
În ziua de 23 august 237 î.Hr., Ptolemeu și Berenike au condus ceremonia de întemeiere a templului, efectuând vechiul ritual al Întinderii Sforii pentru a se asigura că a fost construit ”așa cum a fost rânduit de strămoși”. Mai mult, noul templu a fost aliniat cu mișcarea soarelui, la fel ca și primul templu construit aici în timpul Vechiul Regat. Razele soarelui scot în evidență rând pe rând diferite zone de pe suprafața zidurilor, ce sunt descrise ca ”frumos inscripționate de meșteri de frunte, toate decorațiunile fiind realizate conform modelelor antice”. Imaginile delicate au fost însoțite de un stil nou de hieroglife ”cu rădăcini ferm ancorate în Textele Piramidelor, cel mai vechi corpus de literatură religioasă cunoscut, care datează din anii 3000 î.Hr.”. Cele 800 de hieroglife standard au fost îmbogățite cu aproximativ 6.000 de simboluri noi,o modalitate prin care preoții egipteni au putut traduce în greacă textelor antice ale Egiptului. Au urmărit un dublu scop în întreprinderea lor, să mențină natura magică a vechilor texte și să adauge la rândul lor un strat suplimentar de mister – chiar și acum, ”multe dintre inscripțiile ptolemeice au rămas nedescifrate, secretele lor rămânând încă a fi descoperite”. – Joann Fletcher, Povestea Egiptului
A doua zi dimineața răsăritul soarelui ne-a prins puțin mai jos pe Nil, în dreptul orașului Edfu. Dar, înaintea de-a avea dreptul să luăm micul dejun trebuia să mai vizităm un templu. Deja începeam să mă plictisesc de atâtea temple și mă bătea gândul să trec în partidul puștanilor cu care împărțeam spatele autocarului și care nu pierdeau nici o ocazie ca să vocifereze: „Iar templu? Nu mai vreeeaaauuu! Pot să rămân în autocar?” Cinstea obrazului nu-mi permitea să fac o asemenea faptă așa că m-am încolonat și m-am dus.
Am ajuns la templu cu o trăsurică trasă de un biet căluț nu prea arătos. Din multele trăsurici pe care le-a folosit grupul nostru doar una avea un cal frumos cu piele strălucitoare. Am fost preluați direct de pe chei, purtați prin orășel până la intrarea în templu și, după vizită, înapoi. Stația de taximetre avea o copertină ridicată de o fundație ce se îngrijește de caii și măgarii necăjiți. Bravo lor, sper că există o astfel de fundație și pentru câini și pisici că tare amărâți mai sunt.
Templul din Edfu este unul dintre cele mai bine conservate din Egipt. A fost construit în perioada ptolemeică adică undeva între 237 și 57 î.Hr. Aici e casa lui Horus. Cine se pricepe, poate afla de pe pereții lui informații importante despre limba folosită în acea perioadă și despre miturile aflate în vogă atunci. Nouă ne-au fost prezentate îndeosebi frescele care povestesc Drama Sacră adică modul în care Horus l-a învins pe Seth, răzbunând moartea tatălui său Osiris.
Mai multe nu am a spune, abia dacă îmi mai amintesc acest templu, noroc cu fotografiile.






Fii primul care comentează