Lublin
Jurnal polonez -

Partea întâi – Pregătirea

Lublin s-a dezvoltat într-un loc de întâlnire între Polonia occidentală și teritoriile rutene și lituaniene din est. Tocmai această poziție de frontieră culturală i-a marcat istoria: aici s-au întâlnit catolicismul și ortodoxia, cultura poloneză și cea ruteană, iar mai târziu orașul a devenit unul dintre marile centre ale culturii evreiești din Commonwealth.

Așezarea exista încă din Evul Mediu timpuriu, iar în secolele XIII–XIV Lublinul a avut de suferit în urma atacurilor tătarilor, rutenilor și lituanienilor. Cazimir cel Mare a fortificat orașul în secolul al XIV-lea și a construit pe dealul vecin un castel din cărămidă. Din vechiul ansamblu medieval s-au păstrat până astăzi masivul donjon romanic din secolul al XIII-lea și Capela Sfintei Treimi. Clădirea mare a castelului care le înconjoară astăzi este mult mai nouă: a fost ridicată în stil neogotic în secolul al XIX-lea și a funcționat timp de peste un secol ca închisoare.

Epoca de prosperitate a Lublinului a venit odată cu apropierea dintre Polonia și Lituania. Orașul se afla pe drumurile comerciale dintre Cracovia, Vilnius și teritoriile rutene și a devenit loc de popas pentru regi, negustori și diplomați.

Cea mai importantă mărturie a acestei întâlniri dintre lumi se află chiar în Castelul Lublin. Capela Sfintei Treimi este o biserică gotică romano-catolică, dar în interior pereții au fost acoperiți, la porunca regelui Władysław Jagiełło, cu fresce bizantino-rutene. Picturile au fost terminate în 1418. Rezultatul este neobișnuit: arhitectura aparține Occidentului latin, în timp ce interiorul vorbește limbajul artistic al creștinismului răsăritean.

Jagiełło este deja un personaj cunoscut din povestea Poloniei: marele duce lituanian Jogaila devenit rege al Poloniei prin căsătoria cu Jadwiga și învingătorul Cavalerilor Teutoni la Grunwald. Capela de la Lublin arată foarte concret lumea pe care această uniune o aducea împreună.

Lublinul a intrat definitiv în marea istorie europeană în 1569. Aici s-a încheiat Uniunea de la Lublin, prin care Regatul Poloniei și Marele Ducat al Lituaniei au fost unite într-un singur stat, Commonwealth-ul polono-lituanian – Rzeczpospolita Obojga Narodów, Republica celor Două Națiuni. Cele două componente și-au păstrat instituții proprii, dar au avut un monarh și un parlament comun.

Lublinul a fost în același timp unul dintre marile centre evreiești ale Poloniei. În secolele XVI–XVII aici au funcționat o importantă academie talmudică, tipografii ebraice și Consiliul celor Patru Țări, principala instituție de autoguvernare a evreilor din Regatul Poloniei. Orașul a ajuns să fie numit chiar „Ierusalimul Regatului Poloniei” sau „Oxfordul evreiesc”.

De această lume este legat și Isaac Bashevis Singer, laureatul Premiului Nobel pentru Literatură. Familia sa provenea din regiunea Lublinului, iar orașul și lumea evreiască din împrejurimi apar în scrierile sale. Unul dintre romanele sale celebre este chiar Magicianul din Lublin.

Înaintea celui de-Al Doilea Război Mondial, evreii reprezentau aproximativ o treime din populația Lublinului. Vechiul cartier evreiesc se afla în mare parte sub Castel, în zona Podzamcze, nu în interiorul orașului vechi creștin. În timpul ocupației germane a fost creat aici ghetoul, iar după lichidarea acestuia, în 1942–1943, germanii au demolat o mare parte a cartierului, inclusiv complexul marii sinagogi. De aceea, cine privește astăzi de la Castel spre spațiul larg de dedesubt, vede că lipsește de fapt o bucată întreagă din orașul de dinainte de război.

Partea a doua – La ce ar trebui să casc gura

• Castelul Lublin – nu trebuie confundat exteriorul neogotic cu vechiul castel regal. Din cel medieval au rămas în special donjonul și Capela Sfintei Treimi.
• Capela Sfintei Treimi – obiectivul principal al opririi. De urmărit contrastul dintre structura gotică occidentală și frescele bizantino-rutene din 1418.
• Portretul lui Władysław Jagiełło – apare chiar între fresce, reprezentat călare. Merită identificat tocmai fiindcă el a comandat decorarea capelei.
• Donjonul – turnul rotund din sec. XIII, cea mai veche construcție de cărămidă păstrată integral în Lublin.
• Privirea de la Castel spre Podzamcze – acolo se întindea odinioară o mare parte a cartierului evreiesc, inclusiv strada Szeroka și complexul sinagogii distruse în timpul ocupației.
• Brama Grodzka – Poarta Grodzka – lega orașul creștin de cartierul evreiesc și era numită și „Poarta Evreiască”. Este unul dintre reperele cu cea mai multă semnificație istorică din Lublin.
• Plac po Farze – piațeta unde se văd fundațiile fostei biserici parohiale Sf. Mihail. Este și un loc bun pentru priveliștea spre Castel.
• Rynek – mult mai mic decât cel din Cracovia, înconjurat de case istorice foarte ornamentate.
• Tribunalul Coroanei – clădirea din mijlocul Rynekului; fostul tribunal suprem pentru nobilimea din această parte a Commonwealth-ului.
• Casele renascentiste – în special Konopnica, nr. 12, cu fațada foarte decorată, și Lubomelski, nr. 8.
• Brama Krakowska – Poarta Cracoviei – poarta gotică din sec. XIV și unul dintre simbolurile orașului.

De încercat

• Cebularz lubelski – o turtă/pâinică rotundă din aluat de grâu, acoperită cu ceapă și mac. Este specialitatea emblematică a Lublinului și are Indicație Geografică Protejată în UE din 2014. Se găsește prin brutării, deci exact genul de lucru pe care îl iei și pleci.
• Krówki, dulcețuri și produse cu trandafir – magazinul de produse regionale Cebularz, chiar la Rynek 8, are cebularz proaspăt adus zilnic de la o brutărie regională, dar și caramele, produse din trandafir și alte produse locale.
• Aș mai urmări gryczanka lubelska dacă o vezi într-o brutărie: produs de patiserie cu hrișcă și brânză, specific regiunii. Nu aș porni însă într-o expediție specială după ea.

Partea a treia – Ce a ieșit