Poznań
Jurnal polonez - capitolul doisprezece

Partea întâi – Pregătirea

Poznań este unul dintre cele mai vechi și mai importante orașe ale Poloniei și, împreună cu Gniezno, este strâns legat de povestea începuturilor statului polonez. Este capitala regiunii Wielkopolska – Polonia Mare – nume care nu se referă la dimensiunea actuală a regiunii, ci la faptul că aici s-a aflat nucleul vechi al statului Piast.

Cea mai veche parte a Poznańului s-a dezvoltat pe Ostrów Tumski, Insula Catedralei, între brațele râurilor Warta și Cybina. În secolul al X-lea aici se afla una dintre principalele cetăți ale lui Mieszko I, primul conducător istoric al Poloniei. Arheologii au descoperit urmele unei reședințe princiare – palatium – și ale unei capele, iar locul este strâns legat de creștinarea Poloniei din 966. Poznań este unul dintre locurile propuse pentru botezul lui Mieszko I, fără ca locul exact al ceremoniei să fie cunoscut.

În 968 a fost întemeiată aici prima episcopie a Poloniei și a fost construită prima catedrală de pe teritoriul polonez. Actuala Catedrală a Sfinților Petru și Pavel se ridică pe același amplasament, deși a fost reconstruită de mai multe ori de-a lungul secolelor. În catedrală se află mormintele primilor conducători polonezi, Mieszko I și fiul său Bolesław I Viteazul. Actualul lor monument funerar se găsește în Capela de Aur, amenajată în secolul al XIX-lea. În cripte se păstrează vestigii ale primelor construcții de pe acest loc.

În 1253, Poznańul medieval a fost reorganizat pe malul stâng al Wartei, în jurul unei piețe mari și regulate. Acesta este nucleul actualului Stary Rynek. Poziția pe drumurile comerciale dintre Europa occidentală și răsăriteană a favorizat dezvoltarea orașului. Poznań a devenit un important centru comercial și meșteșugăresc, iar piața, primăria și casele negustorilor au reflectat prosperitatea sa. Piața Veche este aproape perfect pătrată, cu latura de aproximativ 141 m.

Clădirea emblematică a pieței este Ratusz – Primăria. Primăria medievală a fost transformată spectaculos în secolul al XVI-lea de arhitectul italian Giovanni Battista di Quadro. De aici aspectul său neobișnuit pentru Polonia, o fațadă renascentistă cu trei niveluri de loggii, turn și bogată decorație pictată.

În 1551 a fost instalat un nou ceas, împreună cu mecanismul care a devenit simbolul orașului: cei doi țapi mecanici – koziołki poznańskie. Astăzi apar deasupra ceasului și se lovesc de 12 ori cu coarnele. Spectacolul are loc zilnic la orele 12:00 și 15:00.

Bineînțeles, există și o legendă. La inaugurarea noului ceas urma să aibă loc un ospăț. Un ajutor de bucătar ar fi lăsat friptura nesupravegheată ca să vadă mecanismul și a ars-o. Disperat, a furat doi țapi pentru a-i găti în locul fripturii. Animalele au scăpat, au urcat în turn și au început să se împungă cu coarnele în fața invitaților. Spectacolul i-ar fi amuzat atât de mult încât ceasornicarului i s-ar fi cerut să adauge doi țapi mecanici ceasului. Țapii au devenit unul dintre simbolurile Poznańului.

Chiar lângă Primărie se află un șir foarte fotogenic de case înguste și colorate, cu arcade la parter. Sunt domki budnicze – casele micilor negustori. În Evul Mediu, aici existau tarabe unde se vindeau pește, sare, lumânări și alte mărfuri. Ulterior au fost transformate în mici case, păstrându-se însă parcelele extrem de înguste. Ele explică și de ce centrul Pieței Vechi este atât de dens construit. Piața nu era un mare spațiu gol în jurul Primăriei; centrul ei era ocupat de clădiri comerciale și administrative.

