Jasper
Jurnal canadian - capitolul 5

A doua zi dimineața ne-am întors spre Jasper. N-aș putea spune că orășelul m-a inspirat prea tare. După munții, lacurile și cascadele ultimelor zile, Jasper părea mai degrabă un loc în care te oprești pentru ceea ce se află în jurul lui decât pentru orașul în sine.

Drumul până acolo continua însă să fie spectaculos, chiar dacă fumul nu dispăruse. Athabasca River se desfăcea în brațe largi printre munți, iar soarele se vedea prin pâclă ca un bec portocaliu. Din loc în loc apăreau din nou pădurile arse în incendiul din 2024, cu trunchiurile negre rămase în picioare și vegetația care începea deja să recucerească terenul.

Jasper este un orășel mic, cu doar câteva mii de locuitori, așezat în valea râului Athabasca și înconjurat de Munții Stâncoși. Astăzi trăiește în bună măsură din turism, dar începuturile sale au avut prea puțin de-a face cu turiștii și vacanțele la munte.

Numele vine de la Jasper House, un post comercial înființat în 1813 de North West Company pe valea Athabasca. La început s-a numit Rocky Mountain House, dar pentru a nu fi confundat cu un alt post cu același nume a ajuns să fie cunoscut după Jasper Hawes, omul care îl administra. Postul deservea negustorii de blănuri care traversau Munții Stâncoși și a continuat să funcționeze după ce Hudson’s Bay Company a absorbit North West Company în 1821.

În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, una dintre marile bogății ale Canadei nu era aurul și nici petrolul, ci blana de castor. În Europa exista o cerere uriașă pentru fetru de bună calitate, folosit mai ales la pălării, iar blana de castor era ideală pentru asta. Comerțul a devenit atât de profitabil încât a împins explorarea europeană tot mai adânc spre interiorul continentului.

Cea mai veche mare companie a fost Hudson’s Bay Company, fondată în 1670. Coroana engleză i-a acordat drepturi comerciale asupra unui teritoriu imens, bazinul tuturor râurilor care se vărsau în Hudson Bay. Compania și-a instalat posturile mai ales în jurul golfului și a așteptat ca populațiile indigene și intermediarii să aducă blănurile până la ele.

În secolul al XVIII-lea a apărut însă un rival mult mai agresiv, North West Company, cu baza la Montréal. Oamenii ei nu mai așteptau mărfurile la marginea continentului, ci porneau după ele. Au împins rețeaua de posturi comerciale tot mai spre vest, au traversat prerii și munți și au ajuns până la Pacific.

Rivalitatea dintre cele două companii a devenit atât de dură încât a trecut uneori de la concurență comercială la confruntări violente. În 1821, după ani de conflicte și costuri tot mai mari, cele două companii au fost unite. Numele care a supraviețuit a fost Hudson’s Bay Company.

În toată povestea aceasta, populațiile indigene au avut un rol esențial. Ele cunoșteau teritoriul, vânau, prelucrau blănurile și întrețineau vaste rețele de schimb cu mult înainte de apariția europenilor. Comerțul cu blănuri a creat alianțe, dependențe și conflicte și a schimbat profund economia și viața comunităților locale.

Iar castorii au plătit și ei prețul succesului. Vânătoarea intensă a redus sever populațiile în multe regiuni ale Americii de Nord. Animalul care astăzi apare simpatic pe monede, suveniruri și embleme canadiene a fost, timp de aproape două secole, una dintre cele mai valoroase mărfuri ale continentului.

Așezarea de astăzi este însă copilul căii ferate. La începutul secolului al XX-lea, odată cu construirea liniilor transcontinentale prin valea Athabasca, aici s-a format un important punct feroviar. Localitatea s-a numit pentru scurt timp Fitzhugh, după un oficial al companiei Grand Trunk Pacific Railway, dar în 1913 a primit numele Jasper. Calea ferată a adus oameni, hoteluri și turiști și a transformat treptat fostul teritoriu al vânătorilor și negustorilor de blănuri într-o destinație turistică.

Și parcul este vechi. În 1907 guvernul canadian a creat aici Jasper Forest Park, iar din 1930 poartă numele de Jasper National Park. Este cel mai mare parc național din Munții Stâncoși canadieni, cu aproape 11.000 km², considerabil mai mare decât Banff.

Jasperul pe care l-am văzut noi avea însă și o istorie mult mai recentă și deloc veselă. În iulie 2024, un incendiu uriaș a ajuns până în oraș. Locuitorii și turiștii au fost evacuați, iar focul a distrus aproximativ o treime dintre clădiri. Doi ani mai târziu, urmele erau încă imposibil de ignorat. Pe kilometri întregi vedeam versanți acoperiți de trunchiuri arse, printre care vegetația începea încet să reapară. Și localitatea se reface treptat, dar mai are mult până să ajungă la ceea ce a fost înainte de incendiu. O parte dintre cei care și-au pierdut casele locuiesc încă în ansambluri de locuințe temporare, formate din module prefabricate.

Incendiile de pădure fac parte din istoria naturală a Canadei. Multe sunt provocate de fulgere și, în anumite ecosisteme, focul nu înseamnă doar dezastru. Curăță vegetația moartă, eliberează substanțe nutritive, deschide pădurea și favorizează regenerarea unor specii. Unele conifere sunt atât de bine adaptate încât căldura focului ajută la deschiderea conurilor și la împrăștierea semințelor.

