Tarnów
Jurnal polonez -

Partea întâi – Pregătirea

Tarnów este un oraș mult mai mic decât Cracovia, dar cu o istorie foarte bine concentrată în centrul vechi. A fost întemeiat oficial în 1330, când regele Władysław I Łokietek i-a acordat lui Spycimir Leliwita, voievod al Cracoviei, dreptul de a organiza aici un oraș după modelul german. Poziția era excelentă: se întâlneau drumurile comerciale care legau teritoriile germane de Rutenia și Ungaria de nordul Poloniei. Planul medieval al orașului s-a păstrat în mare parte până astăzi.

Tarnów nu a fost inițial un oraș regal, ci unul privat, aparținând familiei care și-a luat ulterior numele Tarnowski. Epoca sa de maximă prosperitate a venit în secolul al XVI-lea, sub Jan Amor Tarnowski, mare hatman al Coroanei, comandant militar, politician și unul dintre personajele importante ale Renașterii poloneze. A corespondat cu Erasmus din Rotterdam și s-a ocupat îndeaproape de administrarea și modernizarea orașului.

Atunci centrul medieval a căpătat o puternică înfățișare renascentistă. Primăria din mijlocul pieței a fost remodelată, iar casele negustorilor din jurul Rynekului au primit fațade și arcade caracteristice. Orașul era mic – în secolul al XVI-lea avea aproximativ 1.200 de locuitori în interiorul zidurilor – dar era prosper și cosmopolit. Pe lângă polonezi trăiau aici germani, evrei și chiar o importantă colonie de negustori scoțieni.

Catedrala, aflată foarte aproape de Rynek, își are originile tot în secolul al XIV-lea. Edificiul gotic inițial a fost modificat și extins în repetate rânduri, dar adevărata sa particularitate sunt monumentele funerare ale familiilor Tarnowski și Ostrogski. Sub pardoseală se află și criptele acestora.

În 1772, la prima împărțire a Poloniei, Tarnów a intrat în Imperiul Habsburgic și a devenit parte a Galiției austriece. Paradoxal, perioada austriacă i-a adus și o nouă dezvoltare: orașul a devenit centru administrativ, apoi sediu episcopal, iar în secolul al XIX-lea a fost legat prin cale ferată de Cracovia. În 1870 era al treilea oraș ca mărime al Galiției, după Lwów și Cracovia.

Din Tarnów provine și unul dintre personajele cele mai interesante ale revoluțiilor europene din 1848: Józef Bem. S-a născut aici în 1794, a luptat în insurecția poloneză din 1830–1831, iar în timpul revoluției maghiare din 1848–1849 a devenit comandantul armatei revoluționare din Transilvania. Pentru maghiari a rămas Bem apó – „Tătucul Bem”. Românii din Apuseni, aflați în 1848–1849 de partea opusă a conflictului, nu l-au privit însă cu aceiași ochi. După înfrângerea revoluției s-a refugiat în Imperiul Otoman, unde s-a convertit la islam pentru a putea continua cariera militară și a primit numele Murad Pașa. A murit la Alep în 1850. În 1929, rămășițele sale au fost aduse la Tarnów. Pentru că Bem murise musulman, nu putea fi reînhumat în cimitirul catolic, așa că i s-a construit un mausoleu neobișnuit: sarcofagul se află deasupra unui iaz, sprijinit pe șase coloane. Inscripțiile sunt în poloneză, maghiară și turcă.

Tarnów a avut și o importantă comunitate evreiască. Primele mărturii despre evrei în oraș datează din secolul al XV-lea, iar comunitatea s-a dezvoltat puternic în secolele următoare. În ajunul celui de-Al Doilea Război Mondial, aproximativ 25.000 de evrei reprezentau circa 45% din populația orașului. Astăzi, foarte aproape de Rynek, a rămas bimah – platforma de pe care se citea Tora – fostei Sinagogi Vechi. Sinagoga din cărămidă, construită în secolul al XVII-lea, a fost incendiată de germani în noiembrie 1939; bimah este principala parte rămasă în picioare.

Tarnów mai este legat de Auschwitz printr-un episod important: primul transport în masă de prizonieri polonezi către noul lagăr Auschwitz a plecat din Tarnów la 14 iunie 1940. Cei 728 de prizonieri politici polonezi au fost transportați de aici la Auschwitz. După război, orașul și-a păstrat centrul istoric, iar tocmai dimensiunea redusă îl face ușor de citit: piața, Primăria, Catedrala și fostul cartier evreiesc se află foarte aproape unele de altele.

Partea a doua – La ce ar trebui să casc gura

• Rynek – piața centrală, mică și aproape pătrată.
• Primăria – Ratusz – nucleu medieval, remodelat în Renaștere. Partea superioară are aticul renascentist caracteristic și turnul înalt.
• Casele renascentiste de pe Rynek – mai ales șirul de case cu arcade. Sunt unul dintre motivele pentru care centrul Tarnówului are un aspect diferit de multe dintre orașele poloneze.
• Catedrala Nașterii Maicii Domnului – foarte aproape de Rynek. În interior, lucrurile importante sunt monumentele funerare monumentale ale familiilor Tarnowski și Ostrogski; nu doar arhitectura bisericii.
• Monumentul funerar al lui Jan Tarnowski – de reținut numele, pentru că el este omul din spatele marii perioade renascentiste a orașului.
• Bimah fostei Sinagogi Vechi – la câteva minute de Rynek. Patru coloane rămase aproape singure după distrugerea sinagogii în 1939.
• Strada Żydowska – vechea stradă evreiască, tot lângă piață; merită măcar traversată dacă traseul o permite.
• Mausoleul lui Józef Bem – în Park Strzelecki.

Partea a treia – Ce a ieșit