagistice, designeri, grădinari vestiți ce vin din toate colțurile lumii pentru a-și pune în practică ideile trăznite, îndrăznețe, ironice despre cum cred ei c-ar trebui să arate grădinile viitorului. Care ne invită să „respectăm și să sălășluim poetic pe acest Pământ” după cum se lăuda pliantul pe care l-am primit la intrare.
După ce-am răsfoit puțin pliantul mi-am zis în sinea mea. Vai de capul meu! Erau trecute acolo niște titluri și niște explicații pentru grădinile din festival ce-mi dădeau bătăi de cap. Care-mi sugerau că ar fi fost cazul să înțeleg mesaje speciale, filosofice, militante ascunse în aranjamentele florale.
După ce-am văzut și harta mi-am mai zis. Vai de picioarele mele! În fața mea se întindeau cel puțin 20 de hectare de bătut cu piciorul. Harta îmi propunea mai multe secțiuni. În cea mai mică dintre ele erau înghesuite mai mult de 20 de grădini temporare, ale festivalului din acest an. Urma apoi o altă secțiune numită Les Prés du Goualoup cu alte opere de artă, de data aceasta perene, împrăștiate pe un spațiu cel puțin dublu decât precedentul. Și, în sfârșit, o a treia secțiune Historic Grounds (cum s-o traduce și asta), mare cât celelalte două adunate la un loc, ce-adăpostea alte capodopere contemporane.
M-am străduit cât am putut, dar n-am apucat să văd tot. Pe la sfârșit mă târâiam literalmente și visam fotolii comode sau paturi moi. Dar mi-a plăcut experiența. Cred că e interesant de urmărit grădinile de-a lungul întregului sezon, să le vezi evoluând din primăvară până toamna târziu. Sau, în cazul celor perene, de-a lungul anilor.
Pentru aducere aminte, am înghesuit sub fotografii tot ce-am adunat în minte și din pliant din plimbarea prin Festivalul Grădinilor din Chaumont-sur-Loire.
Ghidul meu prin grădini
O bancă în delir (Pablo Reinoso) – oare se va molipsi de la plantele din jur? Va crește și ea?
Piscina de carbon (Chris Drury) – o spirală ce ne va duce într-o călătorie spre centrul pământului ?
O Japonie în miniatură (Shodo Suzuki și Fumiaki Takano) – În mijloc, cu pietre negre, imaginea insulelor japoneze. Pe margine, cu pietre albe, imaginea arhipelagurilor ce se vor naște?
O grădină coreană
Cine vrea un suc de la storcătorul ăsta de citrice? (Betty Bui)
Grădina norilor ce rămân (Shu Wang) – prinși în plasa de păianjen și tufa de caprifoi
Grădina oglindă – pentru păsările cerului, pentru nori, pentru extratereștrii …
Pătrat și rotund (Yu Kongjiang)
Cu toții mergem în grădină – după ce murim
Grădina plantelor ce răsar – și străpung piatra seacă, neagră și moartă
Câmpul tuturor posibilităților
Răscoala semințelor
Tot în plină răscoală
Grădina comestibilă
Grădina parfumierului – o grădină pentru nas, ce punea față în față parfumul plantelor și parfumul fabricat de om. Trebuiau doar ridicate mingile de lemn și amușina conținutul borcanelor de sticlă
Natura explozivă – peste tot erau ascunse bombe cu semințe. Adică gogoloașe de pământ în care dormitau semințe, în așteptarea momentului prielnic pentru a exploda și crește.
Al cincilea vis – dintr-o poveste amerindiană, unde omul va trăi în viitor în stomacul unei balene. Mi-a plăcut mult sfecla roșie, exact ca cea din grădina bunicii mele.
Grădina florilor uitate – o grădină cu plante ce nu mai sunt la modă printre grădinari, dar atât de delicate și frumoase
Grădina plutitoare a visului – oaze de verdeață crescute fără pământ prin metode hidroponice sau aeroponice
Un șoarece în grădina de zarzavat
Iepurele și arborele cuvintelor
Rădăcinile Loarei (Nikolay Polissky)
Cuiburi ale unui țesător uriaș ? (Patrick Dougherty)
Turn răsturnat (Rainer Gross) – reprezentare între copaci a unui turn al castelului din Amboise
Promontoriu deasupra Loarei (Tadashi Kawamata)
Tumul (Andy Goldsworthy) – un ou de piatră, așezat de trunchiul unui copac doborât din care se ițesc câteva ramuri noi. Oare cum va arăta peste câțiva ani?
Sunt Ulițarnica, adică acea parte a sufletului Mihaelei care ia ulițele la pas prin cât mai multe cotloane ale Pământului.
Dacă sunteți curioși să vedeți lumea prin alți ochi, poftiți de frunzăriți !