Tocmai de aceea canadienii nu încearcă să stingă automat fiecare incendiu. În parcurile naționale, focurile sunt evaluate în funcție de locul în care apar, vreme, vegetație, comportamentul probabil al focului și pericolul pentru oameni, localități și infrastructură. În zonele în care acestea sunt amenințate se intervine rapid și agresiv. În alte situații focul poate fi limitat la un anumit perimetru, iar în zone izolate poate fi doar supravegheat și lăsat să ardă atât timp cât nu amenință valori importante.

Stingerea focurilor se face cu echipe la sol, utilaje și elicoptere, iar în perioadele cu risc ridicat aparatele și echipele sunt ținute în stare de intervenție. Dar lupta cu focul începe cu mult înainte să apară incendiul. În apropierea localităților se îndepărtează vegetația inflamabilă, se răresc pădurile și se creează culoare care pot încetini înaintarea flăcărilor și pot oferi pompierilor linii de apărare.

Curios este că uneori autoritățile aprind ele însele pădurea. Incendiile controlate sunt pregătite uneori ani întregi și sunt declanșate numai când umiditatea, vântul, temperatura și starea vegetației permit menținerea focului în limitele stabilite. Scopul este atât refacerea regimului natural al pădurii, cât și consumarea controlată a unei părți din materialul combustibil care ar putea alimenta ulterior un incendiu mult mai violent.

Multă vreme politica a fost exact opusă. În secolul XX, incendiile au fost suprimate sistematic. Consecința neașteptată a fost că în unele păduri s-au acumulat arbori, crengi și vegetație uscată, adică tocmai combustibilul de care are nevoie un foc pentru a deveni foarte intens. Politica actuală încearcă, prin urmare, să găsească un echilibru destul de delicat. Focul este combătut când devine periculos, dar nu mai este tratat ca un dușman care trebuie eliminat cu orice preț.

Din Jasper am urcat spre Pyramid Lake, aflat la numai câțiva kilometri de oraș, la poalele muntelui cu același nume. Este unul dintre lacurile ușor accesibile din parc și, într-o zi limpede, apa reflectă munții din jur, iar Pyramid Mountain domină fundalul. Noi am prins din nou varianta cu fum. Muntele abia se ghicea prin pâclă, iar peisajul avea culorile acelea stinse cu care începusem deja să ne obișnuim.

Pe mal se află un mic complex turistic și un debarcader de unde se pot închiria canoe și caiace. Am făcut câțiva pași prin zonă, am fotografiat lacul, bărcile foarte colorate și muntele care refuza în continuare să ni se arate cum trebuie. Probabil că într-o zi senină locul este mult mai spectaculos. În ziua noastră, Pyramid Lake a rămas mai degrabă plăcut decât memorabil.

Una dintre atracțiile lacului este Pyramid Island, o insuliță împădurită, legată de mal printr-un pod de lemn. Noi nu am ajuns până la ea, dar Benjamin ne-a arătat fotografii făcute aici în toamna precedentă. Cu aerul limpede și munții perfect conturați în fundal, părea aproape un alt loc.

Pe drumul de întoarcere am avut parte de o surpriză mult mai interesantă. Am zărit printre copaci o ursoaică grizzly cu doi pui. Purta la gât un colier de monitorizare, semn că era unul dintre animalele urmărite de biologii parcului. Ursoaica își vedea liniștită de treabă, iar puii mișunau prin apropiere. Pentru câteva minute, munții ascunși de fum au devenit complet neinteresanți.

Întorși în Jasper, am făcut și o scurtă pauză tehnică sau, cum spunea ghidul nostru, o pauză pentru „refacerea machiajului”. Locul fusese ales foarte bine. Chiar lângă noi se înălța un stâlp totemic care avea propria lui poveste.

Totemul de astăzi se numește Two Brothers Totem Pole. Are aproximativ 12 metri înălțime și a fost sculptat în Haida Gwaii, arhipelagul de pe coasta Pacificului locuit de poporul Haida. A fost ridicat la Jasper în 2011, dar legătura dintre acest loc și arta Haida este mult mai veche.

Timp de 94 de ani, lângă gara din Jasper s-a aflat un alt stâlp, cunoscut drept Raven Totem Pole. Fusese sculptat în Haida Gwaii în anii 1870 de Simeon Stilthda, un șef Haida din clanul Corbului. În 1915, Canadian National Railway l-a adus la Jasper, unde a devenit unul dintre reperele localității.

Numai că totemul nu aparținea, de fapt, Munților Stâncoși. Provenea de la mii de kilometri spre vest, din Haida Gwaii. După aproape un secol petrecut la Jasper, lemnul era puternic degradat, iar în 2009 stâlpul a fost coborât. În loc să fie pur și simplu înlocuit cu o copie, vechiul totem a fost repatriat în Haida Gwaii, iar Parks Canada a comandat comunității Haida un nou stâlp pentru Jasper.

Noul stâlp spune o poveste Haida despre doi frați care au plecat din Haida Gwaii spre Munții Stâncoși. După o vreme, unul dintre ei a găsit aici un loc care i-a vorbit și a hotărât să rămână, în timp ce fratele său s-a întors acasă. După mulți ani, cel întors a pornit din nou în căutarea fratelui. Ajuns în locul unde se despărțiseră, a găsit o casă. Fratele murise între timp, dar își transmisese cultura fiicei sale. Tocmai această veche poveste despre legătura dintre Haida Gwaii și Munții Stâncoși a fost aleasă pentru noul totem. Așa se explică și numele lui, Two Brothers, Cei doi frați.

O poveste foarte complicată pentru o simplă pauză de refacere a machiajului.

Cam atât despre Jasper.