Nu cred c-aș greși prea tare dacă aș spune că Hammamet este capitala turistică a Tunisiei. Plajele din jur sunt foarte apreciate iar hoteluri sunt cu nemiluita, atât în vechiul Hammamet cât și în suburbia ce-a apărut puțin mai la sud, pe nume Yasmine Hammamet. La data vizitei noastre era cam pustiu din păcate, pe motive de iarnă și de pandemie, dar în vremuri bune sunt convinsă că viermuiesc pe-aici mii de turiști. Numele-i vine de la hamam așa că vrând-nevrând te duce cu gândul la lucruri plăcute.
Am stat două nopți în Hammamet, răsfăț curat în concediul ăsta, într-un hotel din acela mare și gras din Yasmine Hammamet. N-am profitat de mare, soare și piscine, a fost mai degrabă un punct din care am făcut scurte expediții până în Tunis și împrejurimi.
Dar Sebastian
Vizite în Hammamet am făcut doar două, în medină și la o vilă frumoasă aflată chiar pe malul mării, actualmente Centru Cultural Internațional, construită în perioada interbelică de un român, George Sebastian. Un veritabil „cuibușor de nebunii” la origini, Vila Sebastian sau Dar Sebastian e astăzi tristă și pe jumătate părăsită. Grădina luxuriantă ce-o înconjoară e plină de cactuși și buruieni, de nu mai vezi marea de pe terasă, casa e goală. Fostul ei proprietar este un personaj misterios și total necunoscut în România.
George Sebastian s-ar fi născut zice-se la Bacău în anul 1896. De cauți ceva despre originea lui pe internet găsești tot soiul de informații contradictorii: ba c-ar fi provenit dintr-o familie aristocratică moldovenească, ba c-ar fi fost un copil din flori, ba că doar mama lui ar fi fost moldoveancă iar tatăl austriac sau rus. Părerile netului par să cadă de acord asupra faptului că Sebastian a fost un dandy parizian care s-a căsătorit cu o americancă bogată și mult mai în vârstă decât el și, probabil pe banii nevestei, a construit vila din Hammamet, adjudecându-și astfel renumele de descoperitor al acestui Saint Tropez tunisian. Gurile rele mai spun că de fapt era gay și că dragostea vieții lui ar fi fost un artist american al cărui mormânt se află pe undeva în grădina vilei. După ce Tunisia și-a recătătat independența Dar Sebastian a fost vândută statului tunisian sau a fost trecută în proprietatea lui (părerile sunt și aici împărțite) iar George Sebastian s-a mutat în Statele Unite unde a și murit, părăsit de nevastă și relativ sărac. Iluzoriu personaj, așteptăm un roman de spionaj care să-i deslușească viața 🙂 .
Vila în schimb e foarte frumoasă. Construită într-un stil minimalist, cu mult alb și puțin negru, se integrează perfect printre casele tunisene. Grădina ce-o înconjoară e mai degrabă un parc dendrologic luxuriant. În l’Orangerie portocale grase îngreunau pomii, mai-mai că-ți venea să te înfrupți din ele. După ce statul tunisian a preluat casa a construit într-un colț de parc un mic teatru grec cu vedere la mare. Trebuie să fie foarte plăcut să asculți un concert aici în atmosfera minunată a unei seri mediteraneene.
Medina din Hammamet
Medina din Hammamet este poate cea mai mică și mai frumușică medină pe care am văzut-o în Tunisia. În momentul vizitei noastre era nițel cam pustie. De vină o fi fost ora matinală la care am ajuns, majoritatea magazinelor n-apucaseră să fie deschise. Într-un fel poate c-a fost mai bine așa, ne-am putut învârti nestingheriți pe aleile ei înguste și întortocheate.
Medina aceasta e și mai tinerică, a fost construită prin secolul al 15-lea, pe vremea când aceste maluri ale Mediteranei erau disputate de pirații Coastei Berbere și de habsburgii spanioli. Poate din această pricină sau poate din cauză că arată ca un sat andaluz, a căpătat supranumele de spaniolă. Are tot ce-i trebuie unei medine, case de locuit, moschee, kasbah, souk, chiar și ziduri înconjurătoare însă sunt construite toate la o scară miniaturală.
Mai multe lucruri n-am ce spune despre Hammamet, să mai zică și fotografiile câte ceva.
Fii primul care comentează