Gniezno
Jurnal polonez - capitolul unsprezece

Partea întâi – Pregătirea

Gniezno ocupă un loc cu totul special în istoria Poloniei. Împreună cu Poznań și alte centre din Wielkopolska, s-a aflat în nucleul teritorial din care s-a format statul polonez al dinastiei Piast. Tradiția l-a consacrat drept prima capitală a Poloniei, deși pentru secolul al X-lea noțiunea de „capitală” trebuie folosită cu prudență. Primii conducători Piast se deplasau între mai multe reședințe.

Numele orașului este legat de gniazdo, „cuib”. De aici provine și legenda întemeierii Poloniei. Cei trei frați Lech, Czech și Rus s-ar fi despărțit în căutarea unor pământuri unde să se stabilească. Lech ar fi văzut un vultur alb într-un cuib, pe fundalul cerului roșiatic al apusului, și ar fi hotărât să se oprească aici. Vulturul alb pe fond roșu ar fi devenit astfel simbolul Poloniei. Este legendă, nu istorie, dar explică legătura foarte puternică dintre Gniezno și simbolistica națională poloneză.

În secolul al X-lea, Gniezno a fost unul dintre principalele centre ale lui Mieszko I, primul conducător istoric al dinastiei Piast.

În 966, Mieszko a primit botezul, eveniment cunoscut drept Botezul Poloniei. Nu știm cu certitudine unde a avut loc ceremonia, iar Gniezno este doar unul dintre locurile propuse. Important este ce a însemnat, statul Piast a intrat în lumea creștină occidentală, latină. Mieszko era căsătorit cu prințesa creștină cehă Dobrawa, iar alianța cu Boemia a avut un rol important în această alegere.

Catedrala din Gniezno a fost ridicată ulterior pe locul unei biserici mai vechi din vremea primilor Piast. Clădirea de azi este însă în principal gotică, rezultatul reconstrucțiilor succesive.

Personajul esențial pentru Gniezno este Sfântul Adalbert de Praga, numit în poloneză Święty Wojciech. A fost episcop de Praga, provenea dintr-o familie aristocratică boemă și a plecat ca misionar pentru a-i creștina pe prusacii păgâni de pe țărmul Balticii. Misiunea a fost susținută de conducătorul polonez Bolesław, viitorul rege Bolesław I Viteazul. În 997, Wojciech a fost ucis în timpul misiunii. Potrivit tradiției, Bolesław i-a răscumpărat trupul de la prusaci plătind în aur greutatea acestuia și l-a adus la Gniezno. Wojciech a fost canonizat foarte repede, în 999, iar Gniezno a devenit un important loc de pelerinaj. Relicvele sale aveau și o enormă valoare politică. Un sfânt atât de prestigios aflat pe teritoriul lui Bolesław ridica statutul tânărului stat polonez în Europa creștină.

În anul 1000 s-a petrecut aici unul dintre evenimentele fundamentale ale începuturilor Poloniei. Împăratul Sfântului Imperiu Roman, Otto al III-lea, a venit în pelerinaj la mormântul prietenului său Wojciech și s-a întâlnit cu Bolesław I. Întâlnirea este cunoscută drept Congresul de la Gniezno.

Otto al III-lea avea o concepție ambițioasă despre o Europă creștină formată din mai multe regate care cooperau sub autoritatea imperială. Bolesław era un partener important în această construcție. Gesturile făcute la Gniezno au fost spectaculoase. Potrivit cronicii lui Gallus Anonymus, Otto i-ar fi pus lui Bolesław propria diademă imperială pe cap și i-ar fi oferit o replică a Sfintei Lănci, una dintre marile relicve ale puterii imperiale. Bolesław i-a oferit, la rândul său, împăratului o relicvă a Sfântului Wojciech.

Tot atunci s-a creat Arhiepiscopia de Gniezno, independentă de structurile bisericești germane. Statul Piast a primit astfel propria organizare ecleziastică, direct legată de Roma. Gniezno devenise centrul religios al Poloniei.

În 1025, Bolesław I Viteazul a fost încoronat rege al Poloniei la Gniezno. La scurt timp după moartea sa, tot aici a fost încoronat fiul său, Mieszko II Lambert. În Evul Mediu au mai avut loc în catedrala din Gniezno încoronări regale, înainte ca acest eveniment să se mute definitiv la Cracovia. Gniezno și-a pierdut treptat rolul politic în favoarea altor centre, dar și-a păstrat extraordinara importanță religioasă. Arhiepiscopul de Gniezno a primit mai târziu titlul de Primat al Poloniei.

Actuala Bazylika Prymasowska Wniebowzięcia Najświętszej Maryi Panny este rezultatul unei istorii complicate de distrugeri și reconstrucții.

Pe acest loc au existat biserici încă din secolele X–XI. Catedrala a fost distrusă sau grav afectată de mai multe ori, inclusiv în timpul invaziei ducelui ceh Břetislav I din 1038. Forma gotică principală a fost construită începând din secolul al XIV-lea. Ulterior au fost adăugate capele și elemente baroce, iar în secolul XX unele intervenții au încercat să redea interiorului caracterul gotic. Marea comoară a catedralei nu este însă arhitectura, ci ceea ce păstrează în interior, memoria Sfântului Wojciech și una dintre capodoperele artei romanice europene – Porțile de la Gniezno.

