Pentru mine, așezământul românesc din Ierihon a fost o surpriză foarte plăcută. Știam, foarte vag, de existența lui și mai auzisem de ciorovăielile iscate de el, dintre biserica noastră și patriarhia din Ierusalim, prezentate în presă. Mărul discordiei – complexul ridicat pe lângă biserică, construit pentru a primi pelerinii români veniți la locurile sfinte. Pasămite biserica românească a construit în teritoriul controlat de patriarhia Ierusalimului un așezământ necanonic, un hotel de lux nu un modest loc de pelerinaj, fapt ce i-a deranjat nespus pe cei din urmă. Măi să fie, nu știa Patriarhul Ierusalimului cât sunt de mofturoși românii?
Părerea generală a fost că tot banul, ochiul dracului, a pornit gâlceava dintre Preafericiți. După scoateri de pe lista pomenirilor a lui kir Daniel, Patriarhul României, după caterisiri, după delegații de împăciuire, după câțiva ani de negocieri, Preafericiții s-au împăcat, cum le șade bine unor oameni înțelepți.
Noi nu am fost cazați aici, așa că nu-mi pot spune părerea despre luxul din camere. Oricum ar fi, bravo românilor care au reușit, nu foarte ușor după cum ne povestea părintele de-acolo, să construiască un așezământ atât de frumos. Și sunt convinsă că pelerin sau turist, orice român ce-ar trece pe aici, s-ar bucura să fie întâmpinat pe limba lui de măicuțe și să ia o masă ca la mama acasă.
Fii primul care comentează