Două cule oltenești, un conac de țară, două peșteri și cinci mânăstiri, toate cucerite dintr-o singură lovitură, un weekend prelungit (cu o zi) în nordul Olteniei. Două ore drum întins de la București la Râmnicu Vâlcea iar de acolo cătinel, cătinel pe la toate punctele de interes. Să le iau pe rând.
Mânăstirea Dintr-un Lemn
O găsiți la vreo 25 de km de Râmnicu Vâlcea pe drumul spre Drăgășani. Sau mai bine zis, porniți spre Drăgășani și apoi o cotiți la dreapta după indicatorul rutier. Este o mânăstire de maici, care a fost construită de Preda Brâncoveanu pe la 1634 iar Șerban Cantacuzino i-a adăugat pridvorul pe la 1684. Legenda spune că aici se afla pe vremuri o biserică de lemn construită toată din lemnul unui stejar secular. In spatele bisericii de piatră, sus pe deal, în mijlocul micului cimitir există și astăzi o astfel de bisericuță. Alături de ea se înalță falnici doi stejari bătrâni.
Mânăstirea Govora
O găsiți la 17 km de Râmnicu Vâlcea pe drumul ce duce la Târgu Jiu, lângă stațiunea Băile Govora (trebuie ieșit spre stânga din drumul principal). Este tot o mănăstire de maici, a fost începută de Vlad Dracul , pustiita în vremea lui Vlad Țepeș și reclădită de către Vlad Călugărul și Radu cel Mare. A primit în dar o tiparniță de la Petru Movilă, pe vremea aceea mitropolit la Kiev. Nu știu cum fac măicuțele de reușesc să convingă cactușii să înflorească. Era o adevarată grădină în curtea mânăstirii, o colecție cu care se putea mândri orice grădina botanică.
Mânăstirea Arnota
Ei … , aici e un pic mai complicat de ajuns. Mânăstirea e cocoțată pe deal, deasupra Mânăstirii Bistrița. Se găsește tot pe drumul de la Râmnicu Vâlcea spre Târgu Jiu, cam la 54 km de Vâlcea. Trebuie ieșit la dreapta din drumul principal și până la Bistrița drumul este asfaltat. După aceea o luați pe un drum de țară la deal până la Arnota. Drumul e folosit de camioane grele ce coboară cu pietriș de la o cariera de piatră și nu e grozav.
Biserica a fost ctitorită de Matei Basarab în 1634 ca amintire a fapului că a găsit scăpare și adăpost aici când a fost urmărit de turci. Domnitorul este înmormântat aici alături de tatăl său. Este tot o mânăstire de maici, îngrijită și cochetă.
Aici l-am întâlnit și pe Fernando, tăurașul din desenele animate. Țopăia fericit prin fâneață, pe dealul din spatele mânăstirii. Nu m-a lăsat să-l scarpin, dar s-a apropiat curios să vadă cine-l vizitează.
Mânăstirea Polovragi
Continuînd drumul spre Târgu Jiu, peste înca vreo 30 km, ajungeți la Polovragi. Mânăstirea e construită chiar la intrarea în cheile Oltețului. Pe la 1645 era în proprietatea logofătului Danciu Părăianu care a închinat-o Sfântului Mormânt. Constantin Brancoveanu o răscumpără, o reface și o face metoc al ctitoriei sale de la Horezu. Și aici veți întâlni tot măicuțe.
Peștera Polovragi
Urmând drumul forestier din dreapta mânăstirii intrați în Cheile Oltețului. La mai puțin de un kilometru veți ajunge la peștera Polovragi. Legenda spune că aici sălășluia Zalmoxe, iar vracii din alte timpuri preparau leacuri vindecătoare dintr-o plantă rară numita polvragă sau polovragă.
Peștera nu este foarte mare, nici foarte spectaculoasă dar adăpostește o colonie mare de lilieci, buni la casa omului pentru că se hrănesc cu țânțari. Cu putin noroc puteți zări vre-unul deranjat din somn, deși ghidul ce însoțește grupurile de vizitatori încearcă să-i protejeze cât poate, certând oaspeții gălăgioși.
Peștera Muierilor
Daca tot am prins gustul peșterilor, am mai făcut încă vreo 10 km pe drumul spre Târgu Jiu și am vizitat și Peștera Muierilor din Baia de Fier. Numele i se trage din vremurile de răstriște când bărbații plecau la luptă iar femeile, copii si bătrânii se retrăgeau în peșteră, la adăpost, până când trecea primejdia.
Spre deosibire de surata ei din Polovragi este amenajată, electrificată (prima din România) și mult mai vizitată.
In Peștera Muierilor Moș Crăciun își dă întâlnire cu cadânele.
In drumul de întoarcere spre casă m-am mai oprit în două locuri.
Mânăstirea Hurez
O găsiți în localitatea Horezu la 50km de Râmnicu Vâlcea pe drumul spre Târgu Jiu. Este ctitorită de Constantin Brancoveanu la 1697 și aici trebuia să-și ducă domnitorul somnul de veci. Nu a fost cum a dorit Măria Sa, datorită întâmplărilor nefericite și poate a urmașilor uituci, trupul său se afla azi in București la biserica Sfântul Gheorghe. Și în această mânăstire viețuiesc măicuțe.
Complexul de la Măldărești
In comuna Măldărești, la 4 km sud de Horezu , am vizitat două cule oltenești și casa memoriala I. Gh. Duca.
Culele nu sunt deloc o invenție oltenească, construcții de genul acesta se găsesc mai peste tot în Balcani, la bulgari , la sârbi, la albanezi. Numele li se trage de la cuvântul turcesc kule = turn. La noi sunt specifice Olteniei și sunt de fapt locuințe fortificate.
Cula Măldărescu sau cula Duca a fost construită în 1812 de către Gheorghiță Măldărescu. In 1910 a fost cumpărată de I. Gh. Duca. In fața ei, în aceeași curte, Duca a construit o casă de vacanță în care azi se găsește un muzeu memorial.
Peste drum de clădirile pomenite mai sus, se găsește o a doua culă. Legenda spune că a fost construită de un căpitan de-a lui Mihai Viteazu, Tudor Maldăr. Ceea ce se știe sigur e că a fost ridicată la sfârșitul secolului al XVIII-lea de jupan Gheorghe Măldărescu. Poartă numele familiei Greceanu deoarece a fost primită ca zestre de la Măldărești.
La etaj, sub bolți, se înfățișează ca într-un tablou votiv toată familia Măldăreștilor, în frescele pictate de Olga Greceanu.
Fii primul care comentează