Istoria orașului s-a schimbat radical odată cu a doua împărțire a Poloniei, în 1793, când Poznań a fost anexat de Prusia. În secolul al XIX-lea, Posen a devenit un oraș important al statului prusac și apoi al Imperiului German. Germanii au transformat Poznań într-o mare fortăreață, înconjurată de sisteme defensive. De atunci provine și Citadela. În prima jumătate a secolului al XIX-lea a fost construit aici Fort Winiary, nucleul sistemului de fortificații al orașului. După distrugerile din 1945, zona a fost transformată în actualul Parc Cytadela, de aproximativ 100 ha. Tot perioadei germane îi aparține Castelul Imperial, construit pentru Wilhelm al II-lea și terminat în 1910 – una dintre ultimele mari reședințe imperiale construite în Europa.

La sfârșitul Primului Război Mondial, după mai bine de un secol de dominație prusacă, polonezii din regiune s-au ridicat împotriva Germaniei. Powstanie Wielkopolskie – Revolta din Polonia Mare – a început la Poznań la 27 decembrie 1918 și a avut succes. Cea mai mare parte a regiunii Wielkopolska a intrat în statul polonez renăscut. Este una dintre rarele mari insurecții poloneze din secolele XIX–XX care și-au atins obiectivul.

Orașul mai este legat de un moment important al perioadei comuniste. La 28 iunie 1956, muncitorii de la uzinele Cegielski au declanșat o grevă pentru salarii și condiții de muncă. Protestul s-a transformat într-o demonstrație masivă împotriva regimului comunist. Autoritățile au trimis armata și tancurile. Au existat zeci de morți și sute de răniți. Poznański Czerwiec ’56 – Iunie 1956 la Poznań – a fost prima revoltă muncitorească majoră împotriva regimului comunist din Polonia și a devenit unul dintre reperele drumului care avea să ducă, mult mai târziu, la Solidarność.

Partea a doua – La ce ar trebui să casc gura

• Ostrów Tumski – nucleul Poznańului din vremea primilor Piast.
• Catedrala Sf. Petru și Pavel – prima catedrală întemeiată pe teritoriul Poloniei; actuala clădire este în principal gotică.
• Capela de Aur – monumentele funerare ale lui Mieszko I și Bolesław I Viteazul.
• Stary Rynek – Piața Veche, aproape perfect pătrată, centrul orașului medieval.
• Ratusz – Primăria renascentistă; fațada cu loggii și decorațiile pictate.
• Koziołki – cei doi țapi mecanici de deasupra ceasului Primăriei; dacă sunteți în piață la 12:00 sau 15:00, apar și se lovesc de 12 ori cu coarnele.
• Domki budnicze – șirul de căsuțe înguste și colorate ale micilor negustori, lipite de Primărie.
• Vechea Casă de Cântărire – Waga Miejska, locul unde erau cântărite oficial mărfurile aduse la piață.
• Fântâna Proserpinei – fântâna barocă din sec. XVIII; scena răpirii Proserpinei de către Pluto.
• Statuia Sf. Ioan Nepomuk – sfântul protector împotriva inundațiilor, deloc întâmplător într-un oraș așezat pe Warta.
• Palatul Górka – fost palat renascentist al uneia dintre marile familii nobiliare din Wielkopolska.
• Cytadela – poate o văd din autocar sau la intrarea în parc: fostul Fort Winiary prusac, transformat după război în parc.

De încercat – rogal świętomarciński – cornul Sfântului Martin, specialitatea emblematică a Poznańului.

Este făcut din aluat semi-foietat, cu o umplutură bogată în mac alb – nu macul negru cu care suntem obișnuiți –, nuci, stafide, fructe confiate și alte ingrediente, apoi este acoperit cu glazură și nuci.

