Kairouan – orașul sfânt al Tunisiei
Jurnal tunisian - capitolul 5

Drumul din Tozeur până în Kairouan a durat cam multicel, aproape cinci ore. A trebui să plecăm dimineața, cu noaptea în cap, deoarece era musai să ajungem până la ora două în Kairouan pentru a nu pierde vizita la marea moschee, cel mai important obiectiv de vizitat din oraș. Șoferul nostru Karim s-a descurcat foarte bine și n-am avut emoții, pe la prânz eram deja prezenți la porțile Bazinelor Aglabizilor.

Odată plecați din Tozeur am lăsat în spate lumea berberă și ne-am scufundat în istoria arabă a Tunisiei. Kairouan a fost pe vremuri prima capitală omeiadă a întregului Maghreb, Ținutul de Vest. Orașul a fost întemeiat de Uqba ibn Nafi, generalul ce-a luat în posesiune pământurile ce se întindeau de la Nil până la Oceanul Atlantic, în numele califului din Damasc. Denumirea Kairouan sau Al Qayrawan provine dintr-un vechi cuvânt persan ce înseamnă caravană sau unitate militară. Întâmplările astea se petreceau în jurul anului 670 e.n. Începând de atunci și pentru o bună perioadă de timp, ținuturile ce acum aparțin Tunisiei s-au numit Ifriqyia.

Viața arabilor imediat după cucerire n-a fost tocmai ușoară din pricina nenumăratelor revolte berbere. Kairouan a căzut de multe ori în mâinile lor și a fost distrus. Luptele pentru putere au încetat abia pe la sfârșitul secolului 8, odată cu instaurarea dinastiei Aglabizilor, întemeiată de un alt general arab, Ibrahim ibn al-Aghlab pe numele lui, ce-a reinstaurat ordinea în numele abbasizilor de la Bagdad de această dată.

În timpul acestei dinastii și-a trăit Kairouan epoca de aur. Aglabizii au reconstruit marea moschee și au înființat pe lângă ea o universitate care a atras savanți din întreaga lumea islamică. A fost unul dintre cele mai importante centre de educație atât în gândirea islamică, cât și în științele seculare, comparabil cu Universitatea din Paris din evul mediu. Aghlabizii au mai construit palate, fortificații și amenajări hidraulice din care n-a mai rămas mare lucru în zilele noastre. Din acele vremuri a rămas probabil și renumele lui Kairouan, ca fiind al patrulea cel mai sfânt oraș al Islamului, după Mecca, Medina și Ierusalim. Se spune că șapte pelerinaje la Kairouan echivalează cu unul la Mecca.

Am avut de vizitat trei obiective în Kairouan: două de pe vremea aglabizilor și unul otoman.

Bazinele Aglabizilor

Prima oprire a fost la bazinele aglabizilor pe care le-am admirat de la înălțime, de pe terasa unei clădiri ce servea de intrare și punct de cumpărat bilete. Bazinele acestea sunt tot ce-a rămas dintr-un complex sistem hidraulic construit la începutul secolului al 9-lea. Erau amplasate în afara zidurilor cetății și erau un mare rezervor de apă potabilă pentru locuitorii din oraș și pentru irigații.

Marea moschee a lui Sidi Uqba

Am fost tare curioasă să vizitez Moscheea lui Sidi Uqba. Clădirea din zilele noastre nu e cea originară, construită de Uqba ibn Nafi, ci e de pe vremea aglabizilor. În mintea mea îmi făcusem o imagine despre cum ar fi trebuit să arate, un fel de corcitură dintre Marea Moschee din Damasc (pe care o știu din păcate doar din fotografii) și Marea Moschee din Cordoba. După ce-am vizitat-o am constatat că n-am dat chiar cu totul cu bâta în baltă.

Moscheea din Kairouan are aceeași curte interioară imensă ca cea din Damasc și aceeași sală de tip basilică. Pentru că în Tunisia non-musulmanii nu sunt admiși în interiorul nici unei moschei și doar acceptați în unele curți interioare, sala re rugăciune mai mult am ghicit-o. Din moscheea lui Sidi Uqba lipsesc mozaicurile Damascului (aceea fusese doar o basilică bizantină la începuturi) în schimb pot fi admirate nenumărate coloane și capiteluri împrumutate de la temple romane, de toate culorile și de toate mărimile. Vorba lui Anas, arabii au fost primii ecologiști, au făcut o reciclare serioasă a marmurii din monumentele antice. Moscheea din Cordoba am regăsit-o în arcurile sub formă de potcoavă ale hipostilului.

Morminte în fața moscheii. Spunea Anas că sunt ale acelora care au reușit să memoreze tot Coranul.
Marele minaret păzit de o pisică 🙂
În curtea interioară a moscheii – construită intenționat cu o pantă pentru a aduna apa în cisternele de dedesupt.

Pe aici curgea apa în cisternele de sub paviment
Intrarea principală în sala de rugăciune.
O privire indiscretă în interior
Coloane corintice reciclate
Se spune că singurul obiect ce-a supraviețuit de pe timpul primei moschei – cea construită de Sidi Uqba – e minbarul (se zărește puțin în dreapta). Dar din ușă nu l-am văzut mai deloc.
Potcoavele stilului maur prezent și la Cordoba

Mausoleul lui Sidi Sahab

Ultimul obiectiv vizitat în Kairouan a fost Mausoleul lui Sidi Sahab, mai bine cunoscut drept Moscheea Bărbierului din pricina sfântului musulman îngropat aici, Abu Zama’ al-Balaui. Acest personaj a fost unul dintre însoțitorii lui Mahomed și, conform legendei, a păstrat pentru sine câteva fire din barba profetului. De unde și porecla edificiului.

Clădirea moscheii este de data mult mai recentă, din secolul al 17-lea, și a fost construită pe vremea turcilor de Muradid Hammuda Pasha Bey. De data aceasta nu încape nici o îndoială, edificiul e o corcitură, jumătate Topkapî, jumătate Alhambra (se va vedea de ce în fotografiile ce vor urma).

Ca non-musulmani ce suntem am fost îngăduiți doar în curte dar nu și la mormântul propriu-zis.

Stucatură împrumutată parcă de la Alhambra

Și faianță împrumutată parcă de la Topkapî

Magazinul de covoare

Înainte de-a păsări orașul am avut parte de puțin shopping la un atelier de făcut covoare. Kairouan e renumit pentru astfel de specialități.

Și ni s-au întins în fața ochilor zeci de covoare, mai mari și mai mici, mai colorate și mai puțin colorate, pentru toate gusturile. Începea să-mi pară rău pentru efortul gazdelor dar până la urmă s-a spart gheața și un coleg de excursie ne-a spălat cinstea obrazului și-a cumpărat unul.

Recunosc, mi-ar fi plăcut să înnoptăm în Kairouan, să apuc și eu să mă plimb pe săturate prin medină și să-i descopăr ungherele. Dar programul excursiei nu mi-a permis lucrul acesta. Seara ne-a prin în Sousse, înapoi pe malul Mării Mediterane.

Despre AncaHM Articolele 600
Sunt Ulițarnica, adică acea parte a sufletului Mihaelei responsabilă cu zburatul pe covoare fermecate prin cât mai multe cotloane ale Pământului. Dacă sunteți curioși să vedeți lumea prin alți ochi, poftiți de frunzăriți !

Fii primul care comentează

Ceva păreri ... observații ... dojeni ...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.