Smârdar

Ieri am profitat de o pauză anunțată în programul ploilor de primăvară și ne-am dus la munte, în căutarea florilor de smârdar. Pentru a ne crește șansele de reușită am ales ca destinație Ciucașul cu-al său Munte Roșu, cum altfel. N-am nimerit noi taman în perioada de maximă înflorire dar n-am avut de ce ne plânge. Vremea a fost foarte frumoasă, doar câțiva cumuluși fotogenici au împestrițat albastrul cerului. De flori am avut parte berechet.

Mare mi-a fost bucuria, iar a Grăsunelului să nu mai spun, când am văzut că s-a (re)asfaltat în sfârșit drumul din DN1A până la Cabana Muntetele Roșu. Am ajuns sus, cât ai clipi. La cabană, spre liniștea mamei care se jura că vom fi singurele pupeze în căutare de smârdar, se strânsese deja grămadă de lume. Cărările erau deja împestrițate cu călători mai harnici decât noi.

Am pornit-o și noi la drum, de la cabană spre vârful Muntele Roșu. La Răscruce, în funcție de cât smârdar avea să îmbujoreze muntele, urma să hotărâm încotro ne vom îndrepta: spre Gropșoare, în căutarea altor pajiști; înapoi pe același drum; spre Cabana Ciucaș și apoi iar la locul unde ne-am lăsat mașina, pentru a mai profita nițel de aerul minunat de munte.

Până la urmă am ales a treia variantă. Nu ne-a prea plăcut coborârea pe drumul forestier, ne-a chinuit genunchii obosiți, dar azi, în vârful patului, am uitat deja de ce-am pătimit.

Gata cu vorbăria. Mai jos povestea fotografică a excursiei noastre. Ne-am ținut toată ziua după ghizii noștri pictați: un triunghi roșu, o cruce roșie și o dungă galbenă.

Am obosit tare, dar ne-am și bucurat din plin.

Bye, bye Grăsunelule, să ne aștepți cuminte în parcare
Pauză de tras sufletul și de înfulecat un sandviș.
Au înflorit molizii. Florile băieți stau mici și îngrămădite printre ace, florile fete, grăsane, se întind după soare.
Alt molid
Ciucașul ne-a însoțit tot drumul

Primii bujori de munte înfloriți. Ziși și smârdar. Sau rododendroni.
Undeva la capătul drumului din zare, Cabana Ciucaș. Pe-acolo am vrea să ne întoarcem (poate)
Șaua Chirușca
Două gențiene delicate. Sau Ghințure

E din ce în ce mai mult smârdar
O poiană întreagă La Răscruce

O privire în dungi, spre Brașov

Câțiva Degetăruți sfioși
Să le fie țărâna ușoară
Prin pădure, spre Cabana Ciucaș. În depărtare, vârful Ciucaș
Tigăile Mari – din pădure, pe cărarea ce ne-a dus înapoi la Cabana Muntele Roșu
Gata, am ajuns de unde-am plecat
Despre AncaHM Articolele 560
Sunt Ulițarnica, adică acea parte a sufletului Mihaelei responsabilă cu zburatul pe covoare fermecate prin cât mai multe cotloane ale Pământului. Dacă sunteți curioși să vedeți lumea prin alți ochi, poftiți de frunzăriți !

Fii primul care comentează

Ceva păreri ... observații ... dojeni ...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.