De când am fost la Peștera și-am descoperit ce gospodărie frumoasă are Ghicuță, cel pomenit în Legenda Branului, am zis în sinea mea că n-are să treacă an fără să-i fac o vizită, lui sau fraților săi. Nu m-am ținut de cuvânt, m-am lăsat ademenită de alte zări. Mi-am reparat greșeala abia în acest noiembrie deosebit de însorit și călduros. În weekend-ul ce-a trecut am fost în Șirnea Brașovului, pentru a vedea cum s-a descurcat fratele Șirnică.
Gazdă am găsit la Casa Mărioara, o agro-pensiune dotată cu tot ce-i trebuie, găini, oițe și cinci văcuțe. Am stat în pod, într-o cămăruță cu vedere la stele. N-am avut baie în cameră și nici televizor, doar în hol. Primei i-am simțit nițel lipsa, celuilalt deloc. Vecinii de pod au fost simpatici, a doua zi am făcut o tură prin sat împreună cu doi dintre ei. De hrănit, ne-a hrănit tot Marioara, cu ce-avea ea pregătit în casă.
N-am făcut mare lucru în Șirnea. În marea majoritate a timpului am bătut străzile satului, lucru mai ușor de zis decât de făcut, satul e împrăștiat pe-o grămadă de dealuri. Obiectivele principale au fost 1. mulți pași de făcut 2. case frumoase de descoperit și admirat 3. animăluțe prietenoase de scărpinat 4. peisaje frumoase de fotografiat. Am avut parte de câte-un pic din fiecare categorie. Singurul regret a fost că pădurea își scuturase deja frunzele, n-am mai prins culorile acelea galben-roș-arămii. În schimb, s-au văzut foarte bine toți munții din jur, Bucegii, Piatra Craiului, Postăvarul, Tâmpa.
Mai departe să spună pozele povestea zilei.
Și acestea fiind zise, s-a încheiat excursia mea de sfârșit de săptămână. A trebuit s-o iau la drum, spre București.
Fii primul care comentează