Lod și Sfântul Gheorghe
Jurnal din Israel - capitolul 15

Ultima noastră oprire înainte de Tel Aviv a fost în Lod, la bisericuța Sfântului Gheorghe. Numele avea deja altă rezonanță pentru grupul nostru după atâtea zile petrecute prin Israel alături de «Gheorghe» al nostru.

Orașul de astăzi nu are nimic din monumentalitatea pe care ai asocia-o instinctiv cu unul dintre cei mai populari sfinți ai creștinătății. În jurul bisericii se văd străzi aproape goale, ziduri de piatră galbenă și lumina aceea violentă și prăfuită specifică Orientului. Minaretul moscheii vecine se ridică aproape lipit de zidurile creștine, iar după câteva zile petrecute prin Israel asemenea suprapuneri încep să pară aproape firești.

Tradiția spune că aici, în vechiul oraș Lydda, ar fi fost îngropat Sfântul Gheorghe. De aici cultul lui s-a răspândit în tot Imperiul Bizantin și apoi în lumea ortodoxă și catolică. Pentru noi, veniți dintr-o țară în care Sfântul Gheorghe apare pe icoane, în nume de oameni, biserici și sate, locul avea inevitabil ceva familiar.

Actuala biserică greco-ortodoxă este relativ recentă, reconstruită în secolul al XIX-lea peste fundații și ruine mai vechi. Ca multe alte locuri din Țara Sfântă, nici aceasta nu pare un monument rămas intact din Antichitate, ci mai degrabă un strat nou ridicat peste alte straturi dispărute.

În interior domină iconostasul bogat sculptat, candelele și candelabrele uriașe, foarte apropiate de lumea ortodoxă balcanică pe care o cunoșteam deja de acasă. Sub biserică se află cripta asociată mormântului Sfântului Gheorghe, unde pelerinii coboară printr-un culoar îngust până la sarcofagul simbolic al sfântului. Atmosfera era mult mai liniștită decât în marile sanctuare din Ierusalim.

Cred că asta mi-a rămas cel mai clar în minte din Lod. Nu monumentalitatea locului, ci normalitatea lui. După zile întregi petrecute printre ziduri disputate, relicve, procesiuni și locuri apăsate de istorie, bisericuța Sfântului Gheorghe părea aproape un capăt firesc al călătoriei. Israelul se termina nu cu un mare simbol universal, ci cu un sfânt foarte familiar nouă, într-un orășel oriental prăfuit și liniștit.