Osiris este ieri și Ra este mâine,
Ieri îmi aparține iar pe mâine îl știu deja.
***
La fel ca și Ra, trăiesc după moarte, zi după zi,
Așa cum toate zilele lui Ra renasc, în fiecare zi,
Tot așa eu, din moarte renăscând,
Toate divinitățile din Cer se bucură văzându-mă trăind …
***
Veșnicia, cea fără de margini, mi-a fost dăruită,
Averea mea este Tăria nemărginită
Din pacea nesfârșită a singurătății.
Într-adevăr, sunt moștenitor al Eternității!
***
din Cartea egipteană a morților
Dimineața celei de-a doua zile în Luxor am petrecut-o pe malul de vest al Nilului printre morminte de faraoni și temple funerare. Am „bifat” foarte puține lucruri din oferta bogată de acolo, din lipsă de timp. Am ratat templele funerare ale lui Ramses al II-le și al III-lea sau al lui Seti I. Nu am fost în nici unul dintre mormintele nobililor. Nu am fost în Valea Reginelor sau în satul muncitorilor antici descoperit la Deir-al-Medina. Am intrat totuși pe Valea Regilor și am vizitat trei morminte iar apoi ne-am dus la templul mortuar al reginei Hatshepsut. Am terminat vizita la o manufactură de alabastru pentru a încuraja economia locală.
Valea regilor
Valea Regilor cunoscută și sub numele de Valea Porților Regilor este situată în plin deșert pe malul de vest al Nilului și stă pitită sub un vârf de deal ce are forma unei piramide, pe nume Al-Qurn. Valea a fost folosită pentru înmormântări timp de aproximativ 500 de ani, din 1539 î.Hr. până în 1075 î.Hr, pe timpul Noului Regat. În pereții de stâncă de acolo sunt săpate cel puțin 63 de morminte, începând cu Thutmosis I din dinastia a 18-a (sau chiar mai devreme, în timpul lui Amenhotep I) al și terminând cu Ramses X sau XI din dinastia a 20-a. De fapt sunt două văi cu morminte, cea de est unde se găsesc majoritatea mormintelor regale și unde mormintele sunt numerotate cu prefixul KV (de la King Valley), și cea de vest unde mormintele au prefixul WV (West Valley).
În ciuda numelui său, Valea Regilor conține și mormintele nobililor favoriți ai faraonilor, precum și ale soțiilor și copiiilor lor. Doar aproximativ douăzeci de morminte conțin de fapt rămășițe de faraon. Abia pe vremea lui Ramses I (aproximativ 1301 î.Hr.) au început construcțiile în Valea Reginelor.
Mormintele acestea erau de fapt palatele în care faraonii urmau să-și petreacă viața de apoi și erau săpate adânc în piatră sub forma unor galerii și camere. În fund de tot era amplasat sarcofagul și mumia faraonului. Erau frumos decorate și umplute cu toate cele trebuincioase: de la mobilier și mâncare până la animalele de companie preferate. Nimic ce-i plăcuse decedatului în viață nu trebuia să-i lipsească în viața de apoi. Pe pereți erau ilustrate credințele despre viața de apoi din Cartea Morților și formulele magice care aveau să-l ajute pe cel decedat în viața veșnică de pe celălalt tărâm. Din păcate, minunățiile ascunse prin morminte au dispărut încă din antichitate fiind prădate de hoți. Călătorul zilelor noastre trebuie să se mulțumească doar cu admirarea arhitecturii mormintelor și decorațiunilor de pe pereți, asta în cazul în care au supraviețuit. Există deocamdată o singură excepție notabilă, mormântul lui Tutankhamon descoperit de Howard Carter la începutul secolului al 19-lea. Oricum, pentru bogățiile găsite acolo trebuie vizitat Muzeul de Egiptologie din Cairo.
În prețul standard al unui bilet de intrare în Valea Regilor întră vizita a trei morminte. Nu sunt deschise simultan toate mormintele accesibile publicului larg așa că nu prea știi din timp ce morminte vei vizita, poți avea surprize când ajungi la fața locului. Cele mai frumoase însă, ca de exemplu mormântul lui Seti I, sau cele mai celebre, ca de exemplu mormântul lui Tutankhamon se vizitează cu bilet separat iar prețul lui e proporțional cu delectarea ce ți-o oferă. Cel mai frumos mormânt posibil e considerat a fi cel al reginei Nefertari, din Valea Reginelor dar de obicei e închis. O altă ciudățenie e că nu poți intra în Valea Regilor cu aparate foto profesionale decât dacă plătești un alt bilet ce costă aproape dublu față de cel de intrare. Cu toate acestea, fotografiatul e permis cu telefonul. În zilele noastre aproape că nu mai contează diferența. Oricum paznicii de acolo te îndeamnă de zor să faci poze și după aceea să le dai și lor vreo doi dolărei sau euroi. Ba unii dintre ei trag de tine ca să te ducă în locurile mai interesante și-ți fac ei pozele cu pricina contra respectivului tain.
