Primele comunități și lumea precolumbiană 10000 î.Hr. – 999 Teritoriul Nicaraguei a fost locuit de comunități agricole și comerciale aflate între Mezoamerica și zona caraibiană. Diferențele regionale dintre Pacific, înălțimi și coasta Atlanticului au rămas importante până în epoca modernă. 10000–5001 î.Hr. Primele urme de locuire 5000–2501 î.Hr. Agricultura timpurie 2500–1501 î.Hr. Satele sedentare 1500–801 î.Hr. Societăți formative 800–201 î.Hr. Rețele comerciale regionale 200 î.Hr. – 799 Urmele de la Acahualinca 200 – 799 Transformările primului mileniu 800 – 999 Migrații dinspre nord Nicarao, Chorotega și lumea de dinaintea cuceririi 900 – 1521 În vestul țării s-au stabilit populații de limbă nahua și oto-mangue, între care Nicarao și Chorotega, în timp ce estul era dominat de comunități cu legături caraibiene. La sosirea spaniolilor nu exista un stat unitar. 900 – 1199 Chorotega 1200 – 1299 Sosirea Nicarao 1300 – 1399 Societăți de pe malul lacurilor 1400 – 1491 Nicarao și cacicazgos 1400 – 1499 Coasta caraibiană și Miskito 1500 – 1518 În ajunul contactului european 1519 – 1521 Primele vești despre spanioli Cucerirea și Nicaragua colonială 1522 – 1820 Spaniolii au întemeiat León și Granada și au integrat vestul Nicaraguei în structurile Guatemalei. Coasta caraibiană a rămas însă mult timp în afara controlului spaniol și a intrat în sfera britanică și miskito. 1522 – 1523 Expediția lui Gil González Dávila 1524 – 1524 Cucerirea lui Hernández de Córdoba 1524 – 1525 Fondarea Leónului și Granadei 1525 – 1526 Rivalitatea conquistadorilor 1527 – 1540 Consolidarea colonizării 1541 – 1599 Nicaragua în Audiencia de Guatemala 1600 – 1664 Comerț și atacuri în Granada 1665 – 1699 Atacurile piraților 1700 – 1749 Protectoratul britanic asupra Miskito 1750 – 1785 Rivalitatea anglo-spaniolă 1786 – 1799 Retragerea britanică formală 1800 – 1820 Criza colonială Independență și rivalitatea León–Granada 1821 – 1858 După independența din 1821, Nicaragua a participat la federația central-americană, dar rivalitatea dintre León și Granada a alimentat războaie civile repetate. Instabilitatea a permis intervenția aventurierului american William Walker. 1821 – 1821 Independența de Spania 1822 – 1823 Anexarea la Imperiul Mexican 1823 – 1828 Federația Americii Centrale 1829 – 1837 Războaiele León–Granada 1838 – 1838 Destrămarea federației 1839 – 1853 Instabilitatea republicană 1854 – 1855 Războiul civil din 1854 1855 – 1856 William Walker 1856 – 1857 Președinția lui Walker 1856 – 1857 Războiul Național 1857 – 1858 Capitala la Managua Republica conservatoare și intervențiile americane 1858 – 1927 După înfrângerea lui Walker, conservatorii au dominat câteva decenii, urmați de reformele lui José Santos Zelaya. Intervenția Statelor Unite și ocupația militară au transformat profund politica nicaraguană. 1858 – 1874 Republica conservatoare 1875 – 1892 Expansiunea cafelei 1893 – 1893 Revoluția liberală a lui Zelaya 1894 – 1894 Reîncorporarea Coastei Miskito 1895 – 1908 Modernizarea lui Zelaya 1909 – 1909 Căderea lui Zelaya 1910 – 1911 Intervenția americană 1912 – 1924 Ocupația pușcașilor marini 1914 – 1916 Tratatul Bryan–Chamorro 1925 – 1925 Retragerea temporară americană 1926 – 1927 Războiul constituționalist Sandino, Somoza și dictatura de familie 1927 – 1978 Rezistența lui Augusto César Sandino împotriva ocupației americane a devenit un simbol național. După asasinarea sa, familia Somoza a construit o dictatură care a dominat Nicaragua timp de peste patru decenii. 1927 – 1932 Revolta lui Sandino 1927 – 1932 Crearea Gărzii Naționale 1933 – 1933 Retragerea americană 1934 – 1934 Asasinarea lui Sandino 1935 – 1936 Ascensiunea lui Somoza García 1937 – 1955 Prima dictatură Somoza 1956 – 1956 Asasinarea lui Somoza García 1957 – 1962 Luis Somoza Debayle 1961 – 1963 Fondarea FSLN 1967 – 1971 Anastasio Somoza Debayle 1972 – 1972 Cutremurul din Managua 1973 – 1977 Radicalizarea opoziției 1978 – 1978 Asasinarea lui Pedro Joaquín Chamorro Revoluția sandinistă și războiul Contra 1978 – 1991 Frontul Sandinist a răsturnat dictatura Somoza în 1979 și a lansat reforme sociale și economice profunde. Războiul cu Contras, sprijiniți de Statele Unite, a devastat țara în anii 1980 și a dus în cele din urmă la alternanța electorală din 1990. 1978 – 1979 Insurecția sandinistă 1979 – 1979 Căderea lui Somoza 1980 – 1981 Guvernul revoluționar 1981 – 1982 Formarea Contras 1983 – 1985 Războiul Contra 1984 – 1984 Alegerile din 1984 1986 – 1986 Cazul Nicaragua contra Statelor Unite 1986 – 1987 Afacerea Iran–Contra 1987 – 1988 Procesul de pace regional 1989 – 1989 Sfârșitul războiului Contra 1990 – 1990 Victoria Violetei Chamorro 1990 – 1991 Demobilizarea Contras Democrație, revenirea lui Ortega și autoritarism 1990 → După 1990, Nicaragua a trecut prin alternanță electorală, reforme de piață și reconstrucție. Revenirea lui Daniel Ortega în 2007 a fost urmată de o concentrare treptată a puterii, represiunea protestelor din 2018 și transformări constituționale care au creat o co-președinție Ortega–Murillo. 1990 – 1996 Guvernul Violeta Chamorro 1997 – 2001 Guvernarea Arnoldo Alemán 2000 – 2001 Pactul Ortega–Alemán 2002 – 2006 Guvernul Enrique Bolaños 2007 – 2011 Revenirea lui Daniel Ortega 2012 – 2014 Eliminarea limitelor realegerii 2017 – 2017 Rosario Murillo vicepreședinte 2018 – 2018 Protestele din 2018 2019 – 2020 Represiunea și exilul opoziției 2021 – 2021 Alegerile din 2021 2022 – 2022 Retragerea din OAS și consolidarea represiunii 2023 – 2023 Expulzarea și retragerea cetățeniei 2024 – 2024 Control sporit asupra societății civile 2025 – 2025 Reforma constituțională și co-președinția 2026 → Nicaragua sub co-președinția Ortega–Murillo
