Yaffa

Ține careva minte ștampila de pe portocalele din Epoca de Aur ? O picătură din savoarea iernilor de altădată. Portocalele  respective mi-au aromat copilăria alături de alte bunătăți: caisele și piersicile românești a căror parfum și savoare nu le mai regăsesc în fructele de azi, cozonacul cu nucă neaparat – la fel de bun și astăzi,  doboșul, șuhaida, ișlerul, alte minunății pierdute pentru totdeauna – cele ce se găsesc astăzi fiind doar slabe imitații ale celor de demult. Amintiri, amintiri … Habar n-aveam atunci ce înseamnă Jaffa și de prin ce colț al lumii vin portocalele respective. Puteau veni și de pe altă planetă, era cam același lucru.

Anul acesta am ajuns la sursă: orașul Yaffa din Israel – sau Jaffa, sau Yaffo sau Yapu (în egiptul antic) sau Joppe (în latină). În jurul lui sunt și în ziua de astăzi o mulțime de livezi de portocali, grepfruit, bananieri și alți pomi producători de fructe exotice. Este și acum un brand arhicunoscut, o emblemă a Israelului. Cine vrea să cunoască mai bine istoria zbuciumată si îndelungată a orașului poate citi , de exemplu, articolul de pe Wikipedia. Eu am să vă arăt doar ce-am văzut eu în cele două ore cât am hoinărit prin oraș.

2013-05-28 115 Jaffa
Tel Aviv

Am „atacat” Yaffa în ultima zi a excursiei noastre, din nord dinspre Tel Aviv, chiar înainte de a pleca spre aeroport pentru întoarcerea acasă. Pot spune că l-am parcurs cu ultimele puteri, cele șapte zile petrecute în Istrael și Iordania ne-au solicitat și picioarele și capul. Așa că am străbătut vechiul oraș, după inspirația și preferința fiecăruia, fară ghid însoțitor, fără explicații și date istorice vârâte în minte, fără fluierul care aduna „turma” pentru a pleca spre punctul următor din programul cel încărcat. În Jaffa am avut la dispoziție două ore de libertate deplină.

2013-05-28 117 Jaffa
O moschee și o biserică pe faleza din Yaffa

Autocarul ne-a debarcat la intrarea în oraș, în apropierea bisericii franciscane Sfântul Petru, aflată în vârful unui delușor. Dacă priveam spre nord, vedeam plaja Mediteranei și hotelurile moderne din Tel Aviv. Spre sud, ne aștepta vechiul oraș și port al Yaffei.

2013-05-28 55 Jaffa
Biserica Sfântul Petru

Cum biserica era închisă, din ce-am tras cu ochiul era și în renovare în interior, am coborât pe străduțe înguste spre port. Umbrite de casele înalte, alunecoase din cauza miilor de pași care le-au lustruit pietrele, coborau întortocheate spre mare. Un labirint mititel care se mai înfunda câteodată într-o curticică plină de flori.

2013-05-28 63 Jaffa

2013-05-28 72 Jaffa

2013-05-28 75 Jaffa
Planta din stânga era o iasomie parfumată

Vremurile de glorie ale portului Yaffei au apus demult. Pe vremuri era poarta de intrare în Țara Sfântă a pelerinilor ce veneau la Ierusalim din toată Europa, iar mai târziu din America. Astăzi e doar un port al bărcilor de agrement. Dacă aveam mai mult timp poate făceam și noi o croazieră mică pe Marea Mediterană, pentru a vedea Yaffa de pe mare.

2013-05-28 69 Jaffa
În port
2013-05-28 70 Jaffa
Din port – Farul a fost construit de englezi

Ca mai peste tot în Țara Sfântă am găsit și aici urme românești. Bănuiesc că trebuie să le mulțumim domnitorilor români și boierilor care au ajutat lăcașurile de-a lungul sutelor de ani de stăpânire otomană.

2013-05-28 106 Jaffa

Am urcat iar în punctul de pornire, piața mare a orașului vechi și ne-am continuat plimbarea pe alte străduțe pitorești aflate de-a lungul vechiului zid de apărare: Mazal Dagim, Mazal Arie, ce nume ciudate. Cartierul era plin de galerii de artă, magazine de bijuterii, câteva muzee si câteva magazine cu suveniruri. La ora aceea din zi – era la prânz – nu era deloc înghesuială.

2013-05-28 102 Jaffa

2013-05-28 84 Jaffa

2013-05-28 82 Jaffa

Iată-ne și pe noi două, călători osteniți, lipite pe zid, sub formă de tăbliță indicatoare.

2013-05-28 97 Jaffa

Închei povestea tot cu portocale. Hoinărind noi hai-hui pe străzi, dăm cu nasul într-un pomișor. La început ni s-a părut un banal copac plantat în mijlocul drumului. Mai apoi am observat că plutește, rădăcinile lui nefiind înfipte în pământ ci într-o sămânță uriașă de portocală ce stă suspendată deasupra pământului, legată de clădirile din jur prin trei cabluri. Copăcelului nici că-i pasă. Crește fără grijă, pentru că, fiind o operă de artă, oamenii se înghesuie să-i dea tot ce-i trebuie.

2013-05-28 89 Jaffa


Vizualizare hartă mărită

Despre AncaHM Articolele 562
Sunt Ulițarnica, adică acea parte a sufletului Mihaelei responsabilă cu zburatul pe covoare fermecate prin cât mai multe cotloane ale Pământului. Dacă sunteți curioși să vedeți lumea prin alți ochi, poftiți de frunzăriți !

1 Comentariu

Ceva păreri ... observații ... dojeni ...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.