Westerplatte
Jurnal polonez -

Partea întâi – Pregătirea

Westerplatte este o peninsulă aflată la intrarea în portul Gdańsk. Importanța ei vine din evenimentele din 1 septembrie 1939, când Germania a atacat Polonia. Atacul asupra garnizoanei poloneze de aici a devenit momentul simbolic al începutului celui de-Al Doilea Război Mondial în Europa.

Pentru a înțelege de ce se aflau soldați polonezi aici trebuie mers puțin înapoi. După Primul Război Mondial, Gdańskul nu a revenit nici Germaniei, nici Poloniei, ci a devenit Orașul Liber Danzig, sub protecția Ligii Națiunilor. Populația era în mare majoritate germană, dar Polonia primise anumite drepturi economice și militare în oraș și în port.

Din 1926, la Westerplatte funcționa Depozitul Militar Polonez de Tranzit (Wojskowa Składnica Tranzytowa). Pe aici intrau armele și munițiile destinate Poloniei, fără ca acestea să fie manipulate în portul propriu-zis al Danzigului. Polonezii aveau dreptul să mențină aici o garnizoană, dar Westerplatte nu trebuia să devină oficial o fortăreață. În anii 1930 au fost construite totuși, discret, cinci corpuri de gardă, cazărmi și poziții defensive camuflate. În vara anului 1939 situația devenise extrem de tensionată. Garnizoana fusese întărită clandestin și ajunsese la puțin peste 200 de oameni.

La 25 august 1939, cuirasatul german Schleswig-Holstein a intrat în portul Danzig, oficial într-o vizită de curtoazie. Era o navă veche, lansată încă înainte de Primul Război Mondial, dar avea artilerie grea suficientă pentru ceea ce a urmat. La bord se afla și o unitate de asalt germană. Nava a ancorat în apropierea Westerplatte. În dimineața de 1 septembrie 1939, la aproximativ 4:45–4:48, Schleswig-Holstein a deschis focul asupra pozițiilor poloneze. La scurt timp a început și atacul terestru german.

Acesta este atacul asociat în mod tradițional cu începutul celui de-Al Doilea Război Mondial. Merită spus însă că orașul polonez Wieluń a fost bombardat de aviația germană în aceeași dimineață, iar ordinea exactă a primelor atacuri este încă discutată. Westerplatte a rămas însă simbolul internațional al izbucnirii războiului.

Garnizoana fusese pregătită pentru apărare și dispunea de poziții bine camuflate, mitraliere, mortiere și un tun de câmp. Primul atac german a fost respins. Au urmat alte atacuri, bombardamente de artilerie și, pe 2 septembrie, un raid puternic al bombardierelor în picaj Junkers Ju 87 Stuka. Atunci a fost distrus Corpul de Gardă nr. 5 și au murit mai mulți dintre apărători.

Germanii se așteptaseră la o rezistență scurtă. Garnizoana a continuat însă lupta. Comanda era împărțită în principal între două personaje importante: maiorul Henryk Sucharski, comandantul garnizoanei, și căpitanul Franciszek Dąbrowski, adjunctul său.

Relația dintre cei doi a devenit ulterior subiect de controversă. Mărturii apărute după război sugerează că Sucharski ar fi dorit capitularea încă din 2 septembrie, după bombardamentul devastator, în timp ce Dąbrowski ar fi insistat pentru continuarea rezistenței. Imaginea oficială creată în Polonia comunistă îl transformase însă pe Sucharski în eroul aproape unic al Westerplatte. Astăzi rolul lui Dąbrowski este mult mai bine recunoscut.

Apărătorilor li se ceruse inițial să reziste doar o perioadă scurtă, în așteptarea ajutorului armatei poloneze. Ajutorul nu a venit. Pe 7 septembrie, după șapte zile de lupte, Sucharski a decis capitularea. Continuarea rezistenței nu mai avea perspectivă militară, iar garnizoana avea răniți care necesitau îngrijire. Din cei aproximativ 200 de apărători polonezi, 15 au murit, iar câteva zeci au fost răniți.

Există fotografii celebre cu Sucharski mergând spre germani pentru capitulare. Generalul german Friedrich-Georg Eberhardt, impresionat de rezistența garnizoanei, i-a permis lui Sucharski să-și păstreze sabia în captivitate, un gest militar de respect acordat comandantului învins. Sabia avea să fie însă confiscată ulterior. Supraviețuitorii de la Westerplatte au devenit prizonieri de război.

Germanii au folosit peninsula în timpul războiului. În 1945 zona a fost din nou afectată de luptele pentru Gdańsk.

După război, Westerplatte a devenit unul dintre principalele locuri ale memoriei naționale poloneze. În 1966 a fost inaugurat marele Monument al Apărătorilor Coastei (Pomnik Obrońców Wybrzeża). Monumentul are aproximativ 25 m înălțime și este alcătuit din blocuri masive de granit. Relieful și inscripțiile sale comemorează nu numai Westerplatte, ci lupta polonezilor pentru apărarea litoralului și diferite confruntări navale din cel de-Al Doilea Război Mondial.

Partea a doua – La ce ar trebui să casc gura

• Schleswig-Holstein și canalul – nava nu mai există, evident, dar poziția canalului permite înțelegerea amplasării Westerplatte față de port.
• Ruinele Cazărmii Noi – una dintre cele mai recognoscibile rămășițe ale complexului militar din 1939. Clădirea fusese concepută astfel încât subsolul să poată servi drept adăpost și centru defensiv.
• Corpul de Gardă nr. 1 – Wartownia nr. 1 – unul dintre punctele fortificate originale ale garnizoanei. Clădirea a fost mutată în anii 1960 cu câteva zeci de metri pentru a fi salvată de lucrările portuare. În interior funcționează o mică expoziție dedicată apărării Westerplatte.
• Locul Corpului de Gardă nr. 5 – cel distrus în bombardamentul Stuka din 2 septembrie și locul unde s-au produs cele mai mari pierderi poloneze într-un singur atac.
• Cimitirul apărătorilor Westerplatte – aici sunt comemorați militarii polonezi căzuți în timpul luptelor. În 2022 au avut loc funeralii de stat pentru apărători ale căror rămășițe fuseseră descoperite în urma cercetărilor arheologice recente.
• Monumentul Apărătorilor Coastei – uriașul monument de granit din 1966. Merită privite reliefurile și inscripțiile, nu doar silueta generală.
• Movila monumentului – este artificială. A fost amenajată în mare parte cu pământ rezultat din lucrările de lărgire și adâncire a canalului portuar.

Partea a treia – Ce a ieșit

4 septembrie 1939 – luptele încă continuau; 4 septembrie 2026 – suntem acolo, după 87 de ani.