Toruń - 🇵🇱 Polonia

Partea întâi – Pregătirea

Toruń este unul dintre orașele medievale cel mai bine păstrate ale Poloniei și, spre deosebire de Gdańsk sau Malbork, a scăpat în mare măsură de distrugerile celui de-Al Doilea Război Mondial. Centrul este într-o proporție importantă autentic, nu reconstruit după 1945. Ansamblul medieval a intrat în patrimoniul UNESCO în 1997.

Cavalerii Teutoni au întemeiat orașul în 1233, în timpul cuceririi și creștinării teritoriilor prusace. Numele lui german era Thorn. Teutonii au ridicat aici unul dintre primele lor castele din regiune. În jurul lui s-au dezvoltat de fapt două orașe, Orașul Vechi și, din 1264, Orașul Nou. Aveau administrații separate și au fost unite abia în 1454.

Poziția pe Vistula a fost extraordinar de avantajoasă. Toruń se afla pe rutele care legau Europa centrală de porturile Balticii, iar negustorii săi făceau comerț cu cereale, lemn, sare, pește, vin și mirodenii. În secolul al XIV-lea Toruń era deja membru important al Ligii Hanseatice. Bogăția negustorilor explică dimensiunea primăriei, bisericile gotice și casele comercianților pe care le vedem astăzi.

Dar relația cu teutonii s-a deteriorat cu timpul. În 1454, locuitorii s-au răsculat împotriva Ordinului și au atacat castelul. După ce l-au cucerit, l-au și demolat în mod deliberat. Nu doreau ca acolo să se mai instaleze vreodată o putere militară care să controleze orașul. După Războiul de Treisprezece Ani, Toruń a intrat în 1466 sub Coroana Poloniei, păstrând privilegii și o autonomie considerabilă.

Toruń este orașul natal al lui Nicolaus Copernicus – Mikołaj Kopernik, născut aici la 19 februarie 1473, într-o familie înstărită de negustori. Tatăl său făcea parte din patriciatul orașului, astfel încât viitorul astronom a crescut în mediul prosper al negustorilor din Toruń, într-o perioadă în care orașul era un important centru comercial.

Copernic a studiat la Cracovia, apoi în Italia, la Bologna, Padova și Ferrara, unde s-a ocupat de drept canonic, astronomie și medicină. De altfel, astronomia nu a fost profesia din care a trăit. A fost canonic al capitlului de la Frombork și s-a ocupat de administrarea proprietăților bisericești, diplomație, medicină și probleme economice și monetare.

Numele său a rămas însă legat de teoria heliocentrică. În locul modelului tradițional în care Pământul se afla nemișcat în centrul Universului, Copernic a susținut că Pământul se rotește în jurul propriei axe și, asemenea celorlalte planete, se deplasează în jurul Soarelui. Nu el a fost primul care a imaginat un sistem heliocentric – ideea existase încă din Antichitate –, dar Copernic a construit un model matematic coerent care a schimbat fundamental astronomia europeană.

Și-a elaborat teoria timp de decenii și a ezitat mult înainte de a o publica. Lucrarea sa fundamentală, De revolutionibus orbium coelestium, a apărut la Nürnberg în 1543, chiar în anul morții sale. Tradiția spune că a primit un exemplar tipărit al cărții pe patul de moarte, deși nu putem ști cu certitudine cât de conștient era atunci.

Copernic a murit la Frombork la 24 mai 1543. A fost înmormântat în catedrala de acolo, dar mormântul său s-a pierdut. Abia în secolul XXI au fost descoperite oseminte considerate ale astronomului, iar identificarea a fost susținută inclusiv prin comparații ADN. În 2010 a fost reînhumat solemn în catedrala din Frombork.

Muzeul Dom Mikołaja Kopernika, de pe strada Kopernika, ocupă două case gotice de negustori, dintre care una a aparținut familiei astronomului și este considerată în mod tradițional locul în care s-a născut.

Nu este însă o locuință păstrată neschimbată din 1473. Clădirile au fost transformate de-a lungul secolelor și ulterior restaurate. Muzeul încearcă să reconstituie atât universul lui Copernic, cât și mediul în care trăia o familie bogată de negustori din Toruńul secolelor XV–XVI.