Cele două canaturi din bronz au fost realizate în secolul al XII-lea, probabil în jurul anilor 1170–1180. Pe ele sunt reprezentate în relief 18 scene din viața Sfântului Wojciech. Povestea trebuie citită ca o bandă desenată medievală: pe un canat, scenele urcă de jos în sus, de la nașterea și tinerețea sfântului până la activitatea sa episcopală; pe celălalt, povestea coboară spre misiunea în Prusia, martiriu și aducerea trupului la Gniezno. Scenele sunt înconjurate de o bordură extraordinar de bogată, cu plante, animale, creaturi fantastice și mici scene din viața cotidiană. Porțile acestea sunt originale și au supraviețuit aproape nouă secole.

Partea a doua – La ce ar trebui să casc gura

• Porțile de la Gniezno – bronz, sec. XII, 18 scene din viața Sf. Wojciech. Sunt piesa pe care n-aș rata-o sub nicio formă.
• Mormântul și racla Sf. Wojciech – în centrul prezbiteriului; racla barocă din argint îl reprezintă pe sfânt întins, în veșminte episcopale.
• Confesiunea Sf. Wojciech – ansamblul monumental care înconjoară racla, punctul central al cultului sfântului.
• Nava gotică – arcadele înalte și cărămida caracteristică goticului baltic.
• Coroana de capele – numeroase capele construite în jurul catedralei de-a lungul secolelor, cu morminte ale arhiepiscopilor și monumente funerare.
• Turnurile catedralei – cele două turnuri masive ale fațadei vestice, reperul dominant al orașului.
• Statuia lui Bolesław I Viteazul – în fața catedralei; primul rege al Poloniei, încoronat aici în 1025.

Partea a treia – Ce a ieșit

Din Toruń am plecat spre Gniezno, pe o vreme tot mai urâtă. Lăsam în urmă lumea cavalerilor teutoni și intram, de data aceasta, direct în istoria începuturilor Poloniei: primul stat al Piaștilor, primul rege și primul mare centru religios al țării.

Catedrala, așezată sus pe Dealul Lech, se vedea destul de sumbru sub cerul încărcat. În fața ei ne-a întâmpinat Bolesław Viteazul, primul rege al Poloniei, încoronat aici în anul 1025. Când să intrăm și noi în catedrală, a început să plouă.

Vizitarea catedralei este gratuită, așa că mormântul Sfântului Wojciech și impresionanta raclă de argint din centrul prezbiteriului pot fi văzute fără prea multă bătaie de cap. Pentru vestitele porți medievale trebuie însă cumpărat un bilet separat. Cum tocmai ele erau lucrul pe care îmi propusesem să nu-l ratez sub nicio formă, n-am rezistat tentației și m-am dus să le văd.

Și bine am făcut. De la distanță par două canaturi masive de bronz, dar abia apropiindu-te începi să descifrezi mica bandă desenată medievală: 18 episoade din viața Sfântului Wojciech, de la naștere și activitatea sa de episcop până la misiunea printre prusaci, martiriu și răscumpărarea trupului de către Bolesław. Unele scene se citesc încă surprinzător de limpede, iar printre ele se răsucesc vrejuri populate cu animale, păsări și creaturi fantastice. După aproape nouă secole, porțile acestea sunt încă la locul lor și încă își spun povestea.

După ce mi-am încheiat datoria față de biserică, am pornit puțin și prin târg. Între timp ploaia trecuse, norii se risipiseră, iar orașul arăta dintr-odată mult mai vesel decât la sosire.

În piață mi-au atras atenția liniile roșii care taie aparent fără noimă pavajul. Conturează clădirile care se aflau aici înaintea marelui incendiu din 1819. Focul a distrus cea mai mare parte a centrului, iar piața și străzile din jur au fost apoi reorganizate. Liniile roșii suprapun astfel peste orașul de astăzi planul celui dispărut.

Prin oraș e definit un traseu jucăuș, cel al iepurilor de bronz. Ei fac parte din Traseul Regal al orașului, alături de statuile celor cinci regi polonezi încoronați la Gniezno, de personaje din legende și de câteva machete istorice. Alegerea iepurilor pornește de la jocul de cuvinte dintre król = rege, și królik = iepure, un fel de „regișor”.

Fiecare iepure are altă ocupație și trimite la câte un episod sau personaj din istoria orașului. În timpul scurtei mele plimbări am găsit degustătorul, zidarul, scribul, Napoleon și războinicul din vremea Piaștilor. Printre ei s-a strecurat și Piast Plugarul, strămoșul legendar al dinastiei, care nu este iepure, deși în această companie aproape că pare unul. Nu aveam timp să parcurg tot traseul, dar am adunat destui cât să-mi alcătuiesc propria mică menajerie istorică.

Cum parcarea autocarului se afla undeva la poalele catedralei, m-am întors spre Dealul Lech. Am mai trecut o dată pe lângă Bolesław Viteazul și pe lângă o pictură murală care amintește de botezul lui Mieszko I și, simbolic, de Botezul Poloniei din anul 966. Inscripția latină spune limpede: Anno Domini 966, Mesco Dux baptizatur – „În anul Domnului 966, ducele Mieszko este botezat”.

Am mai privit o dată catedrala, acum luminată de un cer aproape senin, și apoi duși am fost mai departe, spre Poznań.