Șirnea

De când am fost la Peștera și-am descoperit ce gospodărie frumoasă are Ghicuță, cel pomenit  în Legenda Branului, am zis în sinea mea că n-are să treacă an fără să-i fac o vizită, lui sau fraților săi. Nu m-am ținut de cuvânt, m-am lăsat ademenită de alte zări. Mi-am reparat greșeala abia în acest noiembrie deosebit de însorit și călduros. În weekend-ul ce-a trecut am fost în Șirnea Brașovului, pentru a vedea cum s-a descurcat fratele Șirnică.

Gazdă am găsit la Casa Mărioara, o agro-pensiune dotată cu tot ce-i trebuie, găini, oițe și cinci văcuțe. Am stat în pod, într-o cămăruță cu vedere la stele. N-am avut baie în cameră și nici televizor, doar în hol. Primei i-am simțit nițel lipsa, celuilalt deloc. Vecinii de pod au fost simpatici, a doua zi am făcut o tură prin sat împreună cu doi dintre ei. De hrănit, ne-a hrănit tot Marioara, cu ce-avea ea pregătit în casă.

N-am făcut mare lucru în Șirnea. În marea majoritate a timpului am bătut străzile satului, lucru mai ușor de zis decât de făcut, satul e împrăștiat pe-o grămadă de dealuri. Obiectivele principale au fost 1. mulți pași de făcut 2. case frumoase de descoperit și admirat 3. animăluțe prietenoase de scărpinat 4. peisaje frumoase de fotografiat. Am avut parte de câte-un pic din fiecare categorie. Singurul regret a fost că pădurea își scuturase deja frunzele, n-am mai prins culorile acelea galben-roș-arămii. În schimb, s-au văzut foarte bine toți munții din jur, Bucegii, Piatra Craiului, Postăvarul, Tâmpa.

Mai departe să spună pozele povestea zilei.

O bucățică de Bucegi
tot Bucegii

Iacătă și Piatra Craiului

Marioara și văcuțele ei

Asta-i prima mea încercare de-a fotografia cerul noaptea. Dacă tot am avut geam în pod, l-am folosit pe post de trepied și-am pozat Carul Mare
A doua zi dimineața cineva i-a dat foc Carului Mare 🙂

Monumentul dedicat oamenilor din Șirnea ce-au pierit pentru Patrie. Am urcat aici la răsărit, e un loc foarte bun de privit munții.

Piatra Craiului la răsărit

Casa Burlacu Lucica, una din puținele supraviețuitoare din alte vremuri.

Casa Chirciu Eugenia, mi-a plăcut cel mai mult pentru că seamănă cu casa bunicilor.
Trei bătrâni chelioși la sfat

Și acestea fiind zise, s-a încheiat excursia mea de sfârșit de săptămână. A trebuit s-o iau la drum, spre București.

Despre AncaHM Articolele 755
Sunt Ulițarnica, adică acea parte a sufletului Mihaelei responsabilă cu zburatul pe covoare fermecate prin cât mai multe cotloane ale Pământului. Dacă sunteți curioși să vedeți lumea prin alți ochi, poftiți de frunzăriți !

Fii primul care comentează

Ceva păreri ... observații ... dojeni ...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.