Casele în sine merită atenție. Sunt exemple ale locuinței negustorești hanseatice, cu fațade înguste și înalte spre stradă, dar clădiri adânci, în care locuința și activitatea comercială coexistau. Mărfurile puteau fi depozitate la nivelurile superioare, iar mecanismele de ridicare permiteau transportarea lor până acolo. Cu alte cuvinte, casa era în același timp locuință, prăvălie și depozit.

Partea a doua – La ce ar trebui să casc gura

Rynek Staromiejski – piața centrală a Orașului Vechi; aici sunt concentrate principalele monumente.
Ratusz Staromiejski – uriașa Primărie Veche, începută în forma actuală la sfârșitul sec. XIV. Dimensiunile ei arată bogăția Toruńului hanseatic.
Monumentul lui Copernic – în fața Primăriei, din 1853. Copernic ține un astrolab; pe soclu apare celebra formulare latină care îl prezintă drept cel care „a oprit Soarele și a mișcat Pământul”.
Dom Mikołaja Kopernika – cele două case gotice de negustori asociate familiei Copernic; uită-te în special la fațadele înalte și înguste.
Catedrala Sf. Ioan Botezătorul și Sf. Ioan Evanghelistul – mare biserică gotică de cărămidă, legată de familia Copernic; aici a fost botezat astronomul.
Krzywa Wieża – Turnul Înclinat, parte a fortificațiilor medievale. S-a înclinat din cauza instabilității terenului; abaterea este vizibilă cu ochiul liber.
Zidurile medievale și porțile spre Vistula – Toruń păstrează porțiuni importante din sistemul defensiv.
Ruinele castelului teutonic – primul castel teutonic din zona Chełmno; demolat intenționat de locuitorii Toruńului după revolta din 1454.
Dwór Artusa – Curtea lui Artus – actuala clădire este din sec. XIX, dar locul vechii Curți a lui Artus amintește de elita comercială și socială a orașului.
Kamienica pod Gwiazdą – Casa de sub Stea – una dintre cele mai frumoase case din piață; fațadă barocă bogat decorată și steaua aurie din vârf.

Seara aș folosi-o pentru Rynek Staromiejski și străduțele din jur. Centrul este compact și iluminat frumos.

Dimineața înainte de micul dejun aș coborî spre Vistula. De-a lungul Bulwar Filadelfijski vezi zidurile orașului și porțile medievale din exterior, fără aglomerația din timpul zilei.

De încercat – Pierniki toruńskie – turtele dulci tradiționale ale Toruńului, produse aici încă din Evul Mediu. Orașul avea ingredientele locale de bază – făină și miere – iar comerțul său hanseatic îi asigura accesul la mirodenii scumpe aduse de departe: piper, scorțișoară, cuișoare, ghimbir și nucșoară. Chiar numele piernik provine din vechiul cuvânt polonez pierny, adică „piperat, condimentat”.

Inițial, pierniki erau mai tari și mult mai condimentate decât turta dulce modernă și se păstrau foarte bine. Aluatul pe bază de miere putea fi lăsat să se matureze mult timp înainte de coacere, iar turtele erau presate în forme de lemn sculptate cu personaje, animale, blazoane sau scene religioase. Cea mai cunoscută formă din Toruń este Katarzynka – șase mici medalioane rotunjite unite între ele. Merită încercate atât variantele simple, mai apropiate de turta dulce tradițională, cât și cele glazurate cu ciocolată sau umplute.

Un nume de reținut este Kopernik, fabrica istorică de pierniki a orașului, continuatoarea unei tradiții de producție care merge înapoi până în secolul al XVIII-lea.

Partea a treia – Ce a ieșit

Seara acelei zile am încheiat-o la Toruń, chiar orașul în care Ordinul Teutonic a trebuit să-și recunoască înfrângerea. Aici s-a semnat, în 1466, Pacea a Doua de la Toruń, care a pus capăt Războiului de Treisprezece Ani. Ordinul a pierdut atunci Prusia Occidentală, inclusiv Malbork, iar statul care îi mai rămânea la răsărit a intrat sub suzeranitatea regelui Poloniei. După ce petrecusem după-amiaza în capitala puterii teutone, ajungeam astfel, cât se poate de potrivit, în orașul în care acea putere s-a frânt oficial.

Am ajuns însă destul de târziu și, cum eram murată după ploaia de la Malbork, am preferat să mă pun la uscat în loc să evadez imediat prin oraș. Oricum, ora albastră se dusese de mult, așa că Toruń putea să mai aștepte până dimineață.

