Ein Kerem
Jurnal din Israel - capitolul 14

După agitația și densitatea Ierusalimului vechi, Ein Kerem părea aproape ireal de liniștit. Drumul ieșea dintre cartierele moderne ale orașului și cobora spre dealuri verzi, chiparoși și case de piatră ascunse printre grădini. Cu greu îți mai venea să crezi că te afli la doar câțiva kilometri de bazarurile, zidurile și tensiunile religioase din cetatea veche.

Astăzi Ein Kerem este practic un cartier al Ierusalimului, dar păstrează încă aerul unui sat mediteranean așezat pe coastele dealurilor. Tradiția creștină leagă locul de nașterea Sfântului Ioan Botezătorul și de întâlnirea dintre Fecioara Maria și Elisabeta, episod cunoscut drept Vizitarea.

După dramatismul Golgotei și întunericul Bisericii Sfântului Mormânt, totul părea aici mai luminos și mai omenesc. Nu mai era vorba despre procese, condamnări, răstigniri și rivalități confesionale, ci despre două femei care se întâlnesc într-o casă de pe dealurile Iudeii.

Am vizitat mai întâi Biserica Sfântului Ioan Botezătorul, ridicată de franciscani deasupra grotei în care tradiția spune că s-ar fi născut Ioan. Curtea era plină de pelerini obosiți și grupuri care se roteau disciplinat după ghizi, dar locul păstra totuși ceva mai calm decât marile sanctuare din Ierusalim. În interior, lumina intra filtrat printre vitralii, iar capela grotei cobora din nou sub nivelul actual al clădirii, ca aproape toate locurile foarte vechi din Țara Sfântă.

Mai sus pe deal se află Biserica Vizitării, construită în secolul XX după planurile arhitectului Antonio Barluzzi. Personajul acesta pare aproape omniprezent în Țara Sfântă, iar o parte din ceea ce mulți oameni percep astăzi drept „vechiul peisaj biblic” este de fapt filtrul vizual creat de el în perioada interbelică.

Fațada are un mozaic frumos iar curțile sunt decorate cu plăci ceramice pe care apare Cântarea Maicii Domnului sau Magnificat-ul, în multe limbi ale lumii. În imaginile și mozaicurile bisericii totul pare neobișnuit de senin pentru standardele Ierusalimului.

Poate și pentru că Ein Kerem se află la marginea marilor povești. Nu aici se dau lupte pentru pietre sfinte și nici nu se ceartă comunitățile pe orele de rugăciune. Locul rămâne legat mai ales de începutul unei istorii, nu de tragedia ei finală.

Îmi amintesc mai ales lumina puternică de afară, dealurile verzi și o senzație de sfârșit de călătorie.