Cele trei morminte vizitate de noi au fost
Mormântul KV6 al faraonului Ramses al IX-lea, cel de-al optulea din dinastia a XX-a Aici am uitat să fac o fotografie cu planul mormântului dar din amintirile mele n-am avut de coborât prea mult spre fundul pământului. Dovezile arheologice și calitatea decorului indică faptul că acest mormânt a fost făcut mai în grabă și nu a fost terminat la timp, multe colțuri fiind cioplite după moartea faraonului.
KV6 a fost deschis încă din antichitate, pe lângă scenele din Cartea Morților ce se desenau de obicei pe pereți pot fi admirate graffiti scrijelite de vizitatorii romani și copți.
Mormântul KV11 al faraonului Ramses al III-lea cel de-al doilea din dinastia a XX-a. Acest mormânt mi-a plăcut cel mai mult datorită poveștilor colorate de pe pereți. N-am priceput mare lucru din ele dar aș mai fi stat să aprofundez problema. Mormântul a fost început de Setnakhte, tatăl lui Ramses, dar a fost abandonat când era cât pe ce să intre într-un mormânt construit anterior. Setnakhte a fost înmormântat până la urmă în KV14 iar KV11 a fost redeschis și extins pe o axă diferită pentru Ramses al III-lea.
Mormântul KV8 al faraonului Merenptah al patrulea din dinastia a XIX-a. Merenptah era al treisprezecelea fiu al lui Ramses al II-lea și a ajuns la putere doar pentru că toți frații săi mai mari muriseră. Asta pentru că Ramses al II-lea a trăit până la vârsta matusalemică, pe atunci, de 90 de ani. În momentul în care a urcat pe tron, avea probabil aproximativ șaptezeci de ani dar tot a apucat să domnească vreo 10. Mormântul lui a fost cel mai impunător din punct de vedere arhitectural din cele vizitate de noi. Am tot coborât cale de vreo 160m spre fundul mormântului, spre camera sarcofagului. Mai greu a fost la întoarcere. Păcat că pereții nu mai aveau podoabe sculptare sau pictate decât pe ici pe colo.
Templul funerar al reginei Hatshepsut
Strașnică femeie trebuie să fi fost Hatshepsut, al cincilea faraon al dinastiei a XVIII-a. Era fiica faraonului Tuthmosis I, sora și soția faraonului Tuthmosis al II-lea, mătușa și regenta faraonului Tuthmosis al III-lea, care a preluat puterea abia după moartea ei. A condus Egiptul mai bine de 20 de ani. Domnia sa e socotită una dintre cele mai prospere și pașnice din istoria Egiptului. Există dovezi că a comandat expediții militare, ca cea din Punt și cu siguranță avea o armată puternică dar, în perioada cât a fost ea faraon, a avut loc un boom economic și comecial și au fost făcute multe proiecte de lucrări publice.
Templul său mortuar a fost proiectat de administratorul și confidentul lui Hatshepsut, Senenmut, posibil și iubitul ei. Senenmut a preluat modelul templului lui Mentuhotep al II-lea , dar construcția lui a fost mult mai mare și mai sofisticată. Se spune că urcând rampa de la intrarea în templul lui Hatshepsut treceai prin grădini luxuriante iar pilonul de la intrare era flancat de falnice obeliscuri. La ambele capete ale colonadei de la nivelul doi sunt două temple: templul lui Anubis la nord și templul lui Hathor la sud. La al treilea nivel se află încăperile cele mai importante: sanctuarul cultului regal, sanctuarul cultului solar și sanctuarul lui Amun.
După moartea ei urmașii au încercat să-i șteargă memoria și numele și să-și aroge meritele pentru succesele sale. Se pare că nu le-a prea reușit.
Vizita noastră pe malul de vest s-a încheiat cu shopping la o manufactură de alabastru. Acolo am văzut și cum se prelucra această piatră încă din actichitate. În rest, am băut karkade și ne-am golit portofelele.
Fii primul care comentează