Sidi Bou Said este un orășel cât se poate de fermecător aflat foarte aproape de Tunis. Mai că nici nu-ți dai seama când treci dintr-unul în altul. Numele i s-ar trage de la un sfânt musulman pe nume Abu Said Ibn Khalaf (sidi e un fel de apelativ, gen excelența sa) care a trăit în secolul al 12-lea și care a fost înmormântat aici. Începând cu perioada interbelică orașul, care era colorat inițial doar în alb, a hotărât să se ia după moda introdusă de baronul Rodolphe d’Erlanger, ce și-a construit un palat alb dar cu uși și ferestre colorate în albastru. De atunci e obligatoriu ca toate casele să se înveșmânteze la fel.
N-am făcut mare lucru în Sidi Bou Said. Am colindat pe străduțe până am amețit, încercând să evit cât mai mult strada principală care era foarte aglomerată și am țăcănit din aparatul foto. Am mai înfulecat și o bambalouni, o gogoașă foarte pufoasă și gustoasă, specifică locului.
Abia în Sidi Bou Said mi-am dat seama de ce iasomia ar putea fi considerată floarea națională a Tunisiei (Anas nu era prea convins de acest adevăr). Erau tufe pe toate gardurile, la concurență cu bougainvillea. Citisem eu pe net și de câteva obiceiuri tunisiene legate de această floare frumos mirositoare. Se spune că tradiția tunisiană nu interzice comunicarea directă între bărbați și femei. Dacă unui băiat îi place o fată, tot ce are de făcut este să-i întindă o crenguță de iasomie iar dacă ea o acceptă se va putea întâlni cu ea. Dar atenție!!! În cazul în care un bărbat poartă în spatele urechii drepte crenguța de iasomie înseamnă că e deja însurat. Burlacii o poartă după urechea stângă. N-am luat prea în serios cele citite pe net până când …
Mai departe să povestească fotografiile despre farmecul orășelului Sidi Bou Said.
Elocventa si excursia in Tunisia ,parca am fost si eu cu rine….tine-o tot asa….!