Sâmbătă de dimineață m-am trezit cu o mare mâncărime în palma stângă și ca să scap de ea m-am dus chitit pe la f64. Mă bătea gândul să închiriez un obiectiv și să plec cu el hai hui prin București. Pretext pentru o plimbare mai lungă, ce mai. Am pus ochii pe un Nikon 14-24mm f/2.8 în ideea de a fotografia clădiri înghesuite și înterioare așișderea. Am avut noroc, era disponibil.
Cu toate că planurile mele n-au ieșit toate așa cum mi-aș fi dorit, jucăria cea nouă mi-a adus câteva bucurii. De exemplu mi-a fost de un real folos în timpul vizitei la casa Melik. Cu obiectivul meu sigur nu reușeam să prind farmecul interior al casei.
Dar cel mai mult m-a ajutat în plimbarea de seară de pe Calea Victoriei. Fiind un obiectiv luminos (vezi diafragma constantă de 2.8) și superangular (vezi distanța focală de 14 mm) am putut lua la rând și imortaliza clădirile frumos luminate. Păcat că nu sunt mai multe. Și mare, mare păcat, Ateneul nu se găsește printre ele.
Casa Filpescu-Cesianu – în curând va găzdui un muzeu al vârstelor. In sfârșit s-a gândit cineva la ea și a restaurat-o, era prăpăd nu cu puțin timp în urmă.
Tot casa Filipescu – Cesianu – doar cocoțată pe gard am reușit să prind ceva din noua înfățișare a clădirii și a grădinii amenajate de curând.
O căsuță renovată de curând, foarte dichisită. Are și o mașină de epocă în curtea din față. Dacă am înțeles eu bine acum e sediul unei firme de design interior.
Cam asta e tot. Fotografii am făcut eu mai multe, dar cum mi-e urât să car trepiedul după mine au ieșit tremurate rău și-au ajuns la coșul de gunoi. Și clădiri ar mai fi fost de imortalizat, dar nu m-am priceput să le prind cum trebuie farmecul. Mai trebuie exersat.
Mihaela este bărbat.
„m-am dus chitit”
🙂 poate dusul era chitit, cine să mai știe, că e mult de-atunci.