Wrocław
Jurnal polonez -

Partea întâi – Pregătirea

Wrocław este unul dintre orașele pentru care istoria trebuie cunoscută puțin înainte, fiindcă simpla etichetă „oraș polonez” ascunde aproape tot ce este interesant. A aparținut succesiv lumii Piast, Coroanei Boemiei, Habsburgilor, Prusiei și Germaniei, iar abia după 1945 a devenit parte a Poloniei contemporane.

Așezarea s-a dezvoltat pe insulele și malurile Oderului, iar nucleul cel mai vechi se afla pe Ostrów Tumski. În secolul al X-lea exista aici o cetate, iar în jurul anului 1000 a fost înființată episcopia de Wrocław. Orașul a făcut parte din statul primilor Piast, iar mai târziu a devenit capitala unuia dintre ducatele sileziene. Fragmentarea Poloniei medievale a permis însă Sileziei să urmeze treptat un drum politic diferit. În secolul al XIV-lea, Wrocław a intrat sub Coroana Boemiei. Împreună cu aceasta a ajuns, în 1526, sub stăpânirea Habsburgilor.

În tot acest timp orașul a prosperat datorită comerțului. Poziția pe Oder și pe rutele dintre Europa Centrală, Polonia și Baltica l-a transformat într-un important centru comercial. Piața enormă, Primăria și casele negustorilor provin din această lume urbană bogată. Piața a fost trasată în secolul al XIII-lea și a rămas centrul comercial, administrativ și social al orașului.

În 1741, Frederic al II-lea al Prusiei a cucerit cea mai mare parte a Sileziei de la Habsburgi, iar Wrocław – Breslau în germană – a devenit prusac. După unificarea Germaniei din 1871, Breslau a făcut parte din Imperiul German și s-a dezvoltat într-un mare centru industrial și universitar. La începutul secolului XX era unul dintre cele mai mari orașe ale Germaniei. Așadar, când a început al Doilea Război Mondial, Wrocław nu era un oraș polonez ocupat de germani. Era Breslau, un oraș german, cu o populație covârșitor germană. Distincția aceasta este esențială pentru ceea ce s-a întâmplat după 1945.

În august 1944, Hitler a declarat Breslau Festung – fortăreață care trebuia apărată până la capăt. În ianuarie 1945, când Armata Roșie se apropia, populația civilă a fost evacuată în grabă, în condiții cumplite de iarnă. Zeci de mii de oameni au pornit pe jos din oraș. Asediul propriu-zis a început în februarie 1945 și a durat aproape trei luni. Breslau a fost bombardat și devastat de luptele de stradă, iar autoritățile germane au distrus ele însele clădiri pentru necesități defensive, inclusiv pentru amenajarea unui aerodrom improvizat. Orașul s-a predat Armatei Roșii abia în 6 mai 1945, după căderea Berlinului și cu numai două zile înainte de capitularea Germaniei. Distrugerile au fost uriașe, dar nu uniforme. Unele cartiere au fost aproape rase, în timp ce altele au supraviețuit mult mai bine.

După război, frontiera Poloniei a fost mutată spre vest, iar Silezia Inferioară a intrat în Polonia. Breslau a devenit oficial Wrocław. A urmat una dintre cele mai radicale transformări demografice din istoria orașului. Populația germană a fost în cea mai mare parte expulzată, iar orașul a fost populat cu polonezi veniți din diferite regiuni. Mulți proveneau chiar ei din teritorii pierdute de Polonia în est și anexate de Uniunea Sovietică, inclusiv din Lwów, actualul Lviv. Așadar, după 1945, în Wrocław au ajuns oameni care își pierduseră propriile case în est și s-au instalat într-un oraș din care alți oameni tocmai fuseseră obligați să plece. Asta explică identitatea neobișnuită a Wrocławului postbelic: noua populație trebuia să-și însușească un oraș care nu fusese al ei și să reconstruiască o legătură cu trecutul său polonez medieval. Centrul istoric a fost restaurat după război, iar astăzi este greu de intuit amploarea distrugerilor din 1945.

Rynek este una dintre cele mai mari piețe medievale din Europa și a fost trasată în secolul al XIII-lea. În mijlocul ei nu există un spațiu gol, ci un adevărat bloc de clădiri, dominat de Vechea Primărie – Stary Ratusz. Primăria a fost construită și extinsă în mai multe etape, între secolele XIII și XVI, ceea ce explică aspectul său foarte complex. Este una dintre marile realizări ale arhitecturii gotice civile din Europa Centrală. Pe fațadă se află un ceas astronomic din secolul al XVI-lea. În subsol se găsește Piwnica Świdnicka – Pivnița Świdnica –, atestată din Evul Mediu și considerată una dintre cele mai vechi pivnițe-restaurante din Europa. Numele provine de la berea adusă din Świdnica.