Tradiția modernă a apărut în secolul al XIX-lea și este legată de ziua Sfântului Martin, 11 noiembrie. Potrivit poveștii locale, un preot de la biserica Sf. Martin i-a îndemnat pe locuitori să-i ajute pe cei săraci, iar cofetarul Józef Melzer ar fi început să coacă aceste cornuri pentru a le împărți nevoiașilor. Forma de potcoavă este legată de legenda Sfântului Martin: acesta și-ar fi împărțit mantia cu un cerșetor, iar calul său ar fi pierdut o potcoavă.

Astăzi Rogal świętomarciński are indicație geografică protejată în Uniunea Europeană și numai produsele realizate după specificațiile tradiționale în Poznań și în anumite zone din Wielkopolska pot folosi oficial acest nume.

Partea a treia – Ce a ieșit

Am ajuns în Poznań în jurul orei cinci după-amiaza și am făcut joncțiunea cu ghidul local în zona Ostrów Tumski. Eram, așadar, chiar în locul din care începuse istoria orașului și unde se ridică prima catedrală a Poloniei. Numai că în catedrală n-am intrat.

Am vizitat în schimb mica Biserică a Sfintei Fecioare Maria in Summo, aflată chiar alături. Nici locul acesta nu este lipsit de importanță: biserica gotică a fost construită în secolul al XV-lea peste vestigiile reședinței princiare a lui Mieszko I și ale capelei asociate soției sale, Dobrawa. Totuși, catedrala cu mormintele primilor conducători polonezi și cu faimoasa Capelă de Aur a rămas nevizitată.

A urmat un tur motorizat al orașului, din care n-am rămas cu mare lucru. Am trecut pe la poalele Citadelei, fostul Fort Winiary prusac, transformat astăzi într-un parc imens, și apoi pe lângă Castelul Imperial. Acesta din urmă nu este vechea fortăreață, ci reședința construită la începutul secolului al XX-lea pentru împăratul german Wilhelm al II-lea, într-un stil voit medieval și masiv, menit să arate cine stăpânea atunci orașul.

Am oprit în Plac Wolności, Piața Libertății, de unde am pornit pe jos. În apropiere se află Hotelul Bazar, legat de unul dintre momentele decisive ale istoriei orașului. La 26 decembrie 1918, Ignacy Jan Paderewski – pianist celebru, dar și susținător foarte influent al cauzei poloneze – a sosit la Poznań și a vorbit mulțimii adunate în fața hotelului, de la ferestrele aflate deasupra intrării. Vizita sa a provocat o uriașă manifestație patriotică. A doua zi au urmat contramanifestații germane și ciocniri, iar acestea au declanșat Revolta din Polonia Mare. Nu Paderewski a organizat revolta, dar sosirea și discursul său au fost scânteia momentului. Insurecția avea să fie una dintre puținele revolte poloneze încheiate cu succes.

De aici am luat-o pe jos spre centrul vechi. Primăria era bandajată în schele, iar Piața Veche era ticsită de oameni și de mușteriii restaurantelor. Lângă Primărie am întâlnit-o și pe Bamberka, femeia cu cobilița și cele două găleți, care amintește de o comunitate aparte din istoria orașului.

După războaiele și epidemiile care depopulaseră satele din jurul Poznańului, autoritățile au adus, începând din 1719, familii de agricultori catolici din regiunea germană Bamberg. În câteva decenii au sosit câteva sute de oameni. Au primit pământ, au refăcut gospodăriile abandonate și au devenit cunoscuți drept Bambrzy. Deși proveneau din spațiul german, fiind catolici s-au integrat și s-au polonizat treptat; în secolul al XIX-lea, mulți dintre urmașii lor se considerau fără echivoc polonezi. Statuia nu reprezintă o anumită femeie, ci o purtătoare de apă în costumul festiv al bamberghezelor din Poznań.

Spre seară, după ce ploaia s-a îndurat în sfârșit să se oprească, am hotărât să fac totuși un tur pietonal, de data aceasta după capul meu. Hotelul se afla lângă Stary Browar, iar Piața Veche nu era foarte departe.