În programul oficial aveam prevăzută, pe la ora zece, o vizită la Casa lui Copernic, urmată de puțin timp liber. Numai că eu, fiind o ciocârlie care se trezește cu noaptea în cap, am pornit la drum înainte de ora șase. Toruńul era încă aproape pustiu, exact așa cum îmi plac mie orașele.

Am descoperit repede că aici se putea organiza o adevărată vânătoare de îngerași, mai exact de statuete mici și drăgălașe din bronz, ascunse pe la ferestre, pe trepte, în firide sau pe fațadele clădirilor.

Îngerul nu a fost ales întâmplător. El apare în stema orașului Toruń încă din secolul al XV-lea, ținând într-o mână scutul cu zidurile cetății, iar în cealaltă cheia porții. Tradiția leagă apariția lui de Războiul de Treisprezece Ani, în urma căruia orașul a scăpat de stăpânirea Ordinului Teutonic și a intrat sub autoritatea Coroanei Poloneze. Prima pecete cunoscută pe care apare îngerul datează din 1470.

Îngerașii pe care îi căutam eu erau însă mult mai tineri. Primul dintre ei a apărut în mai 2025, iar până la vizita mea familia ajunsese la paisprezece membri. Fiecare avea propria ocupație și propria poveste, inspirată de locul în care fusese așezat: unul era berar, altul plutaș, altul sprijinea Turnul Înclinat, iar alții se ocupau de artă, înghețată sau de renumitele curse de motociclete ale orașului. Figurinele, înalte de vreo treizeci și cinci de centimetri, au fost realizate de sculptorița Małgorzata Więcławska-Furyk.

La ora aceea matinală nu trebuia să mă lupt cu nimeni pentru ele. Aveam străzile și îngerii din Toruń aproape numai pentru mine.

Primul îngeraș întâlnit a fost Partnerius, cocoțat pe câteva tomuri de drept în apropierea fântânii Cosmopolis. Volumele pe care stătea purtau inscripții precum Ius civile, Ius fiscale și Ius laboris, așa că nu era greu de ghicit ocupația personajului. Îngerul fusese instalat în acel loc cu numai câteva luni înaintea sosirii mele și reprezenta dreptul, afacerile, mișcarea și armonia. Cam multe atribuții pentru o făptură atât de mică.

Fântâna Cosmopolis este o altă reverență făcută lui Copernic de orașul natal. Desenul său reproduce pe dalele de granit sistemul heliocentric din De revolutionibus orbium coelestium. Cele 113 duze sunt așezate pe orbitele lui Mercur, Venus, Pământ, Marte, Jupiter și Saturn, iar duza centrală, care reprezintă Soarele, poate arunca apa până la cinci metri înălțime. Seara, instalația oferă spectacole de apă, lumini și muzică, inclusiv pe o compoziție intitulată chiar Cosmopolis. La ora la care am ajuns eu, fântâna dormea încă. N-am văzut nici apă dansatoare, nici lumini colorate, ci numai sistemul solar desenat pe pământ. Mai puțin spectaculos, fără îndoială, dar poate mai ușor de înțeles.

De aici am pornit spre Vistula și spre Podul Józef Piłsudski. Pe balustrada lui mă aștepta Neucjusz, îngerul călător, echipat cu un baston și cu un picior hotărât ridicat din loc. El avea misiunea de a-i îndemna pe trecători să lase mașina și să se mai miște pe propriile picioare. În cazul meu nu mai era nevoie de nicio încurajare, la ora aceea străbătusem deja o bucată bună din oraș.

Am trecut podul și am coborât pe malul sudic al Vistulei. De aici se deschidea panorama aceea regulamentară a Toruńului medieval, cu zidurile orașului, acoperișurile de cărămidă și turnurile bisericilor ridicându-se deasupra apei. Soarele abia răsărise, vasele de pe râu încă păreau adormite, iar orașul se vedea minunat în lumina dimineții. Numai pentru priveliștea aceasta meritase să mă trezesc cu noaptea în cap.

După ce am traversat din nou podul, am revenit în oraș pe lângă Krzywa Wieża, Turnul Înclinat. Construit ca parte a fortificațiilor medievale, turnul a început să se aplece din cauza terenului instabil, iar vârful său se află astăzi la aproximativ un metru și jumătate în afara verticalei. La baza lui am găsit un îngeraș care se opintea din toate puterile în zid. Oficial simboliza sănătatea, forța și sprijinul. Practic, părea că primise misiunea de a împiedica turnul să se prăbușească de tot.

