Cine se scoală de dimineață are toate șansele să fie în primul autocar ce-ajunge la porțile orașului cetate Óbidos ( citește Ubiduș pentru că se pare că o-ul de dinaintea unei consoane se citește u în portugheză, iar s-ul dacă-i la mijloc sau la finalul unui cuvânt devine ș ). Și astfel să nu trebuiască să dea din coate pentru a răzbate pe ulița lui principală, printre sute de alți călători dornici să viziteze o relicvă a îndepărtatei epoci medievale a Portugaliei.
Ei bine, nu știu ce-am făcut noi, când ne-am moșmondit, dar am ratat startul. Or fi fost de vină magazinașele din drum? Sau poate tentația de-a gusta o ginjinha, acea vișinată portugheză pe care cei de aici știu să o facă cel mai bine? Destul că străduța era deja ticsită de lume când am ajuns. Curajoșii grupului au pășit cu încredere înainte. Noi două însă am cotit-o pe prima la stânga și-am urmat firul satului de pe o stradă paralelă. Parcă nimerisem într-altă lume. De aici satul părea pustiu.
Am descoperit un locșor alb-galben-albastru, cu căsuțe înghesuite unele în altele, neamuri bune cu cele pe care le văzusem acu vreo doi ani în Al-Andalus. Ne-a plăcut foarte mult să hoinărim pe străzi, de la poarta de intrare cea tapetată cu azulejos, până la Igreja de Santa Maria și Posada Castelo – vechea reședință a regilor acum transformată în hotel. Am fi insistat cu trecerea în revistă a meterezelor dar ne-a fost frică să nu ne rupem gâtul, așa că am făcut doar câteva încercări timide pentru a le cuceri.
Óbidos are o istorie lungă tare. A fost, evident, fondat de mauri. Apoi cetatea a fost cucerită în 1148 de către Afonso Henrique Întemeietorul. Pe vremea lui Afonso II cel Gras a primit și un supranume, Orașul Reginelor – Vila das Rainhas. S-a întâmplat în anul 1210 când Afonso a dăruit cetatea soției sale Urraca. De atunci a rămas o tradiție printre reginele portugheze, să înzestreze satul cu câte o donație, obicei păstrat până în secolul al 16-lea.
Castelul din Óbidos a fost reconstruit de către Dinis I Poetul, așa că cine apucă să petreacă o noapte la Posada Castelo poate declara liniștit că e un intim al casei regale. Biserica Santa Maria a fost martora căsătoriei unui alt rege portughez, Afonso V Africanul, cu verișoara sa Isabella of Coimbra. El avea 9 ani, ea 10.
Zidurile cetății au văzut multe bătălii. Până și revoluționarii cu garoafe din 1974 au trecut prin Óbidos.
La vremea vizitei noastre orășelul nu arăta gârbovit de istoria pe care o purta în spinare. Părea doar dornic să scape de roiul de gâze zumzăitoare ce-i tulbura liniștea iar apoi să continue să moțăie fără griji, pe prispă, la soare.
Iar noi, ca să-i facem pe plac, am plecat mai departe.
1 Trackback / Pingback