Stary Browar – Vechea Berărie – este un mare mall amenajat în clădirile fostei fabrici de bere Hugger, dezvoltată aici în secolul al XIX-lea. Astăzi este un amestec de centru comercial, spațiu cultural și galerie de artă, în care clădirile industriale din cărămidă au fost legate prin construcții moderne. Nu m-am oprit atunci să cercetez mallul. Am trecut pe lângă el și am pornit spre centru pe Półwiejska, lunga stradă pietonală care leagă Stary Browar de orașul vechi.

După ploaie, străzile încă luceau, dar cerul începuse să se curețe, iar piața arăta cu totul altfel decât în timpul turului oficial. Primăria rămăsese bandajată în schele, însă în jurul ei puteau fi văzute Vechea Casă de Cântărire, fostul corp de gardă – astăzi muzeu al Revoltei din Polonia Mare – și fântâna Proserpinei. Căsuțele negustorilor și fațadele colorate ale pieței se vedeau mult mai bine acum, odată ce ploaia mai golise terasele.

Am ocolit piața și am ajuns la Fara, marea biserică barocă a fostului colegiu iezuit. Fațada ei roz, înghesuită la capătul străzii Świętosławska, este greu de cuprins într-o singură fotografie. În spatele bisericii, în Plac Kolegiacki, am găsit și perechea de țapi din bronz. Dacă țapii mecanici din turnul Primăriei rămăseseră ascunși printre bandaje, măcar aceștia coborâseră la nivelul solului și puteau fi fotografiați pe îndelete.

Am făcut apoi aproape un tur complet al Pieței Vechi, trecând pe lângă cele patru fântâni mitologice așezate în colțurile ei: Apollo, Marte, Neptun și Proserpina. Ele au luat locul vechilor fântâni publice din care locuitorii își procurau apa. Numai Fântâna Proserpinei este cea barocă originală, realizată între 1758 și 1766 și reprezentând răpirea zeiței de către Pluto. Celelalte trei au fost refăcute în forme moderne între 2002 și 2005. Tot în piață l-am întâlnit și pe Sfântul Ioan Nepomuk, ridicat pe soclu în 1724 ca protector al orașului împotriva inundațiilor. Poznańul, așezat pe Warta, avea suficiente motive să-i ceară ajutorul, chiar dacă acesta nu s-a dovedit întotdeauna eficient.

De acolo am urcat spre Castelul Regal, reconstruit pe dealul asociat cu regele Przemysł al II-lea. Statuia ecvestră din fața sa îl reprezintă chiar pe Przemysł, ducele Wielkopolskăi, încoronat rege al Poloniei în 1295. Castelul de astăzi este în mare parte o reconstrucție modernă a reședinței medievale, dar poziția lui deasupra orașului amintește că aici s-a aflat unul dintre centrele puterii regale.

La întoarcere am coborât din nou spre Półwiejska. Acolo m-am întâlnit cu Stary Marych, bătrânul care își împinge bicicleta pe lângă McDonald’s. Nu este un personaj istoric, ci eroul fictiv al unor populare emisiuni radiofonice, în care comenta viața orașului în dialectul specific Poznańului. Morocănos, cumsecade și foarte local, a ajuns atât de iubit încât locuitorii i-au ridicat o statuie în 2001.

Am urmat apoi strada pietonală înapoi spre silueta roșiatică a vechii fabrici de bere și spre hotel. Turul improvizat după ploaie nu mi-a recuperat catedrala și Capela de Aur, dar mi-a mai arătat ceva din Poznań.

A doua zi dimineața plecam mai departe.

P.S. Pe faimosul rogal świętomarciński l-am admirat pe rafturi, deși puteam foarte ușor să-l și cumpăr. Dar, la câte zaharicale înfulecasem până în acel moment, mi-am spus că ajunge. Această specialitate poloneză a scăpat de o degustare.