El Djem – în căutare de gladiatori
Jurnal tunisian - capitolul 1

Am aterizat în Tunisia într-o după-amiază de sfârșit de decembrie (pe 28, mai precis). Spre bucuria mea, vremea mohorâtă și frigul rămăseseră în București iar aici ne-a întâmpinat o vreme primăvăratică, însorită și cu temperaturi ce se învârteau în jur de 18 grade în timpul zilei. Nici nu ne-am dezmeticit bine după zborul de acasă (via Istanbul) c-am și fost îmbarcați în autocar cu destinația Sousse, pentru o noapte de odihnă. În dimineața următoare am fost iar zoriți spre autocar pentru a ne începe periplul tunisian. Aș putea spune că mi-am deschis cu adevărat ochii cârpiți de somn abia după ce-am ajuns la El Djem, o mică și insignifiantă localitate aflată cam pe la jumătatea drumului dintre Sousse și Sfax. Insignifiantă într-adevăr, cu o notabilă excepție – un ditamai amfiteatru roman răsărit parcă în mijlocul pustietății.

Amfiteatrul El Djem (sau El Jem) se laudă c-ar fi rivalul Colosseumului din Roma și se bate pentru a ocupa un loc fruntaș pe lista celor mai mari amfiteatre din lume. Cu siguranță este foarte bine conservat iar în Africa nu mai există altul ca el. În vremurile lui de glorie era așezat în mijlocul localității antice Thysdrus, o fostă așezare punică transformată în oraș roman de veteranii lui Cezar, ce-a ajuns cu timpul foarte bogată din pricina livezilor de măslini ce creșteau aici. Nu se știe cu exactitate când a fost construit amfiteatrul acesta și la ordinele cui. Pentru a simplifica problema s-a stabilit că a fost ridicat în jurul anului 238 e.n. pe vremea când s-au întâmplat evenimente speciale în provincia romană Africa Proconsularis.

Anul acela de grație a fost supranumit și anul celor șase împărați. Trei dintre ei purtau numele Gordian și aveau sigur legătură cu latifundiarii bogați din Thysdrus. S-a întâmplat ca în acel an Senatul și bogații Romei să se răscoale împotriva regimului dictatorial a lui Maximin Tracul (după unele păreri Dacul) care atenta la cuferele lor pline și să-l proclame împărat pe Gordian Întâiul, guvernatorul Africii. De voie de nevoie Gordian a acceptat numirea dar, fiind în vârstă, și-a asocial fiul la domnie, pe Gordian II. Cei doi au rezistat în fruntea imperiului doar trei luni, până în momentul în care Gordian II a fost înfrânt și ucis în bătălie de guvernatorul Numidiei, rămas loial lui Maximin Tracul. Aflând trista veste, Gordian bătrânul a ales să se sinucidă. Pe la sfârșitul anului însă Senatul l-a ales împărat pe nepotul lui, Gordian III, deși avea doar 13 ani (numai bun pentru a fi manevrat). Acesta a reușit să rămână în funcție până în anul 244 când a fost căsăpit la rândul lui de un alt general ambițios. Ce să mai zici de această harababură … O, tempora! O, mores!

Vizita noastră la El Jem n-a fost lungă. Nu ne-a luat mult timp să inspectăm arena, și pe deasupra și pe dedesupt, să patrulăm prin tribune și să ne imortalizăm vizita într-o grămadă de fotografii. Ar fi fost interesant de descoperit și vechiul oraș roman din jurul amfiteatrului dar el zace îngropat adânc sub orășelul tunisian de azi. Am înțeles că a fost readus la lumină un mic colțișor și transformat în muzeu dar în programul nostru nu a fost inclusă și această vizită.

Așadar, ne-am luat rămas bun de la strămoșii noștri romani din nordul Africii și ne-am continuat drumul spre sud. Destinația zilei – insula Djerba.

După căderea imperiului roman, zidurile impunătoare ale amfiteatrului au fost folosite pe post de cetate, un loc de refugiu al berberilor în fața năvălitorilor – ca de exemplu pe timpul cuceririi arabe.
A fost folosit desigur și pe post de carieră de piatră

Prin aceste coridoare subterane patrulau gladiatorii înainte de a urca în arenă

Amfiteatrul e folosit astazi pentru a găzdui spectacole, îndeosebi de muzică simfonică.
Anas al nostru zicea că, de-ar fi fost cetățean al Thysdrus-ului, și-ar fi dat toți banii să vadă o bătălie maritimă în această arenă.
Amfiteatrul a supraviețuit aproape intact până prin secolul al 17-lea. Un Pașa turc însă s-a enervat la un moment dat și a făcut o spartură în el cu tunul, pentru a înfrânge o rebeliune a berberilor ce i se împotriveau.
Despre AncaHM Articolele 574
Sunt Ulițarnica, adică acea parte a sufletului Mihaelei responsabilă cu zburatul pe covoare fermecate prin cât mai multe cotloane ale Pământului. Dacă sunteți curioși să vedeți lumea prin alți ochi, poftiți de frunzăriți !

Fii primul care comentează

Ceva păreri ... observații ... dojeni ...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.