De aici am coborât pe Bulwar Filadelfijski, promenada amenajată între zidurile orașului și Vistula. Următorul înger, numit Bulwarek, era echipat cu o vâslă și amintea de plutașii care transportau mărfuri pe râu. Înainte de apariția trenurilor și a șoselelor moderne, Vistula fusese una dintre marile căi comerciale ale Poloniei, iar Toruń își datora o parte din prosperitate portului, negustorilor și mărfurilor aduse pe apă.

Lângă ziduri am remarcat și o căsuță neagră din lemn, care semăna cu un ceas ceva mai năstrușnic. Era însă un limnigraf, adică un aparat care înregistra continuu variațiile nivelului Vistulei. Căsuța datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea și fusese construită în stilul arhitecturii norvegiene din lemn. Cele mai mari niveluri atinse de apele râului sunt consemnate și pe plăcile montate în apropiere, pe zidurile orașului.

Am părăsit apoi malul și am urcat spre centrul vechi, trecând pe lângă masiva Catedrală a Sfinților Ioan. Turnul ei de cărămidă domina partea aceasta a orașului, iar în interior se afla Tuba Dei, unul dintre cele mai mari clopote medievale din Polonia. La ora aceea însă nu puteam decât să admir catedrala pe dinafară.

Drumul m-a purtat mai departe spre Rynek Staromiejski, Piața Orașului Vechi. Aici am dat mai întâi peste măgărușul din bronz, urmașul mult mai simpatic al unui vechi instrument de pedeapsă publică. În centrul pieței se ridica Primăria Veche, iar în fața ei Copernic arăta spre cer, înconjurat la acea oră numai de flori și de câțiva porumbei.

Tot aici locuiau încă doi dintre îngerașii mei. JOnasz, primul personaj instalat pe traseu, stătea pe soclul Primăriei. Numele lui începea cu „JO”, expresie regională folosită de locuitorii Toruńului. De cealaltă parte a pieței mă aștepta îngerul „Emoției și Gustului”, așezat în fața unui magazin cu turte dulci ornamentate. Ținea în brațe propria lui operă dulce și amintea că, după Copernic și goticul din cărămidă, turta dulce era al treilea lucru de care orașul se simțea foarte mândru.

Din Piața Orașului Vechi am pornit mai departe spre Orașul Nou. Pe strada Szczytna m-a întâmpinat Janek, îngerașul berar cocoțat pe un butoi în fața berăriei Jan Olbracht. Cu degetul dus la gură și cu un șoricel drept tovarăș, păzea tradițiile berărești ale orașului la o oră la care localul era, firește, închis.

Puțin mai departe l-am găsit pe Lenek, împovărat cu un braț întreg de cornete cu înghețată, în fața cofetăriei Lenkiewicz. Nici aici nu se punea încă problema vreunei degustări. La ora aceea, îngerașii erau la datorie, dar prăvăliile încă dormeau.

Pe drumul spre Piața Orașului Nou am dat și peste Piernikarka Toruńska, o vânzătoare de turtă dulce cu un coș plin de katarzynki, hărțuită prietenește de un cățel care o trăgea de rochie. Ea nu făcea parte din ceata îngerilor, dar își avea locul firesc în peisaj. Toruń își amintește la fiecare pas că este orașul lui Copernic și al turtei dulci.

În Rynek Nowomiejski am ajuns la masiva Biserică Sfântul Iacob. Orașul Nou a fost întemeiat în Evul Mediu ca o așezare distinctă, cu propria piață, propria primărie și propria biserică parohială, deși în zilele noastre granița dintre cele două orașe istorice nu mai este deloc evidentă pentru vizitator. În fața unui cabinet de optică mă aștepta Optus, un îngeraș cu niște ochelari atât de mari, încât prin lentilele lor se oglindea chiar biserica.

La marginea centrului vechi l-am întâlnit pe Angelito, tolănit mulțumit cu o pizza în mână. Dintre noi doi, el era singurul care apucase deja să mănânce. În fundal se ridica silueta neogotică a Bisericii Sfânta Ecaterina.

Pe traseu s-au amestecat apoi și alte personaje de bronz. Filuś, cățelul profesorului Filutek dintr-o cunoscută bandă desenată poloneză, păzea melonul stăpânului său lângă un felinar, cu umbrela rezemată alături. Iar în strada Wysoka, Manekinek se legăna de brațul unui felinar, agățat de o tigaie — trimitere destul de transparentă la restaurantul de clătite Manekin.

