Auschwitz-Birkenau
Jurnal polonez -

Partea întâi – Pregătirea

Auschwitz nu a fost un singur lagăr, ci un complex format din trei lagăre principale și zeci de sublagăre. Auschwitz I a fost lagărul inițial, Auschwitz II-Birkenau a devenit principalul centru de exterminare, iar Auschwitz III-Monowitz a fost în primul rând un lagăr de muncă forțată legat de industria germană.

Lagărul Auschwitz I a fost înființat de Germania nazistă în 1940, în orașul polonez Oświęcim, căruia germanii îi foloseau numele Auschwitz. Primele transporturi importante au fost formate în principal din prizonieri politici polonezi. Au urmat prizonieri de război sovietici, membri ai rezistenței, romi, evrei și alte persoane persecutate de regimul nazist.

Pentru lagăr au fost folosite inițial clădirile unei foste cazărmi poloneze. De aceea Auschwitz I arată diferit de imaginea pe care o asociem de obicei cu Auschwitz: aici predomină clădirile solide din cărămidă, dispuse ordonat de-a lungul unor alei. Deasupra intrării a fost montată inscripția Arbeit macht frei – „Munca te face liber”. Cinismul formulei a făcut-o unul dintre simbolurile sistemului concentraționar nazist.

Auschwitz I a fost centrul administrativ al complexului. Aici s-au aflat comandamentul SS, închisoarea internă și locurile de execuție. Tot aici s-au făcut în 1941 primele experimente de ucidere în masă cu Zyklon B, asupra prizonierilor de război sovietici și a unor prizonieri polonezi bolnavi. Ulterior a fost amenajată o cameră de gazare și un crematoriu.

În 1941, germanii au început construirea unui lagăr mult mai mare la aproximativ trei kilometri, lângă satul Brzezinka. Acesta a devenit Auschwitz II-Birkenau. Birkenau a avut o dublă funcție: lagăr de concentrare și, începând din 1942, principalul centru al exterminării în masă din complexul Auschwitz. Aici imaginea este complet diferită. Complexul se întindea pe aproximativ 175 de hectare și cuprindea peste 300 de barăci și alte clădiri. Multe barăci din lemn au dispărut; au rămas coșurile și fundațiile lor, ceea ce explică aspectul actual al câmpului. În 1943–1944 au funcționat patru mari instalații de exterminare, crematoriile II–V, dotate cu camere de gazare.

Imaginea căii ferate care trece prin poarta Birkenau provine mai ales din ultima perioadă a funcționării lagărului. În 1944, linia a fost prelungită în interior, până la o rampă unde soseau trenurile cu deportați. La coborârea din vagoane avea loc selecția. Medicii SS decideau într-un timp foarte scurt cine era considerat apt pentru muncă. Cei selectați pentru muncă deveneau prizonieri ai lagărului. Ceilalți – în special copii, bătrâni, bolnavi și numeroase femei cu copii – erau trimiși direct spre camerele de gazare. Din acest motiv, o mare parte dintre oamenii deportați la Auschwitz nu au primit niciodată număr de prizonier și nu au fost înregistrați individual în evidențele lagărului.

Istoricii Muzeului Auschwitz estimează că aproximativ 1,3 milioane de persoane au fost deportate la Auschwitz. Aproximativ 1,1 milioane au fost ucise.

Dintre victime, aproximativ:

• 1 milion au fost evrei;
• 70.000–75.000 au fost polonezi neevrei;
• 21.000 au fost romi;
• 15.000 au fost prizonieri de război sovietici;
• 10.000–15.000 au aparținut altor grupuri și naționalități.

Auschwitz a devenit astfel cel mai mare centru de exterminare al Germaniei naziste.

Când Armata Roșie s-a apropiat la sfârșitul anului 1944, SS-ul a început să distrugă dovezile crimelor. Documente au fost arse, iar instalațiile de exterminare de la Birkenau au fost demontate sau aruncate în aer. În ianuarie 1945, aproximativ 56.000 de prizonieri au fost evacuați din complexul Auschwitz și din sublagăre, majoritatea fiind obligați să pornească spre vest în ceea ce au devenit cunoscute drept marșurile morții. Mii au murit pe drum. La 27 ianuarie 1945, trupele sovietice au intrat în Auschwitz și au găsit aproximativ 7.000 de prizonieri rămași în lagăre. În 1947, Polonia a creat muzeul pe teritoriul fostelor lagăre Auschwitz I și Auschwitz II-Birkenau. Din 1979, situl se află în patrimoniul UNESCO.

Partea a doua – La ce ar trebui să casc gura

Auschwitz I

• Poarta „Arbeit macht frei” – intrarea devenită simbolul lagărului.
• Blocurile din cărămidă – fostele cazărmi transformate în spații pentru prizonieri; astăzi adăpostesc expozițiile muzeului.
• Block 11 – închisoarea din interiorul lagărului; celule de pedeapsă și locul primelor experimente de ucidere în masă cu Zyklon B.
• Zidul Morții – între blocurile 10 și 11; aici au fost executați prin împușcare mii de prizonieri, în special polonezi.
• Expozițiile cu bunurile deportaților – valize, încălțăminte, ochelari, obiecte personale și alte bunuri confiscate la sosire.
• Camera de gazare și Crematoriul I – singura instalație de acest tip de la Auschwitz păstrată în mare parte; unele elemente au fost reconstruite după război.
• Casa comandantului Rudolf Höss – se află lângă lagăr; Höss a fost executat în 1947 în apropierea fostului crematoriu.

Auschwitz II-Birkenau

• Poarta principală și calea ferată – imaginea emblematică a Birkenau.
• Rampa de selecție – locul unde, în ultima perioadă a deportărilor, oamenii erau coborâți din trenuri și selecționați.
• Vagonul de marfă – amplasat pe rampă ca element memorial.
• Barăcile – unele din cărămidă, altele din lemn; de observat priciurile și condițiile elementare în care erau înghesuiți prizonierii.
• Întinderea lagărului – aici merită privit ansamblul. Dimensiunea Birkenau spune mai mult decât orice clădire individuală.
• Ruinele crematoriilor II și III – SS-ul le-a distrus înainte de evacuarea lagărului; au fost păstrate ca ruine.
• Monumentul Internațional al Victimelor – ridicat între ruinele crematoriilor II și III.
• Plăcile comemorative – același text în numeroase limbi ale victimelor deportate aici.

Partea a treia – Ce a ieșit