Primele comunități și lumea precolumbiană 10000 î.Hr. – 1499 Teritoriul Costa Ricăi s-a aflat între marile arii culturale mezoamericană și istmo-columbiană. Comunitățile locale au dezvoltat agricultură, ceramică, metalurgie și rețele comerciale, fără a forma un singur stat. 10000–5001 î.Hr. Primele urme de locuire 5000–2501 î.Hr. Agricultura timpurie 2500–1501 î.Hr. Satele sedentare 1500–501 î.Hr. Societăți formative 500 î.Hr. – 299 Schimburi regionale 300 – 699 Dezvoltarea metalurgiei 700 – 999 Societăți regionale complexe 800 – 1499 Sferele de piatră din Diquís Cacicazgos și lumea de dinaintea cuceririi 1000 – 1521 Înaintea sosirii spaniolilor, teritoriul era împărțit între numeroase căpetenii și comunități, între care Chorotega în nord-vest și grupuri Huetar, Bribri, Cabécar și Boruca în alte regiuni. Diversitatea culturală a rămas una dintre trăsăturile fundamentale ale țării. 1000 – 1199 Chorotega în Nicoya 1200 – 1299 Cacicazgos din Valea Centrală 1300 – 1399 Lumea Bribri și Cabécar 1400 – 1491 Nicoya și comerțul mezoamerican 1492 – 1501 Cacicazgos Huetar 1502 – 1502 Contactul cu Columb 1503 – 1518 Primele expediții spaniole 1519 – 1521 În ajunul cuceririi Cucerirea și colonia periferică 1522 – 1820 Cucerirea spaniolă a fost lentă, iar Costa Rica a rămas una dintre provinciile periferice și mai sărace ale Căpităniei Generale a Guatemalei. Lipsa marilor zăcăminte și populația indigenă relativ redusă au favorizat o societate de mici agricultori în Valea Centrală. 1522 – 1539 Expedițiile de cucerire 1540 – 1559 Nicoya și dominația spaniolă 1560 – 1564 Juan Vázquez de Coronado 1563 – 1563 Întemeierea Cartagoului 1564 – 1574 Rezistența lui Garabito 1575 – 1599 Consolidarea coloniei 1600 – 1649 O provincie săracă și izolată 1650 – 1699 Agricultura de subzistență 1700 – 1749 Cacaoa caraibiană 1750 – 1799 Extinderea Văii Centrale 1780 – 1800 Tutunul și reformele Bourbonilor 1801 – 1820 Criza ordinii coloniale Independența, federația și statul cafelei 1821 – 1860 După independența din 1821, Costa Rica a participat la Federația Americii Centrale, dar izolarea geografică și interesele proprii au favorizat autonomia. Cafeaua a transformat economia, a creat o elită exportatoare și a legat țara de piețele mondiale. 1821 – 1821 Independența de Spania 1821 – 1822 Pactul de Concordia 1823 – 1823 Războiul de la Ochomogo 1824 – 1837 Federația Americii Centrale 1824 – 1825 Anexarea Partidului Nicoya 1834 – 1835 Legea Ambulanței 1835 – 1835 Războiul Ligii 1838 – 1838 Retragerea din federație 1830 – 1842 Ascensiunea cafelei 1843 – 1847 Ruta cafelei spre Europa 1848 – 1848 Proclamarea Republicii 1849 – 1855 Juan Rafael Mora și statul cafelei 1856 – 1857 Campania Națională împotriva lui William Walker 1856 – 1856 Epidemia de holeră 1859 – 1860 Căderea lui Juan Rafael Mora Republica liberală, bananele și modernizarea 1861 – 1939 În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, statul liberal a construit instituții și infrastructură, iar cafeaua și bananele au devenit pilonii economiei de export. Stabilitatea relativă a fost întreruptă de dictatura Tinoco și de conflicte sociale tot mai puternice. 1861 – 1870 Consolidarea statului liberal 1870 – 1881 Reformele lui Tomás Guardia 1871 – 1890 Calea ferată spre Atlantic 1880 – 1899 Ascensiunea bananelor 1882 – 1888 Reformele liberale 1889 – 1889 Alegerile din 1889 1890 – 1909 Economia cafelei și bananelor 1910 – 1916 Reforme și participare politică 1917 – 1919 Dictatura Tinoco 1920 – 1928 Revenirea la ordinea constituțională 1929 – 1933 Marea Criză 1934 – 1934 Greva bananieră 1935 – 1939 Reforme înaintea marii rupturi Reformele sociale, războiul civil și desființarea armatei 1940 – 1949 Anii 1940 au adus reforme sociale profunde, polarizare politică și războiul civil din 1948. Victoria lui José Figueres Ferrer a fost urmată de o nouă ordine constituțională și de desființarea armatei permanente. 1940 – 1942 Președinția Calderón Guardia 1941 – 1941 Caja Costarricense de Seguro Social 1943 – 1943 Garanțiile sociale 1944 – 1947 Polarizarea politică 1948 – 1948 Alegerile contestate 1948 – 1948 Războiul civil din 1948 1948 – 1949 Junta Fondatoare a celei de-a Doua Republici 1948 – 1949 Desființarea armatei 1949 – 1949 Constituția din 1949 1949 – 1949 Transferul puterii către Ulate A Doua Republică și consolidarea democrației 1949 – 1999 După 1949, Costa Rica a construit un sistem democratic stabil, un stat social extins și instituții electorale puternice. Crizele economice au modificat modelul de dezvoltare, dar alternanța pașnică la putere a continuat. 1949 – 1953 Guvernul Otilio Ulate 1953 – 1957 Figueres ales președinte 1955 – 1955 Invazia din 1955 1958 – 1969 Alternanța democratică 1960 – 1978 Extinderea statului social 1951 – 1977 Partidul Liberación Nacional 1979 – 1982 Criza economică 1982 – 1986 Monge și neutralitatea 1986 – 1990 Óscar Arias și pacea regională 1990 – 1997 Reforme economice și deschidere 1997 – 1999 Intel și economia tehnologică Costa Rica verde și societatea contemporană 1970 → Din ultimele decenii ale secolului XX, conservarea naturii, ecoturismul și energia regenerabilă au devenit elemente centrale ale imaginii țării. În același timp, Costa Rica s-a confruntat cu inegalitate, presiuni fiscale, migrație și o creștere recentă a criminalității. 1970 – 1989 Nașterea sistemului de parcuri moderne 1990 – 1995 Ecoturismul 1996 – 1999 Plăți pentru servicii de mediu 2000 – 2005 Alegerile din 2002 și fragmentarea politică 2006 – 2009 Revenirea lui Óscar Arias 2010 – 2013 Guvernul Laura Chinchilla 2014 – 2017 Luis Guillermo Solís 2018 – 2021 Carlos Alvarado 2020 – 2021 Pandemia și redresarea 2022 – 2024 Rodrigo Chaves 2023 – 2025 Creșterea criminalității 2026 – 2026 Alegerile din 2026 2026 → Costa Rica contemporană