După atâția îngeri, o traversare a Vistulei, câteva biserici, piețe și personaje de bronz, m-am întors la hotel să iau și eu micul dejun. Pentru restul grupului ziua abia începea, eu făcusem deja un tur aproape complet al orașului.

La ora zece ne-am înființat la poarta Casei lui Copernic. Muzeul ocupă două case gotice alăturate, cu fațade înalte și înguste, tipice negustorilor bogați din Toruńul medieval. Amândouă au aparținut familiei Copernic, iar într-una dintre ele se consideră că s-a născut, în 1473, viitorul astronom. Nu există însă o dovadă care să ne spună cu certitudine în care dintre cele două a avut loc evenimentul.

Copernic nu provenea dintr-o familie de savanți rupți de lume, ci dintr-una foarte bine așezată în societatea orașului. Tatăl său era negustor, iar mama, Barbara Watzenrode, venea dintr-o familie importantă a patriciatului local. În muzeu apăreau portretele membrilor familiei, alături de cel al unchiului său, Łukasz Watzenrode, ajuns episcop al Warmiei. El a avut grijă de Nicolaus după moartea tatălui și i-a făcut posibilă educația care avea să-l poarte prin universitățile Europei.

O parte dintre încăperi încercau să refacă atmosfera unei case înstărite de negustor: tavane cu grinzi, dulapuri sculptate, mese acoperite cu țesături, paturi cu baldachin și sobe. Mobilierul nu a aparținut familiei Copernic, dar ajuta la reconstituirea lumii în care a crescut. Casa nu servea doar drept locuință. În asemenea clădiri se făceau afaceri, se depozitau mărfuri și se primeau clienții, viața familiei amestecându-se permanent cu negoțul.

Cealaltă parte a muzeului îl urmărea pe Copernic prin studiile și preocupările sale, cu portrete, documente, globuri și reproduceri ale instrumentelor astronomice. Printre ele se afla și sfera armilară, alcătuită din cercuri care reprezentau principalele coordonate ale cerului. Expoziția combina interioarele istorice cu instalații moderne și explicații despre sistemul heliocentric.

Până atunci îl întâlnisem pe Copernic sub forma statuilor răspândite prin oraș și a numelui pus pe aproape orice se putea boteza. Muzeul îl transforma însă din simbolul oficial al Toruńului într-un om născut într-o familie de negustori, crescut între două case gotice și ajutat serios de rudele sale bine plasate. Până și cei care mută Pământul din centrul universului au nevoie, se pare, de o familie cu relații.

În timpul care ne-a mai rămas la dispoziție am dat încă un ocol Pieței Orașului Vechi. M-am oprit din nou la fântâna plutașului, înconjurată de opt broaște care îl ascultă cântând la vioară.

Legenda spune că Toruńul a fost cândva invadat de broaște. Se strecurau prin case, în paturi, dulapuri și poduri, iar toate încercările de a le strânge și de a le alunga au dat greș. Primarul a promis atunci o răsplată generoasă celui care va scăpa orașul de ele. Salvatorul s-a dovedit a fi un tânăr plutaș pe nume Iwo. Acesta a început să cânte la vioară, broaștele s-au adunat fermecate în jurul lui, apoi l-au urmat dincolo de zidurile orașului, până în ținuturile mlăștinoase de la Mokre. Un soi de fluieraș din Hamelin în variantă toruneză, numai că șobolanii au fost înlocuiți cu niște broaște mult mai simpatice.

Plutașul nu a ajuns întâmplător personajul legendei. Toruń era un popas important pentru oamenii care transportau pe Vistula lemnul și alte mărfuri spre Gdańsk. Fântâna amintește astfel, ceva mai vesel, și de legătura orașului cu fluviul.

Pe o străduță din apropierea pieței am dat peste un mic magazin ce vindea turtă dulce de Toruń. Prăvălia era plină de inimioare și figurine migălos decorate cu glazură colorată, atât de frumoase încât m-am mulțumit să le fotografiez. Pentru mine am ales varianta mai puțin artistică, dar mai practică, o pungă zdravănă de turtițe tradiționale. Au rezistat bine la drum și m-au însoțit apoi, tot împuținându-se, prin întreaga bucată de Polonie care ne mai rămăsese de străbătut.