Sopot
Jurnal polonez -

Partea întâi – Pregătirea

Sopot este al treilea oraș al așa-numitei Trójmiasto – aglomerația formată din Gdańsk, Sopot și Gdynia – și este foarte diferit de celelalte două. Este mic, elegant și s-a dezvoltat în primul rând ca stațiune balneară și de agrement la Marea Baltică.

Originile sale sunt vechi, dar Sopotul pe care îl vedem astăzi începe practic în secolul al XIX-lea. Până atunci fusese o așezare de pescari, înconjurată de proprietăți de vară ale familiilor bogate din Gdańsk.

Personajul esențial este medicul Jean Georg Haffner (Johann Georg Haffner), francez venit în zonă ca medic al armatei lui Napoleon. După retragerea francezilor a rămas aici și, în 1823, a deschis primul stabiliment pentru băi de mare. În anii următori au apărut Casa de Cultură Balneară, parcul, aleile și primul dig. Acesta este momentul de la care Sopot își datează oficial existența ca stațiune.

La începutul secolului al XIX-lea, ideea că apa rece a mării, aerul marin și mișcarea în aer liber puteau avea efecte terapeutice devenise foarte la modă în Europa. Sopot a profitat perfect de fenomen. Dintr-un sat de pescari a devenit treptat o stațiune frecventată de burghezia și aristocrația din Prusia și din alte părți ale Europei.

În 1901, Sopot – pe atunci Zoppot – a primit drepturi de oraș. Era parte a Imperiului German.

Stațiunea era foarte apreciată în perioada germană, iar împăratul Wilhelm al II-lea a vizitat Sopotul. După Primul Război Mondial, Sopot a intrat, împreună cu Gdańskul, în Orașul Liber Danzig. Acesta a fost momentul său de maximă strălucire ca stațiune internațională. În 1920 s-a deschis cazinoul, iar în 1927 a apărut luxosul Kasino Hotel, actualul Grand Hotel. Sopot devenise un loc unde lumea bună venea nu numai pentru băi și tratamente, ci și pentru viața socială.

Molo w Sopocie este simbolul orașului și, cu o lungime de 511,5 m, este considerat cel mai lung dig de lemn din Europa. Primul dig construit de Haffner în secolul al XIX-lea avea numai aproximativ 30 m și era demontat înainte de fiecare iarnă, pentru ca furtunile Balticii să nu-l distrugă. A fost mărit succesiv: aproximativ 150 m în secolul al XIX-lea, peste 300 m la începutul secolului XX, iar forma actuală datează din extinderea de la sfârșitul anilor 1920. Digul nu era conceput numai pentru promenadă. Plimbarea deasupra apei făcea parte din cura balneară: aerul marin, bogat în aerosoli salini, era considerat benefic pentru sănătate.

Sopot este și astăzi oficial stațiune balneară. Folosește inclusiv o saramură naturală extrasă de la mare adâncime, iar în Dom Zdrojowy există o sală unde poate fi gustată apa salină locală. Statutul modern de stațiune balneară i-a fost acordat în 1999.

Clădirea mare de lângă plajă este actualul Sofitel Grand Sopot. A fost deschisă în 1927 ca Kasino Hotel, într-o perioadă în care cazinoul și stațiunea atrăgeau o clientelă internațională bogată. Hotelul a devenit unul dintre simbolurile luxului interbelic al Sopotului. De-a lungul timpului a găzduit politicieni, aristocrați și artiști. În timpul ocupației germane a fost folosit și de oficialitățile naziste.

Opera Leśna – Opera din Pădure – este un amfiteatru în aer liber inaugurat în 1909, amplasat într-o zonă împădurită. Din 1961 aici se desfășoară celebrul festival muzical de la Sopot, astăzi Sopot Festival. În perioada comunistă a devenit unul dintre cele mai importante festivaluri de muzică ușoară din Europa de Est. Au participat și destui artiști români la festivalul acesta, mai ales în perioada comunistă.

Partea a doua – La ce ar trebui să casc gura

• Molo – cei 511,5 m ai digului de lemn.
• Plac Zdrojowy – piața balneară de la intrarea pe dig, centrul zonei de promenadă.
• Dom Zdrojowy – actuala Casă Balneară. Clădirea istorică a fost aproape complet distrusă în 1945; ceea ce vedem astăzi este construcția inaugurată în 2009. Aici se află și Pijalnia Wód Solankowych, unde se poate încerca saramura de Sopot.
• Grand Hotel – imediat lângă plajă și foarte aproape de Molo. Clădirea din 1927 este unul dintre puținele lucruri ce-au mai rămas din perioada Sopot-ului elegant interbelic.
• Bohaterów Monte Cassino, numită de localnici Monciak – principala stradă pietonală, care coboară spre mare și Molo. Numele actual comemorează bătălia de la Monte Cassino din 1944. Este pietonală din 1963.
• Krzywy Domek – „Casa Strâmbă”, pe Monciak. Este o construcție modernă din 2004, cu fațada deliberat ondulată. Nu are importanță istorică; este pur și simplu una dintre imaginile foarte cunoscute ale Sopotului.
• Latarnia Morska – turnul de lângă Molo, numit astăzi far. Are circa 30 m și 136 de trepte. Interesant este că nu a fost construit inițial ca far, ci ca turn/coș al instalațiilor balneare; ulterior i s-a dat și funcție de semnalizare maritimă.

Partea a treia – Ce a ieșit