Deși numele înseamnă „Insula Catedralei”, Ostrów Tumski nu mai este propriu-zis o insulă. Unul dintre brațele Oderului care o înconjurau a fost astupat la începutul secolului al XIX-lea. Este partea cea mai veche a Wrocławului. Aici s-au aflat cetatea și reședința ducilor Piast, iar zona a devenit ulterior centrul episcopal. Dominantă este Catedrala Sf. Ioan Botezătorul, ale cărei origini au ajuns până în jurul anului 1000. Actuala clădire este în principal gotică, dar a trecut prin numeroase reconstrucții. Ostrów Tumski păstrează și una dintre tradițiile simpatice ale orașului: seara, felinarele cu gaz sunt aprinse manual de un latarnik, un lampagiu îmbrăcat în pelerină și joben. Tradiția funcționează și astăzi.

Piticii – krasnale – par o invenție turistică, dar originea lor este mult mai interesantă. În anii 1980, în timpul regimului comunist, la Wrocław a apărut mișcarea Alternativa Portocalie (Pomarańczowa Alternatywa). Autoritățile acopereau cu vopsea lozincile anticomuniste scrise pe ziduri. Activiștii au început să deseneze pitici peste petele de vopsea. Era o formă inteligentă de protest: un pitic era absurd și aparent inofensiv, dar dacă miliția îl ștergea sau aresta pe cineva pentru că desenase unul, absurditatea regimului devenea și mai evidentă. Mișcarea a organizat apoi acțiuni stradale satirice în care participanții purtau căciuli de pitici și ridiculizau autoritățile. În 1987, câteva mii de oameni au participat la una dintre aceste acțiuni.

Primul monument dedicat piticului Alternativei Portocalii a apărut în 2001, iar în anii următori au început să fie instalate micile figurine din bronz. Astăzi sunt sute și fiecare are propriul aspect, nume sau meserie. Au devenit unul dintre simbolurile Wrocławului, dar în spatele jocului turistic a rămas povestea unei forme foarte originale de rezistență anticomunistă.

Partea a doua – La ce ar trebui să casc gura

• Rynek – piața medievală, cu blocul de clădiri în centru și șirurile de case colorate pe toate laturile.
• Stary Ratusz – Vechea Primărie; fațadele gotice foarte ornamentate, frontoanele și ceasul astronomic.
• Piwnica Świdnicka – pivnița istorică de sub Primărie; numele vine de la berea din Świdnica.
• Plac Solny – Piața Sării, lipită de Rynek; vechiul loc de comerț cu sare. Astăzi sunt caracteristice tarabele de flori, deschise inclusiv noaptea.
• Kamieniczki Jaś i Małgosia – „Hansel și Gretel”, două căsuțe vechi unite printr-un arc, lângă biserica Sf. Elisabeta.
• Biserica Sf. Elisabeta – enorma biserică gotică de lângă Rynek, cu turnul foarte înalt.
• Biserica Sf. Maria Magdalena – cele două turnuri sunt unite prin Mostek Pokutnic – Podul Penitentelor –, la mare înălțime.
• Ostrów Tumski – cea mai veche parte a orașului, fostă insulă și nucleul medieval al Wrocławului.
• Catedrala Sf. Ioan Botezătorul – fațada cu două turnuri și interiorul gotic; biserica actuală a fost refăcută după distrugerile din 1945.
• Podul Tumski – podul dintre zona veche și Ostrów Tumski.
• Piticii – krasnale – sunt mici, la nivelul trotuarului, deci se ratează foarte ușor. Papa Krasnal – piticul comemorativ al Alternativei Portocalii, pe strada Świdnicka; unul dintre cele mai importante pentru povestea originii piticilor.

De încercat – hartă tipărită „Krasnale w centrum Wrocławia – cu 60 de pitici din centrul vechi și abțibilduri ca să-i marchez pe cei găsiți. Se vinde la Centrul de Informare Turistică din Rynek 12 și la Krasnal Info, Sukiennice 12.

Partea a treia – Ce a ieșit

statistică: pitici găsiți / ore de somn pierdute. 😄