Am încheiat excursia prin Vietnam într-un mare stil, cu o croazieră de-o zi în Golful Ha Long, în traducere Golful Dragonului Coborâtor, un loc trecut pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Golful este cu totul deosebit pentru că este presărat cu aproximativ 1600 de insule de calcar, unele mai mari altele mititele, unele acoperite de o vegetație densă ca de junglă altele golașe, ce se ridică spectaculos din mare precum spinările unor dragoni. Multe dintre aceste cocoașe sunt goale pe dinăuntru, formând peșteri spectaculoase pline de stalactite și stalagmite.
Golful Ha Long este de fapt o bucată mititică a Golfului Tonkin din Marea Chinei de Sud sau Marea de Est cum o numesc vietnamezii ce nu-i înghit deloc pe chinezi și nu sunt de acord cu pretențiile lor cu privire la marea asta. Pentru a ajunge la el, din Hanoi, a trebuit să îndurăm un drum de vreo trei ceasuri cu autocarul. La capătul lui ne-a întâmpinat o stațiune plină cu blocuri înalte, hoteluri în marea lor majoritate, un chei și un vaporaș ce ne-aștepta să ne îmbarcăm. El ne-a dus până la vasul de croazieră propriu-zis care nu putea ajunge la chei la acea oră din miezul zilei datorită refluxului. Aici ni s-a dat în primire cabina, o hârtie cu programul croazierei și apoi am fost poftiți la masă. Curând am pornit cătinel la drum.
Atmosfera era cam pâcloasă dar m-am bucurat nespus că aveam soare și cer senin și nu ploaia anunțată dimineața de aplicațiile meteo de pe telefon. Cât timp a durat drumul m-am tot mutat din balconul cabinei mele pe puntea de sus a vaporului savurând peisajul ce mi se perinda prin fața ochilor.
Peștera Luon
Prima oprire am făcut-o la o peșteră numită Luon. Este cam impropriu numită peșteră deoarece este de fapt un tunel lung de vreo 100 de metri, lat de 4 metri și înalt de 3 metri aflat la poalele unei stânci impunătoare. După ce treci de această „poartă” dai peste un lac liniștit ascuns între munți.
Recunosc, nu mi-a plăcut deloc experiența. Eram adunați acolo un număr mare de turiști ce ne așteptam rândul ca să ne îmbarcăm în niște bărci mai măricele pentru a fi plimbați, cale de vreo 15 minute, pe lacul interior. Înghesuială în barcă, înghesuială pe vas, înghesuială peste tot. Aș fi preferat să încerc un caiac dar nu aveau pentru o singură persoană. Doritori de vâslit nu am găsit așa că am renunțat repede la idee.
Insula Ti Top
Ziua s-a încheiat în preajma unei insulițe numită Ti Top unde a și ancorat vaporul nostru peste noapte. Este una dintre cele mai mici insule din Golful Ha Long, un deal ce se ițește din ape ce inițial s-a numit Cat Nang. Numele actual l-a primit în cinstea unui cosmonaut rus pe nume Gherman Titov, al doilea om care a orbitat Pământul, la bordul navei spațiale Vostok 2, în anul 1961. Un an mai târziu el a vizitat Golful Ha Long alături de Ho Chi Minh iar liderul Vietnamului, într-un gest de prietenie ruso-vietnamez, a rebotezat insula după numele bravului cosmonaut.
În zilele noastre insula Ti Top oferă călătorului două posibilități de petrecere a timpului. Cine e leneș poate sta la soare sau face o baie în mare pe o plajă mică. Cine nu e, poate urca pe o cărare cam abruptă până în vârful dealului, într-un mic pavilion de unde se poate admira golful de la o oarecare înălțime. Era o înghesuială mare și pe poteca asta dar de data asta nu m-am supărat la fel de tare. Mulțimea făcea pauze lungi și dese 1. pentru a-și trage sufletul și 2. pentru că nu prea aveai loc, cei ce urcat trebuiau să le facă loc celor ce coborau (și invers).
Vedere panoramică din vârf a meritat însă tot efortul.
Ziua am încheiat-o pe puntea superioară a vasului nostru de croazieră, admirând un minunat apus de soare. După care m-am dus la culcare, cu ceva emoții, recunosc, pentru că în jurul nostru ancoraseră multe alte vase de croazieră iar ocupanții lor păreau a fi dornici de distracție. Hărmălaia nu a ținut mult așa c-am reușit să dorm buștean.
Dimineața, la trezire, nu am mai recunoscut peisajul, o pâclă deasă se lăsase peste spinările dragonilor. Noroc că nu a ținut toată ziua.
Peștera Sung Sot
În acea dimineață am avut în program vizita la una dintre nenumăratele peșteri din Golful Ha Long. A trebuit să mai plutim pe ape ceva drum până să ajungem în preajma ei.
Peștera Sung Sot sau Peștera Surprizei este una dintre cele mai mari ce se găsesc în golf. Pentru a ajunge în gura ei a trebuit să urcăm nițel pe o potecă special amenajată. Peștera are două camere. Prima se numește Sala de Așteptare și e plină de stalactite foarte mari ce atârnă din tavan ca niște candelabre. Apoi a trebuit să trecem printr-un pasaj îngust pentru a intra în a doua cameră. Surpriza a fost într-adevăr mare, în fața ochilor s-a deschis un spațiu enorm, plin și el cu stalactite și stalagmite. Din păcate nu am reușit să fac nici o fotografie din care să reiasă clar cât de impresionantă e în realitate.
După ce-am terminat vizita în peșteră ne-am îmbarcat iar pe vasul nostru de croazieră și-am pornit spre continent. Excursia de-o zi prin Golful Ha Long se încheiase. Alături de noi pluteau pe ape zeci de alte ambarcațiuni, de toate felurile și de toate mărimile, parcă făceam parte dintr-o flotilă ce-și pusese în cap să cucerească Vietnamul. Debarcarea a fost mai ușoară decât îmbarcarea, apele erau încă mari iar vasul a putut ancora la chei.
Autocarul ne aștepta așa c-am purces fără întârziere pe drumul de întoarcere la Hanoi. Am oprit puțin la o fabricuță de perle de cultură, pentru cine-și dorea astfel de suveniruri. Punctul terminus a fost la aeroport, unde ne aștepta avionul ce-avea să ne ducă în Republica Populară Democrată Laos.
Fii primul care comentează